FOTO VIDEO Condiţii proaste şi şanse puţine la studii de calitate în şcolile mici din Republica Moldova
0
Deşi pentru funcţionarea şcolilor mici sunt alocate sume importante, condiţiile de studii lasă mult de dorit: un profesor predă mai multe discipline, iar laboratoarele, sălile de sport şi cele de calculatoare lipsesc sau nu sunt dotate corespunzător.
Raionul Soroca deţine întâietatea în ţară după numărul de şcoli mici. În cea mai mică dintre acestea, cea din satul Cureşniţa, învaţă doar şase copii, celelalte 20 având mai puţin de 100 de elevi fiecare. În acest an, deficitul de finanţare al acestor instituţii a ajuns la circa 5 milioane de lei. Consilierii raionali, care trebuie să decidă dacă le închid sau le reorganizează, preferă să le menţină şi să acopere găurile din contul componentei raionale pentru educaţie, formată din alocări de câte 5% din bugetele şcolilor mai mari. În mod normal, aceşti bani ar trebui utilizaţi pentru dotarea şi modernizarea infrastructurii şcolilor cu un număr suficient de elevi, adică mai mult de 100 de copii, în cazul gimnaziilor, şi peste 50, în cazul şcolilor primare.
Unul dintre gimnaziile care aşteaptă să fie reorganizat este cel din satul Egoreni. Aici învaţă 57 de elevi, cam tot atâţia cât în două clase obişnuite. Bugetul instituţiei se ridică, însă, la peste jumătate de milion de lei, iar pentru un elev din această şcoală statul cheltuieşte cu până la 50% mai mult faţă de instituţiile cu suficienţi elevi. Chiar şi aşa, condiţiile lasă mult de dorit. Tot bugetul şcolii din Egoreni merge la întreţinerea clădirii şi plata salariilor. Investiţii în infrastructură şi pentru îmbunătăţirea calităţii studiilor nu s-au făcut de ani buni.
La lecţii, cu computerul de-acasă
Pe timpuri, la şcoala din Egoreni învăţau peste 250 de copii. Acum este linişte. Trei din cei zece profesori sunt pensionari. Unii vin din oraş de două ori pe săptămână, pentru că în sat, din cauza numărului mic de elevi, nu pot fi angajaţi cu normă deplină. Profesorul de educaţie fizică a trecut de 70 de ani, dar este nevoit să muncească pentru că tinerii specialişti nu vin aici. Sala de sport este folosită foarte rar. Drept vestiar serveşte o anexă fără geamuri, unde mizeria e la ea acasă, iar iarna temperatura nu depăşeşte 12 grade.
FOTO: Elevii din Egoreni nu au condiţii sanitare elementare: merg la toaletă afară şi se spală pe mâini la nişte lavoare improvizate
În sala de informatică ne întâmpină opt elevi din clasa a VII-a. În această încăpere sunt predate încă trei discipline - istoria, limba rusă şi educaţia tehnologică, iar într-un ungher este amenajat muzeul şcolii. Elevii se înghesuie câte trei la un computer. Profesorul Tudor Celac, care lucrează aici de trei ani, nu vede în asta o problemă, deoarece mulţi copii au computere acasă. Francesca, una dintre eleve, susţine că vine la şcoală cu laptopul, dar recunoaşte că nu ştie să facă altceva decât să încarce poze pe reţelele de socializare şi să se joace.
Niciun copil de clasa I până în 2016
În clasa Galinei Nichitov, profesoară de limba română, găsim cinci elevi. În primii ani, erau mai mulţi, dar părinţii unora au decis să-i mute în şcolile din oraş. „Conducerea direcţiei de învăţământ ne-a promis că vom fi transferaţi, ne vor propune locuri de muncă în altă parte, dar nu vrem ca şcoala noastră să fie închisă“, spune profesoara.
În localitatea cu o populaţie de circa 1.000 de persoane, în următorii doi ani nu va fi niciun copil de clasa I. Şcoala a fost deschisă în anii 1960. La început, erau înscrişi câte 300 de elevi, iar în ultimii opt ani nu au fost mai mult de 60. „În ultimii câţiva ani în sat nu s-a născut niciun copil. Abia în 2016 vor fi opt elevi în clasa I“, explică directoarea Nina Zagorodniuc.
FOTO: Directoarea gimnaziului din Egoreni, Nina Zagorodniuc
La cheremul aleşilor locali
Direcţia raională de învăţământ a propus de mai multe ori închiderea/reorganizarea şcolii din Egoreni şi transferarea copiilor în liceele din oraş. Propunerea, însă, nu a fost acceptată de consilierii raionali. Pentru ca instituţia să nu-şi piardă rostul, autorităţile au deschis în câteva săli două grupe mixte de grădiniţă. Bine amenajate şi cu pereţi vopsiţi în culori vesele, încăperile contrastează puternic cu atmosfera dezolantă care domneşte în clasele în care învaţă copiii din gimnaziu.
„Suntem nevoiţi să menţinem această situaţie de incertitudine. Nu putem vorbi despre învăţământ de calitate când în clasă sunt trei elevi“, spune Ghenadie Donos, şeful direcţiei raionale de învăţământ.
În timp ce aleşii locali nu se grăbesc să ia o decizie, tot mai mulţi copii migrează în şcolile din oraş, care, spun ei, sunt mai bune. În sat rămân să înveţe doar cei din familiile vulnerabile, care nu-şi permit să plătească zilnic drumul până la Soroca şi înapoi cu microbuzul de rută. „Dacă şcoala ar fi reorganizată, direcţia de învăţământ ar pune la dispoziţia tuturor elevilor un autobuz, astfel încât nimeni să nu fie nevoit să facă naveta pe cheltuiala proprie“, afirmă Ghenadie Donos.
O şcoală mai bună, la numai trei kilometri
La trei kilometri distanţă, în Liceul „Constantin Stere“ din oraşul Soroca, situaţia este cu totul alta. Cu un contingent de peste 1.000 de elevi şi un buget ce depăşeşte 7 milioane de lei anual, liceul este considerat unul dintre cele mai bune din raion. Investiţiile care s-au făcut doar într-un singur an ar putea convinge orice părinte că aici copilul său va avea condiţii bune şi va face studii de calitate. Liceul dispune de două săli de sport moderne, o sală de şah, una pentru studierea limbii franceze etc. Din numărul total de profesori, 20 au gradul didactic superior.
FOTO: Bănci cu table de şah, la liceul din Soroca
Peste 100 de elevi vin zilnic din alte localităţi. „Îi primim şi lucrăm cu ei ca să îi ajutăm să se integreze şi să îşi dezvolte plenar potenţialul“, se laudă directorul Vasile Baş.
Performanţele copiilor de la Liceul „Constantin Stere“ se datorează inclusiv condiţiilor bune, care, într-o şcoală cu un număr mai mare de elevi, sunt posibile graţie finanţării bazate pe principiul „banii urmează elevul“. În primul an de autonomie financiară au fost procurate zece calculatoare, două laptopuri, trei table interactive, mobilier pentru două săli şi au fost reparate trei veceuri, totul din bugetul instituţiei.
FOTO: Vasile Baş, directorul Liceului „Constantin Stere“ ne demonstrează o tablă interactivă
Vlada Jicicovschi, o adolescentă din Egoreni, spune că părinţii i-au ales această şcoală încă din clasa I. De la alţi copii a auzit care e situaţia în şcoala din sat. „Ştiu că acolo se studiază după un program simplificat. Cred că e mult mai bine să înveţi la liceu“, crede eleva.
Victor Ciuvaga, profesor de fizică, ne spune că toţi copiii care vin din sate se descurcă mai greu la început, dar cei mai mulţi au ulterior succese la studii. „Există o diferenţă între nivelul de pregătire, de aceea au nevoie de o perioadă de adaptare. În sate sunt foarte mulţi copii buni şi e păcat că vin atât de târziu la noi“, regretă dascălul.
FOTO: Sălile de clasă sunt mobilate inclusiv cu dulăpioare pentru lucrurile elevilor
Cheltuieli mari, eficienţă redusă
În ultimele două decenii, Republica Moldova a înregistrat un declin demografic pronunţat. Scăderea natalităţii a dus la micşorarea semnificativă a numărului de elevi în şcolile din mediul rural. Copiii care rămân în şcolile mici învaţă în clase mixte, de obicei într-un mediu educaţional inadecvat. În şcolile mici, cheltuielile per elev sunt de câteva ori mai mari decât în cele cu număr suficient de elevi. În acelaşi timp, o şcoală mică nu este competitivă şi nu poate asigura un nivel satisfăcător al studiilor, spun experţii.
„Când vorbim de şanse egale la educaţie pentru toţi copiii, trebuie să facem o diferenţiere clară între accesul la studii şi calitatea studiilor. Cercetările sociologice arată că părinţiinu sesizează, din păcate, această diferenţă şi consideră că, dacă şcoala este mai aproape de casă, studiile sunt mai bune. Această neînţelegere provoacă o atitudine, uneori, ostilă faţă de procesul de concentrare a resurselor de care dispun localităţile“, susţine Anatolie Gremalschi, expert în educaţie în cadrul Institutului de Politici Publice.
Conform datelor Ministerului Educaţiei, în Republica Moldova sunt 270 de şcoli mici.
Olga Ceaglei, Ariadna Ursachi, Centrul de Investigaţii Jurnalistice
Materialul a fost realizat în cadrul campaniei „Jurnaliştii pentru şanse egale şi diversitate“, desfăşurată de Centrul de Investigaţii Jurnalistice, cu suportul Programului Egalitate şi Participare Civică al Fundaţiei Soros-Moldova. Instituţia finanţatoare nu influenţează în niciun fel subiectul şi conţinutul articolelor publicate.
Se încarcă comentariile...
