Moldovenii nu beau mai mult decât ruşii

Săptămâna trecută au fost date publicităţii rezultatele unui nou raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii potrivit căruia moldovenii sunt printre cei mai mari alcoolici din Europa. Mă rog, consumatori de alcool, dacă cineva se simte cumva ofensat. Cu 18.22 litri pe cap de locuitor, incluzând femeile, bătrânii şi sugarii.

Adică la „populaţia aptă de băut“ volumul ar fi cu mult mai mare, poate de 30 de litri şi mai mult de dublu rafinat. Nu vreau să neg faptul că la noi se bea peste măsură, nu numai la marile petreceri, nunţi, cumetrii sau zile de naştere, dar şi cu cele mai neînsemnate ocazii.

Ceea ce sigur se întâmplă este că totuşi se bea mai puţin decât acum vreo 15-20 de ani. Salariile erau atunci nu numai mizerabile, ca astăzi, dar aproape inexistente. Prin 1992-1995, cu un salariu de conferenţiar universitar puteai să procuri vreo 20 de litri de benzină. Acum, e adevărat, nu e mult mai mare, dar se poate cumpăra vreo sută şi ceva de litri de benzină. E puţin, foarte puţin, şi nu avem niciun motiv de mândrie. Atunci, în anii ’90, se bea de se stingea, se putea observa cu ochiul liber, şi pe stradă, şi când intrai într-un bar oarecare, mai toate insalubre.

Cam dintre acelea din care mai există şi azi pe lângă autogările şi gara din Chişinău.

În ultmii cinci-şapte ani, situaţia a început să se schimbe. Nu fundamental şi nu peste tot. Dar cel puţin la Chişinău şi în mediul urban în ansamblu se poate observa cu ochiul liber. Vorbisem nu demult cu câţiva şoferi de maxi-taxi din Chişinău pe tema asta şi mi-au confirmat şi ei impresia mea. Or, de regulă, au probleme cu pasageri în stare de ebrietate numai în perioada marilor sărbători. Altfel, în zilele obişnuite, e relativ „linişte“.

Nu s-a schimbat prea mult sau în egală măsură în mediul rustic, în „Moldova profundă“. Însă şi acolo sunt semne că nu se mai bea ca pe vremuri, când cei care reveneau de la câştig din Rusia obişnuiau nu rareori să cheltuiască dintr-o dată mii de lei la crâşma din sat. E o confirmare a faptului că lumea nu mai este atât de disperată cum era până prin 2005-2007. O arată şi un recent rating mondial la capitolul fericire, moldovenii fiind pe locul 40 din lume. E adevărat, asta în contrast cu faptul că suntem cea mai săracă ţară din lume. Dar cred că e şi un indiciu al unei culturi, mentalităţi, care în ciuda realităţilor dure, integrează şi o perspectivă spre mai bine, un optimism oarecum timid, dar identificabil, cu privire la viitor.

În altă ordine de idei, Rusia este, confirm acestei statistici a OMS, în urma noastră la capitolul consum de alcool, pe locul 4, cu 15.76 litri pe cap de locuitor. E greu de crezut acest lucru. Ruşii consumă nu mai puţin decât în perioada sovietică, adică mai mult decât alte popoare din fosta URSS. Rusia are o tradiţie istorică puternică în acest sens. Probabil, e prima ţară în care chiar conducerea supremă, acum câteva secole, a decis să încurajeze consumul de alcool al supuşilor ca o strategie de deviere a nemulţumirilor de ordin social. Cea care a pus începuturile acestei politici a fost – paradoxal – Ecaterina a II-a, cunoscută ca o împărătească iluminată şi care coresponda cu Voltaire. Puterea sovietică a perpetuat politica respectivă, Gorbaciov fiind foarte naiv când a crezut că poate eradica problema dintr-o mişcare.

Problema consumului exagerat de alcool, care reiese din statistici, este alta. Asta arată cât alcool trece prin Moldova prin contrabandă, şi nu cât se consumă. Iar „meritul“ pentru faptul că am devenit „number 1“ – unii se bucură că măcar la un capitol suntem primii! – este al Transnistriei, care e un „paradis“ al traficanţilor de tot felul, dar mai ales al celor care se ocupă de alcool. Iar faptul că cetăţenii Rusiei, dar şi ai Ucrainei, ar consuma mai puţin reflectă faptul că acolo statul e mai puternic şi deţine controlul eficient asupra producerii legale a unui produs care aduce, prin accize, venituri fabuloase la buget.