Victimele violenţei îşi cunosc drepturile doar în instanţă

Femeile supuse agresiunilor fizice nu depun plângere în instanţă din mai multe motive. FOTO Shutterstock

Victimele violenţei în familie nu cunosc îndeajuns legislaţia care le garantează protecţia drepturilor. Astfel, nouă din zece victime, care au beneficiat de asistenţă juridică, au fost informate de autorităţile locale despre serviciile „la pachet” ale Centrelor de plasament abia după ce s-au pomenit în situaţii de risc real pentru viaţă.

Totodată, o pătrime aveau puţine cunoştinţe despre legislaţie şi drepturile lor la momentul apelării pentru asistenţă juridică.

Datele se conţin în studiul „Practici existente privind accesul la justiţie pentru victimele violenţei în familie şi realizarea dreptului lor la asistenţă juridică în Republica Moldova”, realizat de Centrul Internaţional „La Strada”.

Una la 50

Studiul cuprinde mărturiile mai multor victime ale violenţei în familie care au beneficiat şi care nu au beneficiat de asistenţă juridică, precum şi ale specialiştilor: avocaţi, jurişti, judecători, procurori, psihologi etc. Astfel, multe victime ale violenţei în familie (VVF) nu ajung să apeleze la organele de drept/justiţie. Din numărul total a femeilor-victime doar 2,8% au apelat la serviciile de asistenţă juridică, iar jumătate dintre acestea nu au fost mulţumite de serviciile oferite. „VVF care ajung să fie plasate în centre de plasament află despre legislaţia în domeniu şi despre drepturile lor abia de la juristul sau avocatul centrului. De remarcat faptul că jumătate dintre acestea au indicat că poliţistul, asistentul social sau primarul ştiau despre actele de violenţă în familie, dar nu le-au oferit nicio informaţie despre drepturile lor şi procedura de apărare a acestora. Majoritatea specialiştilor intervievaţi explică acest lucru prin activitatea sau implicarea scăzută a asistenţilor sociali, poliţiştilor şi primarilor în asemenea cazuri.”, a declarat în cadrul unei conferinţe analista Viorelia Rusu.

Judecătorii, pe post de informatori

Potrivit studiului, mai mulţi judecători au menţionat că o mare parte dintre victimele care au ajuns în instanţă, nefiind reprezentate de avocat, nu îşi cunoşteau deloc drepturile lor. Respectiv, judecătorului îi revenea rolul să le informeze, iar uneori şi să le explice legislaţia.

Studiul, de asemenea, relevă că victimele din sudul republicii sunt mai rar referite la asistenţa juridică în comparaţie cu cele din celelalte regiuni. Astfel, ele rareori ajung la instanţele de judecată. Drept exemplu, s-a menţionat un caz, în care o judecătoare după ce a lucrat timp de şase ani în sudul republicii, fiind transferată în centrul Moldovei, a fost surprinsă să vadă un dosar pe violenţă în familie.

Umilite de justiţiari

Unii avocaţi constată că VVF nu conştientizează caracterul juridic al actelor de violenţă, chiar dacă li s-a descris procedura sau nu sunt gata să depună declaraţii împotriva agresorilor.

„Chiar şi în momentul în care depun plângere la poliţie sau se întocmeşte cererea de acţionare în judecată, ele nu erau apte să perceapă ce urmează sau dacă problema lor se va soluţiona cumva. Şi doar într-un final, când este pronunţată ordonanţa de protecţie, agresorul este evacuat din casă sau pedepsit penal, iar victima obţine protecţie şi se simte protejată. Abia atunci conştientizează caracterul juridic al actelor de violenţă. În aceste momente, VVF capătă încredere în organele de drept. Deci victimele în continuare percep violenţa în familie ca o chestiune privată, şi nu ca o infracţiune”, a subliniat Rusu.

În acelaşi timp, nevoile şi aşteptările VVF nu sunt satisfăcute de sistemul de drept din Republica Moldova. Cea dintâi aşteptare este dorinţa de a se simţi în siguranţă, care este umbrită de obţinerea Ordonanţei de protecţie, dar şi de atitudinea umilitoare a justiţiarilor. Victimele care au apelat la serviciile sistemului de drept se arată de asemenea indignate de faptul că în procedura penală statul oferă agresorului, în mod obligatoriu, de urgenţă şi gratis, un avocat, iar victimele trebuie să se îngrijească singure de apărare.

Sudul Moldovei, fără avocaţi

„Şi juriştii, şi psihologii recunosc că VVF întâmpină cele mai multe bariere la emiterea Ordonanţei de protecţie, la desfacerea căsătoriei şi stabilirea locului de trai al copiilor, la încasarea pensiei de întreţinere pentru copiii minori şi la partajarea proprietăţii comune. Printre alte lacune, specialiştii au mai invocat nedocumentarea actelor de violenţă la prima adresare, ceea ce poate prejudicia ulterior desfăşurarea corectă a actului de justiţie. Procuratura nu manifestă un rol proactiv în demascarea practicilor vicioase privind incriminarea violenţei în familie”, a opinat Viorelia Rusu.

Studiul mai scoate la iveală o discrepanţă considerabilă în distribuirea geografică a serviciilor juridice. Cei 448 de avocaţi/avocaţi publici şi 32 de parajurişti sunt concentraţi preponderent în municipiile Chişinău şi Bălţi, în nord şi centru, în timp ce sudului republicii îi revin doar 10% din acest număr.

Acces la justiţie calificată

Specialiştii recomandă necesitatea revizuirii cadrului legal şi mecanismului actual de accesare a asistenţei juridice calificate garantate de sat pentru victimele violenţei în familie. „Acordarea serviciilor de asistenţă psihologică de lungă durată, preferabil până la accesarea serviciilor de asistenţa juridică, continuarea instruirilor specializate pentru toţi actorii sistemului de drept şi a schimbului de experienţă între avocaţii asociaţiilor obşteşti şi cei publici, încurajarea apărătorilor de a contesta la CSM orice deviere de la normele judiciare şi deontologice ale judecătorilor, crearea unui mecanism eficient de executare a hotărârilor judecătoreşti sunt cele mai actuale măsuri în vederea reformării şi restabilirii încrederii victimelor în organele de drept, în particular, şi actul de justiţie în general. Or, nu este suficient a declara dreptul de acces liber la justiţie, acest drept mai trebuie real asigurat”, scrie în raport.

Experţii subliniază că pentru a combate acest fenomen este necesară facilitarea accesului VVF la justiţie. „Este important a asigura participarea lor la un proces echitabil, cauzele fiind soluţionate într-un termen rezonabil, iar instituţiile şi serviciile juridice existente să se implice în mod efectiv pentru a condamna o infracţiune. Eficienţa unui proces echitabil nu poate fi percepută fără funcţionarea bună a sistemului instituţional în domeniul justiţiei”, a relatat Viorelia Rusu.

Cadrul legal

Legea cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie garantează protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale victimelor violenţei în familie şi exercitarea dreptului acestora la asistenţă pentru recuperare, inclusiv prin acţiuni speciale juridice şi sociale. Totodată, legea prevede dreptul VVF la asistenţă juridică primară şi calificată gratuită, în conformitate cu legislaţia privind asistenţa juridică garantată de stat. 

70%

Datele Inspectoratului General al Poliţiei arată că numărul cazurilor de violenţă în familie a crescut în 2014 cu aproape 70 la sută. Vârsta femeilor bătute de către partenerul de viaţă variază de la 14 la 72 de ani.