Ambasadorul Marii Britanii la Chişinău, despre eroii ascunşi ai Moldovei. „Când văd atâta corupţie, devin furios”
0
În această săptămână, noi sărbătorim rolul vital pe care îl au organizaţiile de caritate şi non-guvernamentale britanice în protejarea şi îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor vulnerabile din Republica Moldova.
Aproximativ 12 dintre cele mai active vor participa la cel de-al treilea forum al organizaţiilor de caritate din Regatul Unit, organizat de către Ambasada Britanică pe 18 noiembrie. În acest an, accentul este pus pe extinderea dialogului dintre organizaţiile de caritate britanice şi instituţiile de stat din Moldova, dar şi comunitatea donatorilor.
Noi avem un proverb care spune următoarele - caritatea începe acasă, de exemplu: în primul rând, ai grijă de familia şi prietenii tăi. Deci, din ce motiv există atât de multe organizaţii de caritate britanice care activează în Moldova? Există aproximativ 40 de organizaţii de caritate britanice şi persoane particulare care activează în Moldova. Unele, cum ar fi Help Age International sau Armata Salvării sunt prezente în zeci de ţări, deja de mai mulţi ani. Altele, de mărimi mijlocii, aşa ca Lumos, ChildAid, Link to Hope şi Hope and Homes for Children / Copil Comunitate Familie Moldova activează doar în unele ţări sau într-o regiune. Aceste tipuri de organizaţii nu doar activează în domeniul legat de persoanele şi grupurile vulnerabile, dar la fel şi la nivelul de creare a politicilor împreună cu autorităţile de nivel naţional şi municipal.
Unele organizaţii sunt de natură religioasă (cum ar fi: Armata Salvării, Christian Response for Eastern Europe (CR2EE), Blythswood Care) care au legături strânse cu bisericile locale. Blythswood Care reprezintă o poveste extraordinară de colaborare la nivel de biserici pe parcursul ultimului deceniu, dintre o comunitate mică de pe insula Stornoway, situată într-o regiune îndepărtată de la Nordul Scoţiei şi Nisporeni. Dar, totodată, de această legătură a beneficiat şi domeniul siguranţei rutiere din Moldova, datorită oferirii unui număr de 12 autospeciale din Scoţia, dotate cu echipamente de descarcerare a automobilelor şi şase ambulanţe. Aceste donaţii, fiind adăugate la cele opt autospeciale cu echipament de descarcerare oferite de către Fire Aid şi EASST, arată că aproape una din zece autospecialele din Moldova sunt din Marea Britanie.
Întotdeauna au existat misionari dedicaţi, cum ar fi Chris şi Helen Ducker, care au locuit în Dancu şi Sărata Răzeşi, şi care au plecat anul trecut după 7 ani; şi Matthew şi Helen Skirton care au plecat anul acesta după 20 de ani. Dedicaţia lor a ajutat la revitalizarea comunităţilor în care au locuit şi ei au oferit „susţinere vitală” importantă prin mese calde şi haine călduroase pentru oamenii în vârstă. La fel, ei au încurajat întreprinderile mici, oferindu-le fonduri pentru a-şi începe afacerea, deoarece acei oameni nu puteau lua credite mici de la băncile din Moldova. Cred că a mai rămas doar o singură misionară - e vorba de Sharon Eason, la Bălţi, care a făcut activităţi extraordinare pentru protejarea femeilor tinere şi a persoanelor în etate din Rîşcani şi respectiv Risipeni.
Alte organizaţii sunt specializate în oferirea suportului pentru grupuri speciale de persoane vulnerabile, cum ar fi copiii în situaţii de risc (CCF, Lumos, ChildAid), care lucrează pentru a închide instituţiile rezidenţiale pentru copii şi oferirea unei alternative bazate pe sistemul de îngrijire familială, astfel încât copiii să poată creşte în cadrul unor familii iubitoare. Centrul Phoenix din Rîşcani, deschis de către MAD-Aid şi Centrul Tony Hawks din Chişinău lucrează cu copii cu dizabilităţi şi sunt unicele centre moderne de zi din toată ţara care oferă servicii de standarde occidentale. Şi Hospice Angelus Moldova, cu partenerul său britanic Hospice of Hope, este principalul furnizor de îngrijire paliativă din Moldova pentru copii şi adulţi cu boli incurabile în stadii avansate şi terminale. Alte organizaţii de caritate, cum sunt CR2EE şi The Moldova Project, lucrează direct cu familiile, care deseori se pierd în lacunele serviciului social oferit de către serviciile sociale locale.
Există şi alte organizaţii voluntare (inclusiv şcoli), care nu au o prezenţă permanentă aici, dar care vin an după an pentru a oferi ajutor sau suport comunităţilor locale. De exemplu, TEECH vine în Moldova din anul 2008 pentru a construi latrine pentru şcoli şi grădiniţe, şi pentru a construi toalete şi săli de duşuri în interiorul şcolilor, în satele neglijate. Sunt două şcoli, Willink în Berkshire şi Abingdon în Oxfordshire care, împreună cu AGAPE, partenerul său din Moldova, aduc aici aproximativ 20 de liceeni din clasa a şasea (de 17-18 ani), în fiecare lună de iulie, pentru a organiza activităţi cu copiii din şcolile comunitare din Ţînţăreni şi Ialoveni, îi învaţă limba engleză şi supraveghează alte activităţi timp de o săptămînă, pe parcursul vacanţei mari de vară.
Anul trecut, de Crăciun, cel puţin cinci organizaţii de caritate (Armata Salvării, CR2EE, TEECH, Link to Hope şi Blythswood Care) au distribuit împreună aproximativ 25.000 de cadouri de Crăciun pentru copii şi adulţi din toată Moldova, care în caz contrar nu ar fi primit nimic. Aceste cadouri sunt cutii de la încălţăminte, cu mici daruri şi lucruri de primă necesitate (care includ: săpun, perie de dinţi şi pastă de dinţi), care au fost donate şi pregătite manual de oameni ordinari din Marea Britanie. Deci, aproximativ 10.000 de oameni din toată Marea Britanie au depus efort şi grijă pentru a pregăti asemenea cadouri pentru oamenii din Moldova, pe care ei nu i-au văzut niciodată, inclusiv familia mea din Marea Britanie.
De ce britanicii pregătesc cadouri de Crăciun pentru oameni pe care nu i-au văzut niciodată sau renunţă pentru 2 săptămâni la vacanţa lor de vară pentru a construi toalete în perioadele toride de vară sau petrec fiecare zi colectând fonduri pentru persoane vulnerabile, care se află la 2,000 de km distanţă de Marea Britanie? De ce angajaţii serviciului poştal britanic conduc camioane pline cu echipament special din Marea Britanie pentru Centrul Tony Hawks din Chişinău sau Centrul Phoenix din Rîşcani? De ce ei sunt atât de generoşi?
Poate aceasta este natura noastră sau face parte din valorile noastre, precum: toleranţa faţă de alţii şi participarea în viaţa comunitară. Cu siguranţă, mulţi oameni renunţă la timpul lor liber pentru a veni în Moldova ca să-i ajute pe cei mai puţin norocoşi decât ei, pentru că vor să ofere ceva înapoi societăţii. Însă, există şi o tradiţie în cultura britanică: organizaţii de caritate cum ar fi Armata Salvării şi Barando’s datează încă din anii 1860, aşa ca şi Congresul Sindicatelor, care a început prin a face lobby pentru a îmbunătăţi condiţiile de muncă din timpul Revoluţiei Industriale. La mijlocul şi sfârşitul erei Victoriene, în timp ce comentatori sociali aşa ca Charles Dickens şi filozoful german Friedrich Engeles au adus lumină asupra condiţiilor şocante ale clasei muncitoare britanice şi asupra antreprenorilor altruişti cum ar fi producătorii de ciocolată Joseph Rowntree şi George Cadbury, şi Lordul Leverhulme, fondatorul companiei britanice Unilever, care au creat un model de sate pentru angajaţii săi şi au iniţiat îmbunătăţiri sociale.
Şi, deci, atunci când eu văd ciclul continuu de corupţie din această ţară, lipsa voinţei politice pentru reforme şi le compar cu condiţiile copiilor din sate, pe care eu i-am văzut, care nu-şi pot permite încălţăminte sau trăiesc în cocioabe, devin furios din două motive. Primul, fiindcă mii de cetăţeni britanici ordinari (care nu sunt bogaţi) încearcă să îmbunătăţească această ţară. Al doilea, fiindcă această ţară nu duce lipsă de bani. Eu trebuie doar să mă uit la automobilele luxoase parcate în faţă sălii de sport la care eu merg pentru a vedea acest lucru. Problema este că banii sunt concentraţi în mâinele unui grup mic de oameni şi nu sunt bani suficienţi pentru programe sociale şi de infrastructură. Introducerea unui sistem de impozitare mult mai echitabil şi corect, împreună cu departamente şi agenţii guvernamentale care să fie mai responsabile şi transparente ar îmbunătăţi într-o măsură situaţia creată.
Mai există încă o problemă. În timp ce sunt extrem de mândru de rolul cetăţenilor britanici ordinari în dezvoltarea Moldovei, totuşi simt că o cultură a dependenţei este pe cale de a se dezvolta şi acest lucru este îngrijorător. Acest lucru se întâmplă la nivel local: sate care înfruntă sărăcia şi care speră că cineva va veni şi va îmbunătăţi situaţia în locul lor. Şi, la nivelul Guvernului naţional care solicită chiar mai mulţi bani de la comunitatea internaţională, în loc să reformeze instituţiile pentru ca să ofere servicii mult mai eficiente şi calitative populaţiei. Deci, poate că într-adevăr caritatea începe acasă până la urmă, astfel şi moldovenii să poată să aibă un rol la fel de important ca şi organizaţiile de caritate - eroii săi ascunşi - în ameliorarea situaţiei din ţară.
Dacă doriţi să aflaţi mai multe detalii despre organizaţiile de caritate britanice şi organizaţiile sale partenere din Moldova, vă rog sa accesaţi: www.charities4moldova.com.
Se încarcă comentariile...
