Ornamente cu chipul lui Stalin şi matinee în care copiii proslăvesc comunismul. Cum era sărbătorit Revelionul în URSS

Ornamente cu chipul lui Stalin şi matinee în care copiii proslăvesc comunismul. Cum era sărbătorit Revelionul în URSS

Revelionul, sărbătorit în familie FOTO siberiantimes.com

În perioada sovietică, oamenii îşi împodobeau bradul cu chipul lui Stalin, copiii dansau în jurul pomului de Crăciun cântând versuri de proslăvire a dictatorului, iar urările de sănătate şi fericire erau înlocuite cu cele în care se dorea ca în noul an revoluţia comunistă să izbucnească pe tot globul pământesc.

Până la a-şi împodobi bradul cu ornamentele ce reprezentau chipul lui Lenin şi Stalin, oamenilor le-a fost interzisă sărbătorirea Crăciunului şi a Revelionului, iar în case nu era nici urmă de brad, pentru că acesta stătea ascuns în dulap. Celebrarea Anului Nou şi a Crăciunului în URSS este povestită amănunţit în volumul „La intersecţia culturilor. Ţările regiunii Mării Negre şi schimbările social-politice din secolul XIX-XX”, un suport didactic elaborat în cadrul proiectului internaţional „Istoria comună. Dialoguri culturale”. 
 

Împodobeau bradul pe ascuns

În anul 1929 puterea a clasificat Crăciunul ca pe o sărbătoare contrarevoluţionară şi l-a interzis. Brazii au dispărut definitiv din şcoli şi colegii, iar pentru copii au început să se organizeze „serate anti-Crăciun”. În noaptea de 24 spre 25 decembrie, conducătorii îi impuneau pe funcţionarii sovietici să-i urmărească pe cei care sărbătoreau, totuşi, Naşterea Domnului. Cei care încălcau legea aveau mari neplăceri. Îşi pierdeau locul de muncă şi chiar ajungeau după gratii. Dar oamenii nu au încetat să celebreze frumuseţea sărbătorilor de iarnă. Ameninţaţi de represiuni, ei oricum împodobeau bradul, pe ascuns, în linişte, fără muzică şi cântece, cu ferestrele bine acoperite, ascunzând pomul în dulap.
 
 

Revelionul comunist

Interdicţia de a sărbători Anul Nou a fost anulată abia în ultimii ani, când partidul comunist a dorit să demonstreze lumii că scopul politicii economice staliniste a fost atins, iar URSS a devenit o ţară înfloritoare. Mai mult ca atât, au început să fie susţinute aşa-numitele „serbări colective ale Anului Nou”. De aceea, în noaptea de Revelion au început să fie organizate evenimente în toate cluburile comuniste şi chiar în şcoli. Bradul de sărbătoare a fost inclus ca un element de distracţie. Anul Nou comunist, însă, se deosebeşte foarte mult de cel european. Toate distracţiile erau anticipate de lecţii cu caracter de agitaţie despre problemele actuale ale politicii sovietice. După reîntoarcerea sărbătorii, în Uniunea Sovietică a fost instaurată o ceremonie specială legată de Anul Nou: atunci când acul ceasornicului se apropia de ora 00:00, un orator comunist striga toasturi în cinstea lui Stalin şi a comunismului, la fel şi urarea ca în anul care vine revoluţia comunistă să izbucnească pe tot globul pământesc.
 

Stalin şi Lenin, spânzuraţi pe brad

Sub conducerea Komsomolului şi a organizaţiei pioniereşti au apărut scenarii a matineelor comuniste, aprobate la „cel mai înalt nivel”. Ele conţineau în mod obligatoriu elemente de luptă între bine şi rău. Moş Gerilă cu Alba ca Zăpada luptau cu numeroşi duşmani şi, în pofida intrigilor şi a piedicilor din partea lor, cu succes ajungeau la copiii care îi aşteptau la sărbătoare. Ideеa era simplă şi clară: imperialismul mondial continuă să aducă daune tânărului stat sovietic, dar oamenii sovietici totdeauna se dovedesc a fi mai puternici. Evident, fiecare matineu se încheia cu o grandioasă proslăvire a lui Stalin.  Moş Gerilă şi Alba ca Zăpada le propuneau copiilor să interpreteze în timpul dansului din jurul bradului un cântec, cu aproximativ următorul text: „Într-un cerc la brad ne strângem / Şi cântăm cu ţara-ntreagă: Trăiască, trăiască, marele Stalin! Trăiască iubitul nostru Stalin!”, scriu autorii volumului „La intersecţia culturilor”.
 
În anul 1935 au început să fie confecţionate globuri pentru brad cu portretele lui Lenin şi Stalin, dar  producerea lor s-a încheiat rapid. În primul rând, globurile se stricau şi apoi fraza „a-l spânzura pe Lenin şi pe Stalin pe brad” era ambiguă.
 

„Iată cadoul tău, dar ţi-l dau de Revelion”

Anul Nou sovietic era, de fapt, o sărbătoare orăşenească, întruct pentru omul de la ţară 31 decembrie sau 1 ianuarie nu se deosebea cu nimic de celelalte zile de iarnă. De aceea, despre tradiţia sovietică de a sărbători Anul Nou se poate vorbi doar începând cu anii 1960, atunci când procentul de locuitori din oraşe l-a depăşit pe cel al locutorilor rurali. Totodată, anume în anii 1960, odată cu „dezgheţul” hruşciovist dreptul la viaţa şi sărbătorile private este nu doar respectat, dar începe a fi acceptat şi de ideologia oficială. În URSS exista o frază celebră: „Iată cadoul, dar aceasta e pentru Anul Nou!”, aşa că toţi membrii familiei ştiau din timp ce cadou vor primi. Defictul total de produse i-a învăţat pe cetăţenii sovietici că produsele necesare nu trebuie cumpărate în ajun, dar atunci când îţi nimeresc la mână — mai bine e să stea până la sărbători. Produsele se păstrau în frigider ori la balcon, lucrurile — în dulapuri sau în debara, brazii erau atârnaţi după fereastră sau ţinuţi tot la balcon.
 
 

Dulciurile erau rare

Revelionul era sărbătoarea preferată a copiilor, întrucât familiile încercau să pună pe masă bucate mai alese, scrie portalul siberiantimes.com. „Cel mai memorabil an pentru mine a fost 1947. Eram în clasa întâi, tatăl meu era pilot şi locuiam într-un oraş mic. Nu prea aveam ce pune pe masă, iar dulciurile erau rare. Dar copiilor ofiţerilor le erau oferite cadouri. Primeam pungi de hârtie în care găseam câteva bomboane, mandarine, mere şi biscuiţi. Alergam şi ne lăudam unii în faţa altora cu ce avem în pungă. Număram bomboanele de foarte multe ori şi nu le mâncam. Zile întregi admiram pachetul fără să ne înfruptăm din dulciuri”, îşi aminteşte Raisa Menşikova din Krasnoiarsk, citată de siberiantimes.com.
 
„Petreceam mult timp afară jucându-ne în zăpadă, chiar dacă erau -30 de grade. Niciodată nu simţeam gerul. Majoritatea copiilor erau îmbrăcaţi în costume speciale pentru Revelion, chiar şi când erau acasă cu părinţii”, îşi aminteşte Natalia Ledovskikh, o femeie de 55 de ani din Novosibirsk, mai scrie siberiantimes.com.
 
Volumul „La intersecţia culturilor. Ţările regiunii Mării Negre şi schimbările social-politice din secolul XIX-XX” a fost elaborat în urma colaborării Asociaţiei Europene a Profesorilor de Istorie EUROCLIO cu Asociaţia Profesorilor de Istorie din Armenia, Asociaţia Profesorilor de Istorie „Nova Doba” din Ucraina, Asociaţia Profesorilor de Istorie din Georgia, Asociaţia Naţională a Tinerilor Istorici din Moldova (ANTIM) şi Asociaţia Profesorilor de Istorie din Azerbaidjan.
citeste totul despre: