Gest neaşteptat, dar care cu siguranţă pune capăt carierei artistei în România. Un val imens de critici şi dezamăgire s-a declanşat pe facebook după ce Ana Munteanu, câştigătoarea de la Vocea României, a ales să îşi ridice, cu zâmbetul pe buze, diploma printată color de preşedintele antiromân al Republicii Moldova.

Unii au cerut chiar să i se retragă titlul, poate un gest mult prea dur şi care cu siguranţă nu se poate face. Dar va fi un premiu lipsit de valoare şi fără de consecinţe.

Este dincolo de Prut o vorbă legată de viţelul care suge de la două vaci. Cam aşa este şi în cazul domnişoarei care la Bucureşti se mândrea de mare româncă ce este, ridicând marele premiu de 100 000 de euro, dar imediat cum a trecut Prutul s-a prezentat la preşedintele păpuşă ca să îşi ridice al doilea premiu: o diplomă.

Simbolistica gestului este cu atât mai mare cu cât, la doar câteva zile de la momentul la care se întorseze de la Moscova unde avea să pupe mâna împăratului, Igor Dodon oferise chiar decoraţii către doi cunoscuţi separatişti care în timpul războiului din Transnistria luau la ochi cu puşca pe moldoveni. Pentru acest gest demn de tot curajul, numai în Republica Moldova poţi fi recunoscut ca şi mare erou.

O să spuneţi poate că nu este atât de important, că muzica este una, preşedintele Dodon este alta... Nu este aşa. Domnişoara de mai sus a câştigat Vocea României ca urmare a simpatiei pe care milioanele de români  o au faţă de fraţii lor din Republica Moldova.

Nu vocea a fost cea care a impus-o pe Ana Munteanu ca şi câştigătoare, ci faptul că românii au vrut ca un moldovean de al lor să câştige. A fost un vot pentru Basarabia, am putea spune un vot politic, nu un vot bazat pe calităţile extraordinare, căci din acestea aveau din plin toţi participanţii, mulţi dintre ei cu adevărat de excepţie.

Atunci când milioane de oameni te aleg să fii simbolul lor, să îi reprezinţi, atunci trebuie să ai demnitatea să îţi asumi misiunea. Ori nu s-a întâmplat acest lucru în cazul Anei Munteanu.

Dar Ana Munteanu nu reprezintă decât un caz excepţional. Mulţi alţi tineri şcoliţi prin România au ales să refuze invitaţiile primite din partea lui Igor Dodon. Nu de aceeaşi verticalitate am avut parte şi în acest caz.

Nicolae Botgros, Ion Paladi, Carlas Dream's şi mulţi alţii au ales să poarte cu onoare şi verticalitate încrederea ce le-a fost oferită de români. Ne aducem aminte cum aceştia inclusiv la Moscova apărau românitatea şi simbolurile noastre naţionale, fiind deranjaţi de încercarea de prelucrare a adevărului istoric.

Las cititorii să îşi spună şi ei părerea.