Ziarul „România Nouă“, editat la Chişinău de Onisifor Ghibu împreună cu români din toate provinciile româneşti, ca „organ de propagandă pentru unirea politică a tuturor Românilor“, anunţa pentru Sâmbătă, 24 Martie 1918, „Întâiul concert dat de Orchestra Simfonică din Iaşi sub conducerea Domnului George Enescu“, solist la pian fiind Nicu Caravia, „în folosul refugiaţilor Transilvăneni“. Biletele puteau fi cumpărate de la magazinul de muzică BELUSO.

Cum l-a invitat Onisifor Ghibu pe George Enescu la Chişinău?

Onisifor Ghibu l-a întâlnit pe maestru la Cartierul General al Armatei Române din Iaşi în 27 Noiembrie 1917. Nu ştim care era rostul lui George Enescu acolo, în acele vremuri tulburi, când toţi se aşteptau la un ultim atac al lui Mackensen, la care, oricâtă vitejie ar fi dat dovadă ostaşii români, nu ar mai fi putut face faţă Armata Română. Atmosfera era posomorâtă tare la Iaşi, toţi se aşteptau la ce e mai rău.

Onisifor Ghibu venise la Iaşi însoţit de Ion Pelivan şi de Vasile Ţanţu, deputaţi în Sfatul Ţării, pentru a cere ajutor împotriva rebeliunii militare de la Chişinău a lui Ilie Cătărău. Acest soldat s-a autointitulat colonel şi a preluat comanda regimentului moldovenesc, proclamând anarhia: libertatea fiecăruia să ia ce vrea de la cei care au. Sfatul Ţării tocmai se înfiinţase de câteva zile, însă autoritatea sa era prea fragilă să facă faţă noilor provocări. De aceea, cei doi deputaţi l-au rugat pe O. Ghibu să obţină ajutor de la Iaşi. Onisifor Ghibu s-a folosit de relaţiile sale şi ale naşului său, Octavian Goga, pentru a ajunge la generalul Prezan şi la membrii guvernului român.

La ieşirea din audienţa la generalul Prezan, O. Ghibu a făcut cunoştinţă cu George Enescu prin mijlocirea adjutantului lui Prezan, căpitanul Petrescu. Citez un fragment din memoriile lui O. Ghibu, în care reproduce invitaţia: „Maestre, ...mă adresez acum, cu toată inima, către D-voastră, cu rugămintea să veniţi cu noi la Chişinău, spre a-i hărăzi o fărâmă oricât de mică din talentul şi din sufletul cu care v-a împodobit Cel de Sus. Să daţi acolo un concert, cu care să dovediţi şi moldovenilor, întunecaţi până acum, şi ruşilor prezumţioşi, că, vorba cronicarului – «nasc şi la Moldova oameni», că avem şi noi românii artă şi artişti ca oricare popor de cultură. Contribuţia D-voastră ar echivala cu o biruinţă mai mare chiar decât cele ce se dobândesc pe câmpurile de luptă cu ajutorul armelor de foc“.

George Enescu a accceptat invitaţia, urmând a se stabili ulterior detaliile: „vă răspund cu mare bucurie că voi veni la Chişinău... Voi veni, de asta vă asigur. Dar nu vă pot fixa deocamdată nici un termen“. Impresionat de apariţia ziarului „Ardealul“ la Chişinău, la despărţire i-a spus: „Nu este asta o minune, «Ardealul» la Chişinău? Sau este numai un vis? Ce minunate sânt visurile! Poate că ele şi sânt singurele realităţi...

În 10 Decembrie, în ziarul Ardealul se anunţa că „neîntrecutul violonist român George Enescu, cunoscut ca unul din cei mai mari artişti din lume, va da în curând un concert la Chişinău. Fraţii notri moldoveni vor avea prilejul să asculte un concert, cum de bună seamă n-au mai ascultat niciodată“. Ştirea a fost preluată şi de ziarul Soldatul moldovan în 25 Decembrie, în graiul neaoş basarabean: „va sosi vestitul scripcar român George Enescu“! Au trecut câteva luni fierbinţi la Iaşi şi la Chişinău până ce maestrul a reuşit să organizeze concertele în Chişinău.

Concertele lui George Enescu în Chişinău

În 17 Martie 1918, maestrul îi trimitea lui Onisifor Ghibu o scrisoare prin mijlocirea profesorului Jean Bobescu, în care îl informa că vine în Chişinău însoţit de o orchestră: „Dacă n-am venit la Chişinău pân-acum este că plănuiam în ascuns să vin c-o pleiadă de muziciani, adecă cu orchestră, pentru ca să se vază-n Basarabia că la noi sunt multe elemente şi bune, nu numai câte unul ici colea“.

Astfel că în zilele următoare au fost organizate trei concerte, ale căror încasări au fost dăruite în întregime pentru cauze sociale, pricinuite de urgia războiului.

Primul concert a fost susţinut Sâmbătă, 24 Martie 1918, în folosul refugiaţilor transilvăneni din Basarabia. Orchestra simfonică din Iaşi, sub bagheta maestrului G. Enescu, a concertat publicului pe muzică de Carl Maria von Weber (Uvertura Oberon), Ceaikovski (Concertul de pian şi orchestră în Si b. minor, solist Nicu Caravia), Camille Saint-Saëns (Le Ronel dʼOmphale) şi Beethoven (Simfonia în La major, nr. 7).

Al doilea concert, susţinut tot de Orchestra simfonică din Iaşi, sub bagheta maestrului, în folosul orfanilor soldaţilor moldoveni morţi în război, a fost susţinut Duminică, 25 Martie: Johan Svendsen (Carnival de Paris), August Klughardt (Concert în La minor, pentru violoncel şi orchestră, solist Flor. Breviman), Saint-Saëns (La danse macabre, poemă simfonică. Solo violină: Socrate Barozzi) şi Beethoven (Simfonia în Do minor, nr. 5).

Al treilea concert era planificat Marţi, 27 Martie, însă a fost amânat pentru 28 Martie. George Enescu a susţinut un concert de violină în folosul Societăţii culturale „Făclia“, cu acompaniamentul orchestrei simfonice din Iaşi sub bagheta dirijorului Jean Bobescu: Ceaikovski (Concert în Re major), Camille Saint-Saëns (Concert în Si minor) şi Edoard Lalo (Simfonia spaniolă).

„Conflictul“ lui Onisifor Ghibu cu George Enescu la Chişinău

În noaptea de 26 Martie, Sfatul Ţării a decis Unirea Basarabiei cu România, pe care urma să o anunţe solemn în şedinţa din 27 Martie. Onisifor Ghibu a scos o ediţie specială a ziarului România Nouă dedicat marelui eveniment şi, în ultima clipă, a avut timp să îl anunţe pe maestru că nu mai poate susţine concertul planificat în acea seară de 27 Martie, deoarece în sala de concert trebuia să se organizeze banchetul dat în cinstea Unirii.

S-a dus la Vladimir Herţa acasă, unde era găzduit George Enescu, să îi aducă la cunoştinţă schimbarea programului. L-a găsit pe maestru cântând la vioară, care s-a arătat mirat de vizita neaşteptată a lui Ghibu. Dar hai să citim mai departe din memoriile lui Onisifor Ghibu:

– Maestre, am venit să vă anunţ că concertul dv. trebuie să se amâne pentru ziua de mâine, dat fiind că ...

Dar maestrul, nebănuind nimic din ce putea să fie la baza unei asemenea măsuri incomode pentru el, nu mă lăsă să isprăvesc vorba, că mă întrerupse supărat:

– Nu pot admite nici un fel de amânare, pentru nici un motiv. Aşa ceva nu intră în obiceiul meu....

– Totuşi, maestre, de astădată veţi admite amânarea, şi încă veţi fi fericit că vi s-a dat un prilej ca acela de acuma pentru o amânare. Uitaţi despre ce e vorba: peste o jumătate de ceas Sfatul Ţării proclamă unirea Basarabiei cu România şi în cinstea acestui mare eveniment sala de concert va fi transformată în sală de banchet. Ca moldovean ce sânteţi, cred că vă bucuraţi văzând că vechea moşie a lui Ştefan cel Mare îşi începe procesul de reîntregire, care sperăm că în curând să se completeze şi cu Bucovina. Iar ca român, sper că de asemenea vă bucuraţi de începutul care se face acum, al unirii tuturor românilor. În amintirea marelui moment de astăzi România Nouă a scos o ediţie specială, din care mă simt fericit că vă pot înmâna un exemplar...

Maestrul citi cu ochii scăldaţi în lacrimi atât articolul, cât şi declaraţia de unire şi-mi zice:

– Bineînţeles, că, în faţa situaţiei date, sînt de acord şi cu amânarea concertului şi cu România până la Nistru şi până la Tisa. Doamne ajută!

Copleşit de sublimitatea momentului, mă îmbrăţişă ca pe un frate, fixându-mă prelung cu privirea lui atât de mult grăitoare.“

Concertul lui George Enescu la Bălţi

Într-un interviu George Enescu a promis că va reveni şi va susţine mai multe concerte în Basarabia. Maestrul s-a ţinut de cuvânt şi a revenit peste câteva zile în Basarabia unită deja cu ţara-mamă. În 14 Aprilie 1918 a susţinut un concert de vioară la Bălţi în favoarea orfanilor şi invalizilor de război din ţinuturile Bălţi şi Soroca, concert la care s-au încasat 20.000 lei. Cu această ocazie au fost distribuite participanţilor cărţi poştale cu chipul familiei regale, un act de propagandă „făcută cu atât entuziasm şi bunăvoinţă de maestrul Enescu în numele artei româneşti, prin localităţile Basarabiei“.

Încheierea păcii de la Bucureşti a stopat însă activităţile de propagandă pentru renaştere culturală a Basarabiei şi maestrul nu a mai putut concerta pe nicio parte a Prutului, nici la Iaşi, nici la Chişinău. S-a retras în Bucureştiul ocupat, unde a concertat la Ateneul Român.

În toamna anului 1918 George Enescu s-a pregătit pentru un concert la Odessa. Onisifor Ghibu l-a convins ca în drum spre Odessa să concerteze din nou la Chişinău, ceea ce s-a şi întâmplat în 9 Octombrie 1918, eveniment comentat cu însufleţire de România Nouă: „Acest concert nu este numai un mare veniment artistic pentru iubitorii de muzică, ci şi un act mare şi patriotic din partea maestrului pentru toţi fraţii noştri basarabeni“.

*

În 27 Martie se împlinesc 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România. Practic ziua de 27 Martie 2018 ar trebui să deschidă suita de activităţi dedicate Centenarului Unirii tuturor românilor.

Ar fi fost frumos dacă măcar una dintre instituţiile de cultură din Bucureşti, fie Filarmonica, fie Ateneul sau oricare alta, care are infrastructura necesară şi poate mobiliza artiştii, cu onorariu sau fără, în funcţie de adevăratele lor sentimente patriotice, ar fi organizat un concert George Enescu dedicat Centenarului, pentru că în aceste zile se împlinesc 100 de ani de la concertele maestrului în Chişinău.

Se putea organiza un concert chiar la Chişinău, nu doar la Bucureşti. Un concert care să evoce marea personalitate a lui George Enescu în contextul Unirii tuturor românilor, program politic în care s-au angajat toţi intelectualii români cu sentimente patriotice, unii cu pana scrisului, alţii cu arcuşul viorii, fiecare cu propria sa armă, pentru a împlini ţelul naţional: o Românie Mare.

În 2013 la Chişinău s-a organizat un concert în amintirea celor susţinute de George Enescu în Martie 1918. Deci lumea muzicală avea cunoştinţă despre concertele maestrului în Basarabia în zilele Unirii. De ce nu a fost organizat niciun concert dedicat Unirii Basarabiei, când tocmai cel care a dat numele atâtor instituţii muzicale în România, George Enescu, a fost martor la înfăptuirea Unirii şi a concertat tocmai în acele zile la Chişinău?

Conferinţă public / concert: 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România – 100 de ani de la concertele lui George Enescu în Chişinău

În contextul manifestărilor şi al dezbaterilor publice despre Unirea Basarabiei cu România în 1918, Universitatea din Bucureşti, în colaborare cu Universitatea Naţională de Muzică, Asociaţia Ars Historica şi Revista Historia, organizează în 27 Martie 2018, începând cu ora 17,00, o conferinţă publică pe acorduri de pian, vioară şi flaut: 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România – 100 de ani de la concertele lui George Enescu în Chişinău.

Conferinţa va fi deschisă de Rectorul Universităţii din Bucureşti, prof. univ. dr. Mircea Dumitru.

În amintirea concertelor lui George Enescu la Chişinău, va fi oferit publicului un concert de muzică de cameră:

1. Constantin Muşat, vioară - Lăutarul, din suita Impresii din copilărie de George Enescu
2. Iulia Lupaş, flaut, şi Gabriela Streche, pian - Cantabile şi Presto, de George Enescu
3. Mihail Ghiga, vioară, şi Oana Pascu, pian - Follia, de Arcangelo Corelli

Programul artistic va fi completat de o dezbatere despre istoria Unirii Basarabiei, la care publicul este provocat de către istoricii Marius Diaconescu şi Andrei Florin Sora, împreună cu Ion M. Ioniţă, redactor-şef al revistei Historia.

Sunt propuse următoarele teme spre dezbatere, fără a se limita discuţiile doar la ele:

1. De ce un ziarist, Pantelimon Halippa, şi un boier, Vasile Stroescu, au lansat mişcarea naţională din Basarabia în Martie 1917?

2. Ardelenii în Basarabia – catalizator al mişcării naţionale la Chişinău: Onisifor Ghibu, Ion Mateiu şi ... viitorul profesor al Universităţii din Bucureşti, Andrei Oţetea.

3. Istorie şi mit despre rolul Armatei Române în înfăptuirea Unirii Basarabiei.

4. România sau Ucraina? O singură opţiune pentru politicienii din Chişinău în Martie 1918.

5. Unde s-a decis Unirea Basarabiei – la Chişinău, la Iaşi sau la Berlin?

Manifestarea se va desfăşura în Aula Universităţii din Bucureşti, Facultatea de Drept, Bd. Mihail Kogălniceanu, nr. 36-46, Marţi, 27 Martie 2018, începând cu ora 17,00.

Ca organizator al acestei manifestări, vreau să le mulţumesc şi pe această cale artiştilor care au acceptat să cânte la această manifestare, fără niciun onorariu. Întreaga acţiune este organizată pe bază de voluntariat, fără nicio finanţare. Este un pios omagiu adus de noi, artişti, istorici şi jurnalişti, acelor Români Mari care şi-au dedicat energia, viaţa şi chiar averea pentru înfăptuirea idealului naţional: Unirea tuturor românilor într-o Românie Mare.

Accesul este liber. Vă aşteptăm să sărbătorim împreună aniversarea Unirii Basarabiei pe acorduri de pian, vioară şi flaut!