Cum se face prohodul picioarelor amputate în Republica Moldova

În Republica Moldova nu există o lege clară, care să reglementeze procesul de transportare şi distrugere a deşeurilor medicale postoperatorii. Astfel, dacă în capitală situaţia s-a îmbunătăţit în comparaţie cu primii ani postsovietici, atunci în unele raioane încă se mai păstrează o veche „tradiţie” - aceste deşeuri sunt „oferite” rudelor.

Experţii în domeniu spun că autorităţile întârzie să elaboreze un cadru de reglementare a gestionării acestor deşeuri, iar Ministerul Sănătăţii arată cu degetul spre doctori. Valerii este una din persoanele căruia medicul i-a înmânat membrele amputate ale mătuşii sale, în urma unor intervenţii chirurgicale.

O misiune neplăcută

Deportată în Siberia în timpul celui de-al doilea Război Mondial, Liubovi Sicorscaia, o bătrână originară din satul Ciuciulea, raionul Glodeni, nu a avut o viaţă uşoară. Iar anul 2012 avea să fie unul plin de încercări pentru ea. Picioarele, care au tot purtat-o pe cărări neştiute timp de 79 de ani, au fost despărţite pentru totdeauna de propriul ei corp în Spitalul Raional Glodeni. Ina, fiica bătrânei, povesteşte cum chirurgul Vladimir Dutcovici, şeful Secţiei chirurgie a spitalului, i-ar fi spus că ar fi bine să ia picioarele amputate ale mamei sale acasă - mai întâi stângul, iar la două săptămâni şi dreptul - şi să le îngroape acolo unde, ulterior, va fi înmormântată bătrâna. Neplăcuta misiune a avut-o nepotul bătrânei, Valerii. Bătrâna avea să moară la două luni după acest coşmar, deoarece rana rămasă în urma amputării ultimului picior nu s-a cicatrizat...

Oamenii din sat ştiu deja că, în astfel de cazuri, deşeurile rezultate din activitatea medicală sunt oferite rudelor, pentru ca acestea să le îngroape în cimitir. „E ceva normal. Sunt părţi ale corpului şi nu poţi să le arunci la gunoi, trebuie îngropate”, spune Valerii.

„Îngropăm piciorul. Dăm de pomană”

Intervenţii asemănătoare i-au fost efectuate şi lui Constantin Bucliş, un bătrân originar din aceeaşi localitate. Fiica acestuia, Lidia, ne povesteşte cum pe rând, în 2006 şi, ulterior, în 2009, din cauza trombozelor, tatălui ei i-au fost amputate ambele picioare, mai sus de genunchi. După ambele intervenţii chirurgicale, medicul le-ar fi spus rudelor să pregătească o bucată de ţesătură pentru a putea lua aceste resturi acasă, care, la dorinţa pacientului, au fost înmormântate lângă mormântul mamei lui. „În asemenea cazuri nu anunţăm preotul. Ştim că ne este permis. Mergem şi îngropăm piciorul, dăm de pomană câte un pahar de vin şi aici sfârşeşte totul ”, a explicat fiica. Tot ea adaugă că, de fiecare dată când mergea la cimitir de Paştele Blajinilor, punea o coroniţă şi în acel loc, chiar dacă nu exista cruce. La moartea lui Constantin Bucliş, în anul 2011, groapa respectivă a fost săpată mai adânc, iar picioarele amputate cu ani în urmă, aflate în stare de putrefacţie, au fost reînmormântate odată cu decedatul „ca să nu fie fără picioare pe lumea cealaltă”.

„Convenţia de la Geneva”

Chiar dacă aceste două cazuri au avut loc demult, chirurgul Vladimir Dutcovici recunoaşte şi astăzi că deşeurile medicale postoperatorii sunt oferite oamenilor, dar spune că o face „din anumite considerente religioase ale pacienţilor”. Totuşi, el a declarat pentru Adevărul Moldova că, pe lângă aceasta, mai foloseşte alte două metode: reimplantarea membrelor şi arderea acestora. „În activitatea mea mă conduc după Convenţia de la Geneva, conform căreia pacientul, dacă nu doreşte, poate să nu-şi dea nici măcar masele fecale pentru efectuarea analizelor, nemaivorbind de cazurile când pacienţii îmi cer părţile amputate ale corpului”, precizează doctorul, deranjat de întrebările noastre.

Sector amenajat pentru îngropatul deşeurilor medicale

Acest subiect este privit altfel la Chişinău. Dacă în primii ani ai independenţei, pe lângă fiecare instituţie medicală existau gropi, unde medicii aruncau aceste deşeuri şi le tratau, în prealabil, cu substanţe chimice, astăzi toate instituţiile medicale din capitală au contracte cu întreprinderea municipală „Combinatul servicii funerare”. Angajaţii întreprinderii transportă deşeurile la cimitirul „Sf. Lazăr” din Chişinău, unde sunt îngropate într-un sector special amenajat.

Directoarea întreprinderii municipale, Ludmila Boţan, ne spune că primele contracte cu instituţiile medicale de profil au fost încheiate la sfârşitul anilor ‘90. Atunci însă, acestea nu erau obligatorii, fiind mai simple, precizează ea. Printre primele spitale cu care s-a încheiat un astfel de contract a fost cel de Traumatologie şi Ortopedie.

Din anii 2003-2004 încheierea acestor contracte a devenit obligatorie. Ludmila Boţan adaugă că, în prezent, fiecare spital apelează la serviciile întreprinderii municipale atunci când au o cantitate anumită de deşeuri. Angajaţii „Combinatului servicii funerare” sunt cei care se ocupă de transportul sicrielor şi îngropatul lor. Un sicriu nu trebuie să depăşească 55 de kg şi se îngroapă la o adâncime de 2,5 metri.

Un Regulament confuz

Ludmila Boţan ne mai spune că instituţia pe care o conduce păstrează actele de primire-predare a acestor deşeuri, dar şi un catalog în care se înregistrează numărul sicriului, al groapei, sectorul şi rândul din cimitir, precum şi spitalul care a transmis deşeurile. Evidenţa se duce pentru a deshuma sicriul corect în cazul unor cereri din partea organelor de anchetă pentru efectuarea expertizelor medico-legale, precizează directoarea. Preţul pentru serviciul întreprinderii este de 1430 de lei, iar cele mai multe solicitări vin din partea Institutului Mamei şi Copilului şi Spitalului Clinic Municipal Nr.1. Pe lista instituţiilor care mai solicită aceste servicii se numără Universitatea de Medicină şi Farmacie „N. Testemiţeanu”, dar şi Spitalul Raional Hânceşti, cel mai nou contractant.

Cu toate acestea, în Regulamentul de funcţionare a cimitirelor din oraşul Chişinău nu există o menţiune cu privire la înhumarea deşeurilor medicale postoperatorii. Ludmila Boţan spune că nici aspectele ce ţin de procesul de înmormântare, în general, nu sunt bine specificate în Regulament, din care cauză întâmpină dificultăţi atunci când cineva vrea să facă ceva la mormintele rudelor. „Nu le putem oferi un răspuns clar dacă este posibilă sau nu realizarea anumitor lucruri”.

„Un mecanism vechi”

Am contactat mai mulţi directori de spitale pentru a discuta despre modul în care procedează cu deşeurile rezultate din activitatea medicală.

Vicedirectorul Spitalului de Traumatologie şi Ortopedie din Chişinău, Andrei Cruşinschii, ne-a spus că, până a fi înmormântate, deşeurile sunt supuse unor cercetări morfo-histologice, pentru confirmarea diagnosticului. Mai apoi, acestea sunt conservate în formalină şi depozitate în containere speciale, până când sunt luate de reprezentanţii Serviciului Funerar. Este un mecanism vechi, crede el. „În niciun caz aceste deşeuri nu se dau rudelor acasă, în pachete, pentru a fi transportate prin rutiere”, a adăugat el. Şi directorul Spitalului Republican, Serghei Popa, ne-a spus că instituţia nu practică „oferirea” acestor deşeuri rudelor. Tot el crede că arderea deşeurilor într-un incinerator ar fi opţiunea cea mai bună şi speră că în 2015 va fi contruită o asemenea instalaţie. Deşi, la prima vedere, nu pare a fi un subiect cu multe necunoscute, directorul Institutului Oncologic a evitat să discute despre acesta, motivând că nu se ocupă cu aşa ceva.

Impact negativ pentru mediu

De fapt, despre necesitatea unui incinerator se vorbeşte de mult timp. Reprezentanţii Ministerului Mediului recunosc că această problemă este una importantă care trebuie rezolvată, inclusiv pentru protejarea naturii. Şefa secţiei Prevenirea poluării din cadrul ministerului, Silvia Bolocan, crede că incineratorul trebuie să fie dotat cu filtre, să fie respectat regimul temperaturilor şi să nu permită emisiile în atmosferă a componentelor poluante.

Ministerul Sănătăţii: „Producătorii de deşeuri sunt responsabili”

Adevărul Moldova a solicitat Ministerului Sănătăţii de la Chişinău o reacţie cu privire la gestionarea deşeurilor medicale postoperatorii, dar şi un comentariu cu privire la practicile de „oferire” a acestora pacienţilor. „Producătorii de deşeuri sunt responsabili de corecta gestionare, inclusiv: colectarea separată pe categorii, ambalarea, stocarea temporară, transportarea, cît şi tratarea deşeurilor periculoase produse fie în instalaţii proprii, fie prin contractarea serviciilor”, se arată în răspunsul MS.

Potrivit specialiştilor, deşeurile medicale se împart în mai multe categorii: periculoase, infecţioase, anatomo-patologice, chimice şi nepericuloase/menajere. Datele unui studiu, realizat de OMS în 2004, arătau că în RM cantitatea estimată de deşeuri periculoase este de 10-11 tone pe zi sau aproape 4.000 de tone pe an. În prezent, cantitatea acestora ajunge la 8.700 tone pe an.

În ceea ce priveşte deşeurile infecţioase, MS precizează că acestea sunt tratate în cadrul instituţiilor medicale, prin trei metode: chimică, prin autoclavare şi incinerare. De incineratoare dispun Institutul de Ftiziopneumologie „Ch. Draganiuc” şi Dispensarul Dermatologie şi Maladii Comunicabile. „În unele cazuri deşeurile medicale sunt incinerate în cazangerii/sobe sau instalaţii improvizate. În mediul rural deşeurile infecţioase sunt incinerate în aer liber”, se mai arată în răspunsul MS.

De asemenea, MS anunţă că anual, la nivel naţional, se produc cam 26 de tone de deşeuri anatomo-patologice. Cele produse în Chişinău şi în raioanele Şoldăneşti, Teleneşti sunt înhumate în locuri autorizate (cimitirul „Sfântul Lazăr” la Chişinău), iar în centrele raionale se practică compostarea deşeurilor anatomo-patologice în groapa Bekkari ale serviciilor specializate (ÎM „GCL” Cahul, Nisporeni, Ungheni), spitalelor raionale (Anenii-Noi, Călăraşi, Căuşeni, Ceadîr-Lunga) sau serviciilor veterinare (Ialoveni, Străşeni).

Deşeurile chimice sunt predate pentru recuperare agenţilor economici. Iar cele nepericuloase/menajere - 85% din cantitatea totală de deşeuri generate de instituţiile medicale - sunt evacuate la poligoane, în marea majoritate prin contractarea serviciilor specializate de autosalubritate.

Ghenadie Ţurcanu, expert la Centrul pentru Politici şi Analize în Sănătate (PAS):

„Problema deşeurilor rezultate din activitatea medicală există de mulţi ani şi va exista atâta timp cât autorităţile de resort nu vor aproba şi implementa un cadru de reglementare a gestionării acestor deşeuri, în scopul eliminării riscurilor pentru sănătatea publică şi poluarea mediului. Însuşi Ministerul Sănătăţii recunoaşte că actualul cadru normativ de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală este defectuos. Astfel, reglementările parţiale şi imperfecţiunea sistemului de monitorizare a respectării normelor de către producătorii de deşeuri rezultate din activitatea medicală fac de ruşine sistemul sănătăţii. Când intervin riscuri pentru sănătatea publică şi mediu nu trebuie să existe nicio scuză, atât pentru autorităţile publice centrale de resort, cât şi pentru producătorii de deşeuri rezultate din activitatea medicală, dacă aceştia nu-şi fac meseria. Într-un sistem de sănătate modern, la care pretindem, nu există loc pentru circumstanţe în care pacientul sau rudele acestuia este nevoit să poarte grija pentru acele activităţi care, prin esenţă, sunt în responsabilitatea producătorilor de deşeuri rezultate din activitatea medicală”.