Şeful Serviciului Omoruri al Capitalei, despre avalanşa de controale dispuse de MAI: „Au controlat nişte nimicuri şi le-au înflorit”

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Serviciul Omoruri, care în ultimii ani a avut performanţe neatinse de nicio altă structură similară din Europa, a fost vizat în 2016 de trei controale, în condiţiile în care în ultimii nouă ani aceştia au mai fost vizaţi de un singur control, şi acela la nivelul Poliţiei Capitalei. Controalele au început după ce Serviciul Omoruri a anchetat cazul Gigină, în care fostul ministru Oprea e acuzat de abuz în serviciu.

Comisarul-şef Radu Gavriş, şeful Serviciului Omoruri al Poliţiei Capitalei, a discutat cu adevărul.ro despre performanţele structurii pe care o conduce şi despre avalanşa de verificări dispuse de şefii MAI, în ultimele 3 luni, după demisia fostului ministru Gabriel Oprea şi ancheta în cazul morţii poliţistului Gigină. 

Amintim că Oprea face obiectul unei anchete în care DNA îl acuză de abuz în serviciu în cazul Gigină, poliţistul motociclist mort în misiune, în timp ce deschidea coloana oficială a fostului ministru, coloană la care acesta nu ar fi avut dreptul.

Adevărul: Conduceţi singurul Serviciul de Omoruri din Europa care, în ultimii trei ani, nu a avut niciun caz de crimă cu autor necunoscut. Care este secretul performanţei?

Comisarul-şef Radu Gavriş: Noi am stat de vorbă, inclusiv într-un cadrul organizat cu, să vă dau un exemplu, cu Serviciul Omoruri din Berlin. Per ansamblu, situaţia infracţiunilor de mare violenţă este cam aceeaşi peste tot în Europa, raportată la numărul de locuitori. În Berlin sunt mai multe, fiind şi un oraş mai mare. 

Consider că noi le tratăm (cazurile de omor – n.r.) cu foarte multă seriozitate. Sunt infracţiuni extrem de grave şi încercăm tot timpul să suplinim diferitele probleme cu lucruri pe care tehnologia le aduce, pe care inclusiv noile metode de investigative ni le pun la dispoziţie, şi aici ne referim inclusiv la legea cunoscută ca Big Brother.

În cultura noastră de Serviciu de Omoruri, fiecare caz cu autor necunoscut este o ruşine pentru că nu am reuşit

image

să soluţionăm acel dosar. Nu prea ne uităm că s-a făcut ora 16.00 sau că este vineri. Avem peste 7.200 de ore suplimentare lucrate anul trecut. Dacă credeţi că suntem vreo 80 – 90, aflaţi că nu, suntem 21. În cadrul Serviciului mai există un compartiment, Omoruri Suspecte, care vin în sprijinul Serviciului de Omoruri, aşa cum s-a întâmplat şi în dosarul „Colectiv”.

Cu toate acestea, din cei 21 de angajaţi ai Serviciului Omoruri, acum au mai rămas vreo 15, după ce o parte dintre angajaţi şi-au înaintat cererea de pensionare. Unii dintre ei nu erau convinşi că vor să iasă la pensie, dar avantajele legii de anul trecut, dată de fostul ministru de Interne Gabriel Oprea, avantajele persoanele mă refer, nu pot fi contestate. A ieşi la pensie este, până la urmă, o alegere personală. 

Unii dintre ei au motivat şi faptul că, în ultimul timp... nu vreau să acuz pe nimeni. Dar după ce munceşti, ai rezultate, noi am stat vreo 2.000 de ore în plus ca să putem să restituim bunurile, ca să vedem cine a greşit la Colectiv şi aşa mai departe. Şi după aceea, te trezeşti că eşti controlat la ac şi aţă la bonetă, cum se făcea la armată pe vremuri, şi după aceea eşti prezentat că fiind dezastru când tu ai muncit şi ai pus suflet. Efectul este clar.

   

Când un om moare, nu prea există zonă de gri, există alb şi negru. Un om este mort, iar dacă cineva se face vinovat, inclusiv dacă este mama, nu am cum să o ajut sau să o protejez, sincer

Putem vorbi de un sentiment de frustrare pentru că nu le este apreciată munca?

Da, şi că sunt acuzaţi, că sunt interogaţi şi că sunt întrebaţi şi că sunt presaţi de tot felul de întrebări care şi de care mai haioase.

Ne aşteptăm ca Serviciul Omoruri de la Bucureşti să fie mai puţin dotat decât Scotland Yard, să zicem. Probabil ajungeţi mai greu în posesia unor filmări care sunt mai puţine şi poate şi mai proaste calitativ, mai greu să faci un text ADN. Să fie oare munca şi ambiţia acestor oameni cheia?

Eu aşa cred. Şi, sincer să fiu, atât orele, cât şi rezultatele. Iar rezolvarea dosarelor nu se termină când un dosar a ajuns în instanţă. Un om trebuie să fie pregătit, să poată aduce o acuzare. Rezultate sunt clare, noi nu avem omoruri cu autor necunoscut, iar din tentativele de omor rezolvate, sau în curs de rezolvare, din 220, avem 209. Vedeţi că avem 11 cazuri încă nerezolvate, iar dintre acestea doar într-unul sunt şanse mici de rezolvare întrucât cei implicaţi sunt cetăţeni ai unui stat vecin, iar acest gen de suspecţi sunt greu de cercetat din cauza apartenenţei respectivei ţări.

Eu sunt foarte mândru de aceste rezultate. Şi să ştiţi că nici să faci ore suplimentare nu este simplu, pentru că fiecare oră suplimentară înseamnă o hârtie. Birocraţie. Orele din weekend sunt plătite, însă nu şi toate cele din timpul săptămânii. Unele se plătesc, dacă nu, se compensează.

Câte cazuri are de rezolvat, anual, Serviciul Omoruri al Capitalei?

Ca medie, în prezent sunt undeva pe la 30 de omoruri în fiecare an şi 70 – 80 de tentative de omor. Este în media Uniunii Europene privind numărul de locuitori. Vă daţi seama, Londra fiind de patru ori mai mare decât Bucureştiul, are de patru ori mai multe omoruri, însă sunt 780 de poliţişti.

Ca şi în alte oraşe mari din Europa, şi în Bucureşti sunt diferite comunităţi care creează probleme. De-a lungul timpului au creat probleme, însă nu şi în ultimul timp. Mă refer aici la omorurile dintre chinezi, omorurile dintre arabi.

În ultimul an aţi rezolvat cazuri de omor vechi de peste 15 ani. Care este explicaţia?

 Răspunsul nu este simplu şi are de fapt două sensuri, de ce nu au fost rezolvate, de exemplu, în 1997 şi de ce abia acum? Unele dintre ele au fost cât de cât soluţionate, iar noi am încercat să le explicăm în mass media atât cât ne permite legislaţia. Ele au fost rezolvate şi datorită avansului tehnologic, dar nu mă refer numai la ADN, ci şi la alte posibilităţi de prelucrare şi valorificare a amprentelor digitale.

În urmă cu trei ani s-a hotărât ca toate amprentele ridicate să le reprelucrăm împreună cu specialiştii din cadrul Serviciului Criminalistic şi ai  Institutului Naţional de Criminalistică şi au apărut lcururi care la momentul respectiv nu s-au putut găsi.

Pe de altă parte, România poate verifica prin autoritatea naţională, Institutul Naţional de Criminalistică, persoanele amprentate în alte ţări. Nu neapărat pentru că autorii ar fi cetăţeni străini, însă există şi români care au fost amprentaţi de instituţii din afara şi, automat, el poate fi identificat.

Un alt detaliu este că există acele fotografii cu amprentele ridicate de la faţa locului care pot fi rescanate, acum fiind aparatură mult mai performantă. Noi încercăm pe cât posibil să soluţionăm orice caz pe care îl avem în fişet şi este o mândrie pentru un poliţist de la Omoruri să rezolve un AN (dosar cu autor necunoscut – n.r.) atât de vechi.

Câte astfel de dosare cu autor necunoscut mai sunt la Serviciul Omoruri?

Mai sunt 88 de dosare cu autorul necunoscut, din 1990 şi până în prezent.

Până în 2013, omorurile mai vechi de 15 ani se prescriau şi automat că trebuia să le scazi. După 2013 însă, omorurile sunt imprescriptibile şi automat numărul lor va creşte. Cel mai vechi dosar pe care îl avem este din 1994.

Conform regulilor, din şase în şase luni, împreună cu procurorii criminalişti, discutăm aceste dosare, le analizăm şi stabilim anumite priorităţi. Dosarele sunt complicate, sunt unele care au câte 20 de volume.

De când sunteţi şef la Omoruri, vă amintiţi de vreun caz mai important? Un caz care v-a rămas în minte?

Primul caz cu adevărat important în care am lucrat a fost cel al primului nostru terorist, Dragoş Ciupercescu. Este vorba de atentatele de la Liceul Teoretic „Jean Monnet” şi de la Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr”. Am fost unul dintre poliţiştii care a fost avansat pentru rezolvarea acestui dosar. Am fost unul dintre poliţiştii care au dezgropat grenadele de la mormântul la care ne condusese Dragoş Ciupercescu. Era mormântul tatălui său. 

Am fost cam entuziasmat atunci, privind acum retrospectiv şi cu mai multă experienţă. Poate, la momentul respectiv, ar fi trebuir să fiu puţin mai precaut, dar eram tânăr, le-am dezgropat repede.

Acum am fi mai precauţi, dar la momentul respectiv le-am dezgropat, ne-a fugit şi martora, era obligatoriu să avem martora, dar ea când a văzut că dezgropăm grenade a luat-o la fugă şi nu de emoţie.

Cazuri importante au fost multe, un triplu asasinat prin împuşcare, Pierre Francois Sgueglia, în 2005. 

La faţa locului nu merg numai criminaliştii, nu e ca în filme când vine cel de la omoruri, se uită un pic şi pleacă 

Implicarea Serviciului Omoruri în cazul „Colectiv”

De ce a fost implicat Serviciul Omoruri la cazul „Colectiv” unde nu vorbim de o crimă cu intenţie?

Legal vorbind, parchetul poate să delege orice unitate de poliţie. De-a lungul timpului, noi am primit delegări de

Colaj imagini clubul colectiv dupa incendiu

la Parchetul General, de la Parchetul Capitalei, de la Direcţia Naţională Anticorupţie, DIICOT pentru că suntem singura unitate specializată pe mare violenţă şi suntem aproape singura unitate care, din nefericire, avem experienţă în astfel de evenimente.

Din acest motiv am fost delegaţi prima dată de Parchetul Tribunalului Bucureşti şi apoi de Parchetul General.

Practic, care a fost implicarea Serviciului Omoruri în ancheta Colectiv, pe lângă audierea persoanelor?

Doi sau trei colegi de-ai mei au participat la cercetarea la faţa locului. Acolo nu merg numai criminaliştii, nu e ca în filme când vine cel de la omoruri, se uită un pic şi pleacă. Ei rămân acolo şi iau metodic fiecare lucru.

Acum, ca exemplu, au fost cazuri în care cercetarea la faţa locului a durat trei – patru zile, pentru că nimeni dintre noi nu poate şti unde a pus autorul mâna şi a lăsat o amprentă, însă asta nu este singura categorie de probă. Dar au fost şi cazuri în care am prin autorul înainte de a termina cercetarea la faţa locului.

Este o activitate care, pe lângă infractori, criminalişti, şi stabilirea clară a situaţiei de acolo, a poziţiei obiectelor, a traseului pe care autorul, pe cât posibil, l-a urmat.

De asemenea, Serviciul Omoruri a participat şi la identificarea cadavrelor, o procedură destul de complicată din cauza arsurilor, a participat la autopsierea, pentru că este obligatoriu să fim la toate autopsiile. Nu a fost deloc plăcut pentru acei ofiţeri, asta deşi sunt obişnuiţi.

Pe lângă toate acele audieri, au fost şi expertizele din dosar.

Poliţiştii sunt consiliaţi psihologic după ce merg la astfel de acţiuni?

Există posibilitatea să facă consiliere, însă doar dacă doresc ei acest lucru.

Ancheta de la clubul Colectiv a fost una dificilă?

Cea mai mare tragedie naţională. Tot din nefericire pentru această ţară, noi avem experienţa maternităţii Giuleşti. Un număr mult mai mic de victime, un număr mult mai mic de persoane implicate, atât puse sub acuzare, cât şi ca martori sau ca părţi vătămate. La Colectiv avem peste 200 de victime, 64 de decedaţi şi peste 100 de martori, plus că noi a trebuit să stăm d vorbă cu rudele persoanelor care au decedat. 

Pentru acest lucru, am solicitat ambulanţei să ne pună la dispoziţie o echipă.

Cazul „Colectiv” este unul complex?

A fost un caz cu foarte multe persoane implicate, o situaţie foarte greu de gestionat din punct de vedere organizatoric, şi aici mă refer inclusiv la a stabili câte persoane sunt internate în spitale şi unde, un volum mare de activităţi desfăşurate şa faţa locului, nu de unii singuri, cu sprijinul mai multor autorităţi.

Procurorul şef al DNA a declarat că Serviciul Omoruri a făcut o mare parte din dosarul „Colectiv”...

Da, aşa este. La fel ca şi o bună parte din dosarul „Gigină”...

Gavriş: „Să desfăşori activităţi în care propriul ministru a fost implicat este, să zicem, un lucru rar în cariera unui poliţist”

Cum aţi ajuns la dosarul „Gigină”? Nici în acest caz nu putem vorbi despre o crimă... de o intenţie

Ca să vorbim concret, peste tot în lume se cercetează o împrejurare, un fapt, un eveniment, decesul unei persoane. Că poate să fie ucidere din culpă, că poate să fie omor, sau poate să fie orice altă încadrare, asta numai în urma anchetei se stabileşte.

A murit un poliţist. Parchetul Tribunalului Bucureşti a preluat dosarul, conform legii, de la parchetul de sector, şi a asigurat prezenţa la faţa locului a unui procuror criminalist cu care noi facem echipă. O echipă se compune din procuror, poliţist, criminalist. Iar noi am fost delegaţi să respectăm activităţile la ordinul Parchetului. 

Conform codului, dacă primeşti un ordin şi nu-l respecţi poţi şi sancţionat de la amendă, până la retragerea avizului de poliţist.

În cazul Gigină, practic aţi fost pus în situaţia sa-l anchetaţi ministrul de Interne în funcţie la acea vreme,

Gabriel Oprea la DNA - foto Eduard Enea

Gabriel Oprea. Cum este să vă anchetaţi propriul ministru?

Când un om moare, nu prea există zonă de gri, există alb şi negru. Un om este mort, iar dacă cineva se face vinovat, inclusiv dacă este mama, nu am cum să o ajut sau să o protejez, sincer. Lucrurile sunt clare, un om a murit, trebuie cercetat de ce, cum, dacă este cazul ce căuta acolo şi trebuie stabilite împrejurările. 

Acum da, să desfăşori activităţi în care propriul ministru a fost implicat este, să zicem, un lucru rar în cariera unui poliţist.

   

 Cei care ne-au controlat habar nu aveau cu ce ne ocupăm, cine suntem, ce ne-am propus să facem sau ce am făcut. Iar în materialele întocmite au prezentat denaturat tot ce-au găsit.

V-a fost frică să nu suferiţi consecinţe pentru că vă anchetaţi şeful?

Ştiu poliţişti care sunt anchetaţi pentru că nu au făcut un anumit dosar. Dacă mi-a fost frică? Nu aş vrea să vorbesc despre sentimentele mele. Mie nu mi-a fost frică, sincer. Dacă cineva doreşte să se răzbune, nu prea ai cum să te protejezi fiindu-ţi frică şi stând tot timpul în banca ta. 

Eu aveam clar acolo o obligaţie de a desfăşura anumite activităţi, pe care le-am dus la îndeplinire fără ură, fără pasiune, nu vânând vreun trofeu, nu dorind pe „cineva anume”. Pur şi simplu pentru a stabili, pe cât am putut noi, de ce a murit acel poliţist, acel om, şi a stabili împrejurările, ce căuta acolo, etc.

Aţi simţit din partea colegilor din sistem vreo reacţie de respingere sau aţi fost întrebat ce faceţi în acest caz?

Astfel de întrebări sunt puţin cam ilegale la adresa noastră. În dosarele penale, singurul care poate da indicaţii este procurorul de caz. Nici măcar şefii nu au voie, conform legii, să pună astfel de întrebări.

„Nu am avut acces la rapoartele întocmite după controale”

Deci nu aţi simţit presiune în timpul anchetei. Simţiţi totuşi că aceste trei controale venite în ultimele luni au vreo legătură?

Eu zic că trei controale dintr-odată sunt un pic cam mult. Nu mă deranjează niciun control, ce mă deranjează foarte mult este faptul că nu a fost prezentată situaţia corectă. Că cei care ne-au controlat habar nu aveau cu ce ne ocupăm, cine suntem, ce ne-am propus să facem sau ce am făcut. Iar în materialele întocmite au prezentat denaturat tot ce-au găsit.

Aţi văzut materialele întocmite?

Nu pentru că nu mi s-a permis accesul la acea notă de constatare. Am solicitat o copie, însă mi s-a refuzat. 

Deci nu ştiţi ce vi se reproşează, oficial?

Oficial, până acum, nu. Dar am aflat că sunt cercetat prealabil, care este o cercetare administrativă, însă nu mi s-a comunicat pentru ce. Am aflat foarte multe inclusiv din presă.

De cât timp sunteţi cercetat?

Habar nu am. O cercetare prealabilă începe de obicei cu anunţarea celui cercetat, aşa cum am citit de curând în ordin.

Aţi fost informat că au fost făcute verificări privind modul în care Serviciul Omoruri face ancheta în cazul

comemorare bogdan gigina mars motociclisti foto mediafax

Gigină?

Controlul de legalitate într-un dosar îl face procurorul de caz. Am fost întrebaţi, spre exemplu, de ce l-am verificat la Evidenţa Populaţiei pe Bogdan Gigină, le-am răspuns că, fiind un dosar în lucru, conform codului, trebuie desfăşurate anumite activităţi şi că accesul la dosar îl vot avea dacă vor avea acceptul procurorului de caz.

Nu ne-au cerut accesul la dosar, ne-au cerut doar să justificăm aceste verificări. Atunci le-am spus că fac parte din dosarul penal, din procedura pe care trebuie să o îndeplinim. Şi am refuzat accesul echipei de control la orice dosar penal la care nu au acces conform codului.

Acest control era de la Direcţia de Cercetări Interne.

Eraţi în concediu atunci când au fost demarate controalele?

În perioada în care au început controalele, eu eram în concediu. Şi am început să vorbesc cu presa despre un caz de crimă din 1998 al cărei autor a fost recent arestat. Şi, la un moment dat, discuţia a ajuns de la autor, la persoana mea. Şi, până să mă lămuresc despre ce este vorba, am spus că sunt în concediu.

Eu nu vreau să se înţeleagă că mă plâng, nu îmi este teamă de control, nici nu mă vait. Eu pur şi simplu vreau să prezint că asta am făcut, iar oamenii care au venit să mă controleze, au controlat nişte nimicuri şi le-au înflorit. Toată lumea care citeşte materialul acela are impresia că nu am făcut nimic, nici eu şi nici colegii mei.

Cine a făcut controalele?

Dintre cele trei controale, primul a fost de la Inspectoratul General al Poliţiei Române, iar celelalte două au fost de la Poliţia Capitalei. Dintre cele de la Poliţia Capitalei, unul s-a suprapus cu cel de la IGPR şi nu au mai avut ce să controleze.

Dan Suciu, purtătorul de cuvânt al Guvernului, spunea miercuri că premierul Dan Cioloş „a studiat raportul”. Ştiţi cumva despre ce raport este vorba?

Nu, nu ştiu despre ce este vorba.

Poliţiştii de la Serviciul Omoruri au fost vizaţi de trei controale de la începutul acestui an, asta în condiţiile în care, în ultimii 3 ani, Serviciul Omoruri  a avut un procentaj de reuşită de sută la sută în anchete.

Controale la Serviciul Omoruri după ridicarea imunităţii lui Oprea

Poliţiştii de la Serviciul Omoruri au fost vizaţi de trei controale de la începutul acestui an, asta în condiţiile în care, în ultimii 3 ani, Serviciul Omoruri  a avut un procentaj de reuşită de sută la sută în anchete.

Mai exact, controalele au fost declanşate pe 28 ianuarie, la fix o zi după ce fostului ministru de Interne Gabriel Oprea i s-a ridicat imunitatea parlamentară pentru a putea fi cercetat penal. Dosar care i s-a întocmit în urma anchetei efectuate de poliţiştii Serviciului Omoruri, din Poliţia Capitalei. Concret, ei sunt cei care au instrumentat iniţial dosarul morţii poliţistului Bogdan Gigină, dosar care a pus capăt, practic, carierei lui Gabriel Oprea în Ministerul de Interne. În urma acestui scandal, Oprea a fost nevoit să demisioneze din funcţie şi s-a ales şi cu acuzaţii de abuz în serviciu. Chiar şefa DNA, Laura Codruţa Kovesi, afirmase că cea mai mare parte din cercetarea din acest dosar a fost făcută de lucrătorii Serviciului Omoruri.

Nu întâmplător, susţin surse judiciare, Serviciul Omoruri, din Poliţia Capitalei, condus de comisarul-şef Radu Gavriş, a făcut obiectul mai multor controale venite atât de la Inspectoratul General al Poliţiei Române (IGPR), cât şi de la Poliţia Capitalei.

Cazul nu este singular. În 2009, reţinerea de către poliţiştii bucureşteni a lui Gigi Becali în dosarul sechestrării hoţilor de maşini, personaj influent la acea vreme, a dus la demiterea întregii conduceri a Poliţiei Capitalei. Ca şi acum, în 2009 şef al Poliţiei Române era tot chestorul Petre Tobă.

Dan Antonescu: „Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită“

Dan Antonescu, fostul şef al Serviciului Omoruri din cadrul Poliţiei Capitalei, s-a arătat uluit şi, în acelaşi timp, dezamăgit de informaţiile potrivit cărora foştii săi subalterni sunt obiectul unor controale sistematice. 

„Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită. Poate ar trebui să explice totuşi cineva de ce un aşa aflux de controale imediat după ce oamenii aştia au lucrat în cazul morţii lui Bogdan Gigină. Serviciul Omoruri are cele mai bune rezultate din Europa! Chiar trebuie batjocoriţi? Cât am fost şef la Omoruri, timp de 4 ani, nu a venit nimeni în control. Cred că o singură dată a venit Corpul de Control al ministrului. Din câte ştiu nici înainte nu au fost controale. Din 2007 încoace, nici atât. Şi acum, brusc, toată lumea îi controlează pe cei din elita Poliţiei. De ce? Ei au făcut acea anchetă la cererea procurorului. Erau obligaţi s-o facă dacă li s-a cerut, altfel riscau sancţiuni”, a declarat Dan Antonescu.

Competenţa se pedepseşte

În ultimii nouă ani, la Serviciul Omoruri, din Poliţia Capitalei, nu a fost dispus nici măcar un singur control. Verificările actuale au loc în condiţiile în care poliţiştii de la Omoruri au avut performanţe neatinse de nicio altă structură similară din Europa. Bilanţurile Poliţiei Capitalei arată negru pe alb că, în ultimii 3 ani, toate infracţiunile de omor au fost rezolvate, niciun caz nefiind clasat cu „AN“ (autor necunoscut). Aceleaşi performanţe au fost înregistrate şi în cazul infracţiunilor de tentativă de omor: din 220 de fapte înregistrate, doar două au rămas cu „autor necunoscut“. Tot în ultimii 3 ani, Serviciul Omoruri al Capitalei a rezolvat cinci cazuri de omor foarte vechi (1997, 1998, 2000, 2004), iniţial clasate cu „AN“.

Anchetatorii au lucrat la cazuri celebre, precum incendiul de la Maternitatea Giuleşti sau dosarul interlopului Sandu Geamănu.

Astfel, gradul de rezolvare a cazurilor instrumentate de Serviciul Omoruri este de 100%. La nivel european media de rezolvare este de 35-40%. Mai mult, Serviciul Omoruri al Capitalei a derulat singurul proiect european din Poliţia Română. Este vorba de proiectul Leonardo Da Vinci “Dezvoltarea capacităţii structurilor specializate de a preveni, combate şi investiga în mod eficient infracţiunile grave comise cu violenţă”, care s-a derulat sub îndrumarea Agenţiei Naţionale pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale.

Dosarul „Girofarul“

Poliţistul motociclist Bogdan Gigină, de la Brigada Poliţiei Rutiere a Capitalei, şi-a găsit sfârşitul în seara zilei de 20 octombrie 2015. Pe o vreme ploioasă, tânărul agent deschidea coloana oficială a lui Gabriel Oprea când a căzut cu motocicleta într-una dintre gropile săpate pe strada  Ştirbei Vodă.

Martorii spun că gropile, săpate pentru o lucrare la reţeaua de gaze, erau superficial semnalizate, iar întunericul şi ploaia le-au făcut greu de observat de către poliţistul care primise ordin să se grăbească.

Natura misiunii lui Bogdan Gigină a fost dezvăluită cu întârziere de autorităţi. La solicitarea şefului de atunci al Poliţiei Române, chestorul Petre Tobă, cazul a fost preluat de Serviciul Omoruri al Capitalei, care a colaborat la această anchetă cu procurorii Tribunalului Bucureşti.


Ulterior, dosarul a fost preluat de Parchetul General, existând suspiciunea că ministrul de Interne în funcţie la acea vreme, Gabriel Oprea, a folosit abuziv coloana oficială.


În februarie 2016, dosarul a ajuns la DNA, care a declanşat urmărirea penală împotriva lui
Gabriel Oprea pentru abuz în serviciu. Ancheta procurorilor DNA a ajuns şi la procurorul general al Românei, Tiberiu Niţu, acuzat de acelaşi fapte.

La solicitarea DNA, pe 27 ianuarie, Parlamentul a aprobat ridicarea imunităţii lui Gabriel Oprea. Ulterior, acesta a anunţat că îşi dă demisia din funcţia de ministru al Administraţiei şi Internelor.

La scurtă vreme, procurorii au revenit cu o solicitare similară. Şi de această dată au primit permisiunea să-şi facă ancheta. Gabriel Oprea s-a ales cu un nou dosar penal, fiind acuzat tot de abuz în serviciu în cazul foştilor şefi ai Direcţiei de Informaţii şi Protecţie Internă (DIPI).

DNA preciza că, la 13 iulie 2015, Gabriel Oprea, în calitate de ministru de Interne şi ordonator de credite, cu ajutorul lui Nicolae Gheorghe, secretar de stat în cadrul Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă, şi Gabriel-Nicolae Pavel, şef al Serviciului juridic, a dispus suplimentarea cu suma de 410.000 lei a fondurilor pentru cheltuieli operative ale acestei structuri de poliţie şi a aprobat achiziţia unui autoturism Audi A8 în scopul declarat al asigurării protecţiei demnitarilor.

Gabriel Oprea, cu escortă şi la cârciumă

Potrivit DNA, Gabriel Oprea se face vinovat de două infracţiuni de abuz în serviciu, una constând în folosirea resurselor umane şi materiale ale Ministerului Afacerilor Interne, iar cealaltă constând în încheierea protocolului în baza căruia procurorul general, Tiberiu Niţu, a beneficiat nelegal de aceleaşi privilegii.

Numai în seara în care agentul Poliţiei Rutiere, Bogdan Gigină, şi-a pierdut viaţa, pentru deplasarea ministrului Gabriel Oprea, dispozitivul a fost format din 27 de poliţişti aflaţi în intersecţiile de pe traseu.

Pe aceeaşi temă:

Cum sunt vânaţi poliţiştii care l-au băgat la apă pe Gabriel Oprea în dosarul „Girofarul“. Cine-l răzbună pe "Interesul Naţional"

Dosar pentru ucidere din culpă în cazul poliţistului de la Rutieră care s-a prăbuşit cu motocicleta într-un crater săpat în mijlocul drumului

Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite