Voluntariat la 72 de ani. „Nu am maşină, merg pe jos - ţop, ţop, ţop”

De-i frig, de plouă, de bate vântul, de câteva ori pe săptămână lasă treburile gospodăreşti şi merg în casele bătrânilor ca să îngrijească de sănătatea lor şi să le alunge, totodată, tristeţea şi singurătatea din inimile acestora.

Culmea e că şi ei ar avea nevoie de un sprijin, dar deoarece s-au angajat în aceste misiuni - mai importante decât găinile şi porcul din ocol - nu se dau bătuţi şi merg pe calea de a schimba lumea. Împreună, transcriu istoria voluntariatului. E vorba despre bătrânii care îi ajută gratis pe bătrâni.

Dis-de-dimineaţă, la Oficiul Medicilor de Familie din Selişte şi Cazangic, raionul Leova, bătrânii se înghesuie să prindă rând la „doctoriţele” ce-i aşteaptă cu tensiometrele şi glucometrele pregătite din timp. Aşezate în faţa aparatelor, cele patru voluntare din Selişte îşi încep munca. „Hai cumătră, sui pe cântar să te cântăresc, apoi treci să-ţi măsoare tensiunea şi pe urmă zahărul în sânge”, îi explică limpede una dintre voluntare femeii trecute de 60 ani. Ascultătoare, femeia îndeplineşte ordinele „cumătrei”.

„Am o inimă de oferit bătrânilor”

Ecaterina Noviţchi, voluntara de-o vârstă cu săteanca, are cea mai dificilă misiune dintre colegele ei - verifică nivelul glucozei. Echipată cu mănuşi de unică folosinţă, pe care le schimbă la fiecare pacient, îi înţeapă buricul degetului inelar, apoi atent colectează picătura de sânge în aparat. „Ei, eşti bravo Lida. Glucometrul arată 4,8. Acum, intră în camera vecină să priveşti nişte filme informaţionale despre diabetul zaharat”, îi explică Ecaterina.

Voluntara Catia, aşa cum obişnuiesc să-i spună sătenii, a intrat în această „misune a binefacerii” de câţiva ani. Nimeni nu a impus-o, ci a acceptat benevol atunci când în localitatea sa a fost implementat un proiect al organizaţiei „Help Age Internaţional”, care presupune organizarea activităţilor de către bătrâni pentru bătrâni.

„Am o inimă de oferit pentru bătrâni. Vreau să-i ajut. Sunt oameni în etate neputincioşi. De exemplu, am ca beneficiară o băbuţă ţintuită la pat care nu are pe nimeni, iar atunci când îi deschid uşa, se bucură ca un copil. M-am străduit să-i acord atenţie, ca să fie cu inima împăcată şi am văzut cum a devenit mai veselă”, explică Ecaterina, care are în grija sa cinci beneficiari cu vârstele cuprinse între 50 şi 83 de ani.

Un plus de comunicare

Îndemnul care a determinat-o să devină voluntară este amintirea legată de mama ei când se afla pe patul de moarte. „Eu m-am căsătorit în Selişte, dar sunt din raionul Căuşeni. Înainte ca mama să plece în lumea celor drepţi am stat vreo cinci zile cu ea. Atunci, am înţeles că o să ajung şi eu bătrână şi mă cuprinsese frica. Mă gândeam că nu va avea cine să-mi dea o cană cu apă. De aceea, m-am alăturat voluntariatului, ca să-i ajut pe bătrâni”, povesteşte femeia.

Deşi la început nu era sigură că acest proiect e ceva serios, după câteva vizite pe la bătrâni femeia a rămas plăcut surprinsă. „Voluntariat... voi face cât voi avea puteri. Recunosc, nu mai sunt în floarea vârstei, dar bătrâneţea nu este o sentinţă şi am încă forţe. La anii noştri nu e bine să stai prea mult. Trebuie mişcare, să mai alergăm încolo şi încoace. Pe urmă, plusul acestui voluntariat e comunicarea. Când am o greutate ne plângem unii altora. Ne mai descărcăm sufletele”, spune Catia, care îngrijeşte de bătrâni chiar şi sâmbăta sau duminica.

„Dumnezeu tot fără bani ne ajută”

Una dintre beneficiarele voluntarei, mătuşa Alexandra Oloinic, în vârstă de 79 de ani, deşi nu prea înţelege ce înseamnă voluntariat, spune că atunci când o vizitează Catia pentru ea e o mare bucurie. „Îmi place de Catia, vine la timp şi îmi măsoară tensiunea. Îmi mai aduce cadouri. Ne mai sfătuim şi, astfel, trece timpul mai uşor. Uite, azi am învăţat să nu folosim multe grăsimi şi mult zahăr”, explică bătrâna, care peste o zi împlineşte 80 de ani şi se jură că pe masa de sărbătoare aceste produse vor dispărea.

Voluntara Catia e mândră că la vârsta ei a găsit puteri să-i ajute pe cei mai neputincioşi ca ea şi spune că exemplul ei şi a colegelor sale ar trebui să-l urmeze şi cei tineri. „Mă bucur că pot să ajut persoanele neputincioase. Astăzi, tineretul nu prea ajută bătrânii. Pleacă toţi peste hotare şi trimit bani, dar e cu totul altceva când eşti lângă el şi-l sprijini. Chiar dacă voluntariatul e neremunerat, uite că primeşti o plăcere de la simplul fapt că deschizi uşa unui bătrân. Da, oamenii trebuie să lucreze şi degeaba, pentru că Dumnezeu tot fără bani ne ajută”, încheie Ecaterina Noviţchi.

După ce a măsurat zahărul în sânge tuturor sătenilor veniţi la Oficiul Medicilor de Familie, Catia şi-a luat geanta cu aparate medicale şi s-a pornit pe jos la una dintre beneficiarele ei. Cu paşi mari şi iuţi umbra femeii se pierde pe ulicioarele satului. Trebuie să reuşească până seara să se întoarcă acasă şi să dea mâncare la dobitoace.

Prima dată, la hotel

Potrivit proiectului, voluntarii în etate, în primul rând, trebuie să acorde un mic ajutor medical - să măsoare tensiunea, nivelul glucozei. Deja dacă e nevoie, mai dau cu mătura, cârpa sau cumpără o franzelă. Despre aceste activităţi bunica Claudia Zlatic, o altă voluntară din satul vecin, Cazangic, a învăţat la seminarele organizate de „Help Age International” la Chişinău. Deşi nu putea să se despartă de găinile din ocol, bătrâna a făcut un efort pentru trei zile, că, de, mă rog, cum altfel să devii voluntar fără să jertfeşi nimic.

„Ei, oare ce mai e şi asta voluntariat? Oare m-or primi oamenii prin gospodării? Da’ pe urmă a fost tare bine. Tare interesant a fost şi la cursuri. Pentru prima dată am stat într-un hotel. E drept că nu ştiam dacă voi merge la Chişinău, fiindcă nu aveam pe cine lăsa acasă. Da’ bine că a plouat toate cele trei zile. Când am venit în sat, am zis de ce nu m-o mai ţinut vreo două zile. Acolo o fost masă bună, odihnă bună”, povesteşte nostalgică femeia a căror cute adânci de pe faţă îi înfrumuseţează cei 72 de ani.

De zece ani deschide uşile bătrânilor

Aceste momente de neuitat şi-au făcut loc în sufletul femeii acum zece ani. De atunci a tot deschis uşile bătrânilor mai neputincioşi decât dânsa, chiar dacă mulţi dintre ei au copii. „Îi selectăm care sunt mai gravi. Uneori, ne cheamă ei singuri să le măsurăm diabetul zaharat sau tensiunea. Alteori, am dat cu var la o bătrânică. Apoi, le-am depistat boli datorită faptului că eu am trimis-o la medic. Sunt şi dintre cei care nu ştiu ce înseamnă diabet zaharat. Oamenii se bucură când intrăm în casa lor, mai ales că le aducem multă informaţie: de prin sat, de la televizor. Noi îi sfătuim cum să obţină un ajutor social, la cine să se adreseze”, spune Claudia, care în anumite cazuri, împreună cu colegele sale, mai „toarnă” lucrătorii sociali la primărie dacă nu-şi fac treba şi nu au grijă de bătrâni.

Între timp, mătuşa voluntară a învăţat ce înseamnă un ONG şi ce presupune un proiect. Şi puţin îi pasă că sătenii o vorbesc că cică ar face bani cu carul din aceste activităţi, că bătrânica, care e mai iute decât un titirez, spune că nu se va da bătută.

„Mulţi spun că suntem plătiţi, dar nu e adevărat. Pentru că faci din plăcere şi o faci gratis. Ne ducem de bunăvoie, nimeni nu ne-a silit. Cred că o să fac voluntariat încă doi ani. Aşa prevede proiectul. După care, dacă o să mai câştigăm un proiect şi sper că-l vom câştiga, nu m-oi da înlături. Sănătate să avem. Un voluntar trebuie să fie în primul rând OM, ca atunci când ieşi din ogradă bătrânul să rămână împăcat. Mă bucur că pot. Nu mă consider în etate. Torc, împletesc în timpul liber. Nu pot sta un minuţel locului. Dacă nu mă pot odihni, noaptea mă scol şi lucrez. Voluntariatul mă ajută să fiu mai activă”, zice Claudia Zlatic. Ea nu are pe nimeni, dar e părintele a cinci copii în vârstă, cum le spune femeia.

Silvia Ciobanu, coordonatoarea voluntarilor din comună menţionează că printre voluntari sunt şi bărbaţi şi că sunt foarte activi. „Din toate cele trei sate am selectat 50 de beneficiari şi 16 voluntari. Cineva din voluntari are patru beneficiari sau trei, a căror vârstă variază între 50 şi 92 de ani. În cadrul vizitelor, aceştia le măsoară tensiunea, nivelul zahărului în sânge, greutatea. În funcţie de starea sănătăţii, voluntarii le fac masaj bătrânilor sau îi scot la plimbare. Avem cazuri când au făcut ordine sau au curăţit zăpada. Foarte mult le place să activeze în calitate de voluntar. Se supără dacă nu-i anunţăm pe cineva când au loc întrunirile. Acum mai avem un nou proiect, care îi va ajuta pe bătrâni să-şi deschidă o miniafacere: creşetera iepurilor, porcinelor, vitelor, apicultură, broderie.

Maria Inculeţ, voluntară la 72 de ani, s. Cazangic

Am vrut să văd ce se mai întâmplă prin sat şi cu bătrânii mai bătrâni decât mine. Am lucrat la fermă 22 de ani şi nu aveam timp să umblu prin sat. Mă mai superă tensiunea. Până când văd că merg înainte. Pe acasă sunt gospodină. Ne ducem de două ori pe săptămână la beneficiarii noştri. Le măsurăm tensiunea şi, dacă e mai grav, anunţăm medicul de familie. Masaj le mai facem. Nu am maşină, merg pe jos - ţop, ţop, ţop. Comunicăm mult.  Faci un bine şi primim un bodaproste.

Olga Carabet, voluntară la 65 ani, s. Cazangic

Prima dată nu ştiam ce e asta voluntariat, da’ asta înseamnă o bunătate pentru un bătrân. Ei ne primesc tare bucuroşi. Stăm de vorbă tare mult, dar primul lucru care ne întreabă e dacă s-a mărit pensia. Le mai cumpărăm câte o pâine, dăm cu mătura. Mi-i uşor pe suflet după ce vin de la dânşii. Nu ne trebuie nimic, sătenii ne mai spun că suntem plătite, dar ei nu înţeleg că primeşti o plăcere. Ninge, viscoleşte, plouă - noi ne ducem la dânşii. Iaca, peste ani am ajuns ca pionerii cei din URSS, numai că atunci săpam harmane (grădine - n.a.), dar acum măturăm ori aducem o căldare de apă.

Organizaţia „Help Age International”  cu suportul World Jewish Releif oferă noi priorităţi pentru necesităţile de îngrijire medicală a celor mai dezavantajate persoane în etate din Moldova. Scopul proiectului este de a contribui la consolidarea sănătăţii prin îmbunataţirea mijloacelor de trai în şase comunităţi din R. Moldova. Organizaţia ajută persoanele în vîrstă, ce suferă de boli netransmisibile, să-şi apere drepturile, să lupte împotriva discriminării şi a sărăciei, pentru a avea un trai decent, sigur, activ şi sănătos.