Cu o simplă căutare pe internet, am aflat că respectivul este coordonatorul unui proiect finanţat de Primăria Capitalei (şi alţi sponsori) care se ocupă de educaţia rutieră în 130 de scoli din Bucureşti.

Pentru că mi s-a părut în neregulă ca cei care fac educaţie rutieră să fie tocmai cei care încalcă legea, punând în pericol pietonii, inclusiv copiii pe care îi educă să nu încalce legea, am dorit să aflu punctul de vedere al şoferului. Aveam să constat că nu cunoaşte legea:

Având în vedere că nu există niciun semn de interzicere a parcării / staţionării, consider că nu am încălcat vreo lege şi că exagerezi un pic.

Liviu Zorilă - şoferul maşinii care bloca trotuarul

Ulterior, după ce a studiat legea a trimis un nou răspuns, dar de data aceasta în numele proiectului pe care îl coordonează. Acum a recunoscut că a încălcat legea şi că ar fi trebuit să lase 1 metru pentru circulaţia pietonilor.

Sunt mulţi care citesc respectivul articol de lege şi fac aceeaşi greşeală. De fapt, legea interzice parcarea pe trotuar, dar permite amenajarea de parcări în anumite condiţii. Una dintre ele este să se respecte normativele, dar în niciun caz lăţimea lăsată pentru circulaţie să nu fie mai mică de 1 metru.

Pentru mine a fost foarte neplăcut să constat că Liviu Zorilă, cel care coordonează ora de educaţie rutieră în 130 de şcoli, nu ştie legea nici măcar când o are în faţă!

I-am dat o şansă să demonstreze că nu conduce o organizaţie „de tocat bani“ şi chiar este un oengist căruia chiar îi pasă de ceea ce face. De aceea, i-am oferit posibilitatea să se implice voluntar, el şi echipa lui, într-un proiect în beneficiul pietonilor (dar în special al persoanelor cu dizabilităţi). Acest model de educare (în domeniul rutier) în care „agresorul“, în cazul de faţă şoferul care a blocat accesul pietonilor pe trotuare, este invitat să interacţioneze cu „victimele“ (pietonii) este utilizat în întreaga lume. În felul acesta, agresorii înţeleg problemele victimelor şi empatizează cu ele, devenind mai toleranţi.

Însă Liviu Zorilă a refuzat această oportunitate. A demonstrat că este un om mic, dezinteresat de soarta pietonilor, categoria cea mai vulnerabilă de participanţi la trafic. Sigur, nu este singurul. Însă el este cel care coordonează educaţia rutieră în 130 de scoli din Bucureşti! Şi face asta de 4 ani!

Cum e posibil ca după 4 ani de „specializare“ să nu ştii legea, nici că şofer, nici că educator?

Cum e posibil să le vorbeşti copiilor despre siguranţa rutieră, iar în trafic să-i pui în pericol?

Spuneţi sincer, vă aşteptaţi la schimbări în trafic prin educaţie? Şi eu, dar nu cu astfel de indivizi!

Iată mai jos numele celor care sprijină „Ora de educaţie rutieră“ şi care ar trebui să fie fermi atunci când este vorba de a proteja drepturile persoanelor cu dizabilităţi sau viaţa noastră şi a copiilor noştri:

Primăria Municipiului Bucureşti
Poliţia Română
Universitatea Bucureşti - Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei
PROEDUS - Centrul de Proiecte Educaţionale şi Sportive
Poliţia Locală Bucureşti
Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării
Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti
Casa Corpului Didactic
Anchor Grup
Carrefour
Generali
Sixt Rent a Car
Meizu
Nilox
Rainbow International Distribution
SimTop