VIDEO Politicienii de la Chişinău nu pot ţine 3 milioane de români prizonieri la nesfârşit
0
3 octombrie este data la care cel mai puternic stat european, din punct de vedere economic, celebrează Ziua Unificării Germane, după cum 1 Decembrie ar putea fi, în anul 2018, şi Ziua Unificării Române, dacă viitorul preşedinte şi următorul premier de la Bucureşti vor fi bărbaţi de stat, precum cei care, în anul 1918, au ştiut să ofere conaţionalilor bucuria de a trăi în România dodoloaţă.
La ceremonia din oraşul Hanovra vor fi prezenţi preşedintele Joachim Gauck şi cancelarul Angela Merkel. Cărora li se va alătura preşedintele Bundestagului, Norbert Lammert, preşedintele Curţii Constituţionale Federale, Andreas Voßkuhle, fostul ministru de Externe, Hans-Dietrich Genscher, şi ultimul prim-ministru al Republicii Democrate Germane, Lothar de Maiziere.
Nemţii celebrând acum împlinirea unui sfert de secol, de la mişcarea inteligentă, paşnică, care a dus la căderea Zidului Berlinului.
Secretarul american de stat John Kerry a felicitat Germania, pentru această semnalabilă aniversare, menţionând că „va avea întotdeauna o legătură personală cu Germania”, deoarece „când tatăl meu era în Berlin, după Al Doilea Război Mondial, activând ca ofiţer, în cadrul Serviciului de Externe, am învăţat germana şi am început să iubesc cultura, arhitectura şi frumuseţea acestei ţări.”
La Bucureşti, un proiect naţional de reunificare a celor două state româneşti, dezirabil a fi în mapa cu priorităţi a candidaţilor cunoscuţi, la alegerile prezidenţiale, pare a fi o iluzie, o utopie, o blasfemie, tuturor celor care din comoditate, sau incultură, din suficienţă de sine, sau din reflexul de a privi prudent spre Est şi de a se teme de lipsa unui sprijin posibil în Vest, nu se uită spre Chişinău decât ca la un protectorat pe veci al răsăritenilor, sau cel puţin până când actuala generaţie de voinici, la propriu, nu la figurat, din legislativul Republicii Moldova, se va lăsa la vatră, spunând nepoţeilor poveşti, vânătoreşti, în limba imperială, sau moldoveană, cea română fiind utilizabilă, pentru impresionarea naivilor, la Bruxelles, sau la inaugurarea recentă a conductei de gaze, ce leagă cele două entităţi geopolitice comparabile, simbolic, cu ce erau, în urmă cu 25 de ani, Republica Federală Germană şi Republica Democrată Germană.
Pentru a înţelege cum văd reprezentanţii generaţiei tinere, de pe ambele maluri ale Prutului, reperele unui proiect serios de reîntregire naţională, pragmatic, nu demagogic, am invitat la un schimb de opinii pe doi bloggeri cunoscuţi, sociologul şi publicistul Dan Nicu, din Chişinău, şi pe George Simion, liderul de facto, informal, al unei acţiuni de masă care vizează, cu tenacitate, reîntoarcerea europenilor, dintre Prut şi Nistru, la Patria Mamă:
Autorităţile statale, din Republica Moldova au mers pe două linii, vizavi de unificarea cu România. Ori au încercat să o oculteze, să o treacă sub tăcere, pur şi simplu, aşa cum se întâmplă acum, de exemplu. Ori au luptat împotriva ei, au recunoscut ca atare, existenţa acestei probleme, şi au luptat împotriva ei. Pe diferite căi.
Tricolorul este drapelul statului nostru, este drapelul statului de peste Prut, ambele state româneşti au Tricolorul ca steag. Noi facem o campanie, luna aceasta aici şi luna trecută, în Republica Moldova. Am împărţit 1.000.000 de panglici tricolore. Port acest Tricolor pentru că acesta va fi şi simbolul următoarei noastre manifestaţii, pe care o vom organiza pe 12 octombrie, în Bucureşti, unde ne aşteptăm ca foarte mulţi oameni să iasă în stradă, să ceară Unirea.
Se încarcă comentariile...
