VIDEO Exploratorii Bucureştiului uitat: sport extrem pentru reînvierea ruinelor

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Fabrica de bere Gambrinus. FOTO locuriuitate.com
Fabrica de bere Gambrinus. FOTO locuriuitate.com

Auzim din ce în ce mai des termenul de explorator urban, căutăm pe internet şi găsim poze impresionante făcute prin tot felul de clădiri înalte, abandonate sau care se află sub proprietate privată. Să fii explorator urban într-un oraş ca Bucureştiul necesită foarte mult curaj, dexteritate şi spontaneitate.

Pentru a înţelege mai bine acest concept ne-am întâlnit cu trei dintre tinerii Capitalei care se ocupă cu acest „sport extrem”, pentru că de cele mai multe ori riscurile la care se supun îi poate costa viaţa.

Alex, Petre şi Axelanti ne-au propus pentru a înţelege mai bine acest concept să explorăm alături de ei fosta fabrică de bere Griviţa. Înarmaţi doar cu camerele foto şi uneori trepiedul, tinerii filează puţin zona,  înainte de se avânta în interiorul clădirilor. Ne-am plimbat puţin de jur împrejurul fostei fabrici, pentru a vedea dacă există activitate în spatele gardurilor sau dacă este păzită.

După ce ne-am făcut o idee despre loc ne-am luat inima în dinţi şi am intrat în curtea fabricii. Doi căţei ne urmăreau cu atenţie paşii, dar fără să facă zgomot. „Nu te uita în spate, prefă-te că eşti de-al casei”, îmi şopteşte Alex.

Turism în propriul oraş: gunoaie, geamuri sparte şi ziduri distruse

Cu paşi rapizi şi fără să fim văzuţi de paznici reuşim să intrăm în primul corp al fostei fabrici. Peste tot gunoaie aruncate, ziduri distruse şi geamuri sparte. „Să fii explorator urban înseamnă să fii turist în propriul oraş, iar atunci când pătrunzi în astfel de locuri trebuie să fii atent la cuie, cioburi şi chiar să nu cazi în vreo groapă, pentru că de cele mai multe ori treci prin camere fără lumină”, explică Petre, în timp ce Axelanti ne face semn să vorbim mai încet: „Hei, mai încet că ne prind ăştia”, şopteşte tânărul.

După ce ne învârtim puţin pe acolo, iar băieţii fac nişte fotografii, Alex decide să mergem şi în celălalt corp al fabricii cu gândul că vom putea ajunge pe acoperişul ei. Întotdeauna există o regulă, cel care iese primul se asigură că nu este nimeni în preajmă şi îi face semn celui din spate să îl urmeze, care la rândul său îi asigură spatele celui din faţă. „Ascundeţi-vă repede, vine o maşină”, ne spune Alex în timp ce aleargă să se ascundă.

Stăm puţin ce stăm şi ne îndreptăm spre celălalt corp al clădirii, timp în care Petre îmi spune că exploratorii urbani respectă foarte mult locurile în care merg şi au grijă să nu vandalizeze clădirile respective. „Ceea ce facem noi implică foarte multă cercetare despre locul respectiv, ne place să umblăm prin locuri abandonate şi să ne facem o idee despre cel cum a fost acel loc în trecut”, povesteşte Petre.

Saloanele întunecate

O altă trăsătură de care are nevoie un explorator urban este spontaneitatea. „Atunci când vezi un obiectiv trebuie să fii spontan, pentru că a doua zi s-ar putea să nu mai poţi intra acolo sau mai rău să fie dărâmat”, adaugă Alex, cunoscut pentru blogul său de fotografii urbane.

Odată pătrunşi în al doilea corp al fabricii, descoperim şi mai multă degradare a locului care odată alimenta întreaga ţară cu bere. Şiroaie de apă se scurg pe pereţii dărâmaţi până la cărămidă, ici-colo câte un bidon cu soluţii corozive toxice. Încercând să găsim locuri cât mai interesante pentru pozat ne afundăm în saloanele întunecate ale fabricii.

Cu paşi mărunţi, înaintăm, mai mult bâjbâite spre camera unde se depozita hameiul pentru bere. Brusc, în spatele nostru se aude un zgomot care ne taie respiraţia. „Nu vă speriaţi, e Axelanti, a rămas puţin în urmă”, ne calmează repede Alex care se pregătea să facă nişte fotografii pe singurul gemuleţ din spatele camerei.

Odată ajunşi într-o parte luminată a fabricii, băieţii îşi trag sufletul şi încep să povestească care au fost cele mai tari locuri pe care le-au explorat. „Mie personal îmi place fostul hotel Muntenia, în care am intrat acum trei ani de zile şi a fost printre primele explorări urbane. Ţin minte că am fost cu foarte mulţi prieteni din liceu, ulterior după câteva luni au schimbat gardul şi nu am mai putut intra acolo”, mărturiseşte Alex care se ocupă de blogul său reptilianul.blogspot.com.

„Ce să spun? Mie îmi place spitalul Caritas, cel mai mare dintre spitalele abandonate. Noi trei am fost singurii care am reuşit să intrăm acolo. Îmi place că totuşi s-au păstrat elemente, pe jos mai găseşti adeverinţe medicale, radiografii şi chiar paturi”, povesteşte Petre, deţinătorul blogului locuriuitate.com.

Axelanti, care în mare parte se ocupă de imagini panoramice de deasupra Bucureştiului, a rămas impresionat de forturile de lângă Bucureşti. „Cred că forturile Leordeni, pentru că acolo am avut cele mai tari experienţe. Mi-a povestit cineva de locul asta şi am fost mai mulţi inşi cu maşina, am ajuns pe un culoar foarte lung de 200 de metri şi la un moment dat s-a auzit un zgomot puternic, ne-am speriat şi am alergat care pe unde am nimerit, dar a fost o experienţă interesantă”, explică Axelanti care deţine o arhivă fotografii panoramice pe site-ul panogio.com

„Nu facem graffiti-uri, nu furăm, nu spargem uşi şi ferestre pentru a obţine intrarea”

Cei trei exploratori susţin că scopul lor în ceea ce fac este de a conştientiza locuitorii oraşului asupra unor clădiri istorice care acum sunt abandonate sau în prag de a fi demolate. „Ne place aventura, dar mai mult de atât, aceste locuri importante pentru oraş se pierd. Toate fotografiile pe care le facem vor rămâne în timp şi vor rămâne singurele amintiri ale vechilor clădiri”, explică Alex.

„Nu sunt foarte mulţi oameni care fac panorame cu oraşul văzut de sus, pozele constituie o arhiva care peste multi ani va fi utila altora, pentru a vedea posibilele schimbări ale oraşului. Imaginile îi ajută chiar şi pe arhitecţi sau restauratori să păstreze arhitectura Capitalei”, adaugă Axelanti.

Petre a povestit că ei nu vandalizează locurile în care merg şi lasă lucrurile aşa cum le-au găsit. „Noi nu facem graffiti-uri, nu furăm, nu spargem uşi şi ferestre pentru a obţine intrarea. Suntem acolo pentru a face fotografii şi atât”.

Lumina devine din ce în ce mai slabă şi cei trei exploratori decid să părăsească clădirea, cu aceeaşi răbdare cei trei se fac nevăzuţi şi ies din curtea fabricii în linişte, aşa cum au intrat.

Exploratorii Bucureştiului uitat: sportul extrem pentru reînvierea ruinelor

București



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite