Titus Corlăţean: Republica Moldova este o prioritate pentru orice guvern al României

Titus Corlăţean: Republica Moldova este o prioritate pentru
orice guvern al României

Senatorul Titus Corlăţean crede că există un pericol ca şansa europeană a Chişinăului să fie diminuată. Foto Adevărul

Miza politică a Republicii Moldova, având în vedere ce se întâmplă în Ucraina şi interesele Federaţiei Ruse, trebuie găsită la Chişinău, nu în alte capitale.

Ştiri pe aceeaşi temă


Titus Corlăţean, fost ministru de Externe al României şi senator PSD, afirmă că instituţiile, legislaţia şi sistemul juridic din Republica Moldova trebuie să funcţioneze răspunzând asteptărilor cetăţenilor. În caz contrar, dezamăgirea ar putea diminua şansa europeană, aceasta putând fi chiar anulată printr-o prestaţie şovăielnică sau inconsecventă a guvernării.

Ce reprezintă Republica Moldova pentru politica externă a României?

Aş spune în mod explicit că Republica Moldova a devenit prioritatea politicii externe a României. În mod evident marile priorităţi sunt cele pe care le cunoaşteţi şi care au fost reflectate în toate programele de guvernare în ultimele cicluri de putere, indiferent de cine a fost la putere în România, cele legate de identitate şi interesele europene şi euro-atlantice ale României. În ultimele cicluri, Republica Moldova a urcat ca prioritate, şi trebuie să o spunem, ea nu exista la acest nivel acum un număr de ani, dar în clipa de faţă face parte din nucleul dur al priorităţilor de politică externă pentru România, din raţiuni care sunt evidente, care ţin de istoria şi identitatea noastră comună, dar şi din raţiuni de interes pragmatic. Pentru orice guvern al României, Republica Moldova, este prioritatea în clipa de faţă.

Când spuneţi interese pragmatice la ce vă referiţi mai exact?

Gândiţi-vă că România este frontiera estică a Uniunii Europene şi a alianţei Nord-Atlantice, şi avem o frontieră comună cu Republica Moldova. Ca principiu, niciunui stat nu îi este indiferent ce se întamplă, care este situaţia politică, economică, socială, strategică la frontierele sale. În mod evident, mai ales într-o astfel de zonă, unde avem tot interesul ca lângă noi, vorbim din punct de vedere pragmatic, să existe un spaţiu de stabilitate, de securitate democratică, de prosperitate economică, un stat sau state care să împărtăşească acelaşi sistem de valori democratice cu noi. Pentru România, care este la frontiera estică europeană şi euro-atlantică există niste responsabilităţi şi interese langă noi pentru a avea un spaţiu de stabilitate, de pace, de democraţie. În mod pragmatic, România are un interes în a susţine procesele de integrare europeană pentru Republica Moldova şi Ucraina. Este uşor de înţeles acest lucru.

Este Republica Moldova o regiune pivot pe axa Est-Vest?

Republica Moldova nu este o regiune. Este un stat, care luat ca dimeniuni, nu este un stat de mari dimensiuni, dar face parte dintr-o regiune extrem de importantă, dacă adăugăm şi Ucraina în spaţiul Mării Negre, pentru familia europeană, pentru UE. Ţinând cont de evoluţiile strategice, de securitate, conflictul din zonele de Est ale Ucrainei, Republica Moldova are o semnificaţie specială pentru acest tip de interes european. Atunci Republica Moldova, şi guvernanţii din Republica Moldova trebuie să fie tot mai conştienţi de acest lucru, pentru că oferă şi provocări, dar şi oportunităţi.

Consideraţi că din punct de vedere strategic România, Ucraina şi Republica Moldova ar fi bine să devină o platformă multiregională?

N-am să mă grăbesc să definesc, să numesc asa cum aţi făcut dumneavoastră, ca platformă multiregională, dar cu siguranţă există un  interes care are şi un fundament comun european, de interese europene, de identitate europeană şi cooperare bilaterală foarte solidă. Acum sunt toate premisele atât la Chişinău cât şi la Kiev pentru acest lucru. Există autorităţi care şi-au fixat ca obiectiv integrarea europeană. Să fim corecţi şi să recunoaştem că această cooperare bilaterală a funcţionat cu suişuri şi coborâşuri de-a lungul anilor. Ori, aici sunt foarte mari interese de cooperare, de natură pragmatică, în domeniul economic, în domeniul infrastructurii, infrastructurii energetice. Există tot interesul pentru a pune în valoare şi resursele financiare europene, România fiind stat membru al Uniunii Europene, pentru a cofinanţa proiecte mari de infrastructură energetică, rutieră care să consolideze relaţiile în formula trilaterală. Mai multă prosperitate economică, mai multă liberă circulaţie în acestă regiune e de natură să întărească relaţia României cu Ucraina, să întărească încrederea reciprocă şi să pună în valoare beneficiile unei astfel de cooperări strânse, având ca fundament regulile europene, aquis-ul comunitar, deci reguli instituţionale şi legislative pe care şi celelalte două state, Republica Moldova şi Ucraina, le împărtăşesc pentru că au semnat acorduri de asociere cu UE.

Ce loc ocupă ”Unirea Republicii Moldova cu România” pe agenda externă a României?

Tema unirii cu Republica Moldova este o temă asupra căreia politicienii, şi de la Bucureşti şi cei mai mulţi, nu toţi, de la Chişinău, au o reticenţă în a o aborda. Ea este în spaţiul public, însă la nivelul miscărilor civice, din România şi chiar Republica Moldova, dar nu este o temă oficilă pe agenda administraţiei de la Bucureşti, în condiţiile în care orice program de guvernare din ultimii ani, adoptat la Bucureşti, a spus-o foarte clar: integrarea europeană a Republicii Moldova. Susţinerea de către România, strângerea relaţiei speciale, privilegiate, de parteneriat strategic între Bucureşti şi Chişinău, acestea reprezintă priorităţile. Trăim în lumea reală şi putem să discutăm liber această temă pentru că până la urmă nu este nici un fel de motiv de ruşine sau de reticenţă în a afirma permanent faptul că avem o identitate comună, suntem fraţi, vorbim aceeaşi limbă. Este firesc să ne regăsim într-o formă de existenţă pe care o sperăm, şi formula cea mai realistă astăzi, este formula familiei europene, UE. La nivel individual uriaşa majoritate a românilor cu siguranţă sunt deschişi pentru o astfel de formulă în viitor, care trebui să ţină cont şi de realităţile din Republica Moldova. Care este situaţia societăţii? Care sunt opiniile? Şi stim bine că ideea acestei uniri cu România nu a găsit încă o majoritate în Republica Moldova. Totul se face în Europa, respectându-se regulile, regulile internaţionale, pe baza deciziei suverane a oamenilor. Dacă în viitor se va ajunge la o astfel de opţiune suverană majoritară, unirea va putea fi realizată. Din partea românilor acest lucru este privit cu deschidere şi sprijin. Există organizaţii non-guvernamentale pe această linie, ori acest proces de redescoperire a rădăcinilor şi a identităţii care se întâmplă în Republica Moldova, care avansează şi pătrunde tot mai profund în societate, favorizează în viitor o astfel de evoluţie. Eu personal privesc cu deschidere, nu mai am o funcţie oficială în guvern, poate am mai puţine limitări în a mă exprima. La nivel individual este firesc ca fraţii să trăiască împreună, dar pentru asta trebuie să muncim în primul rând într-o manieră realistă pentru aproprierea Republicii Moldova de UE şi pentru a putea deschide cu ajutorul lui Dumneazeu şi o astfel de posibilitate în viitor.

În anul 2014, în luna iulie, aţi cerut la Bruxelles pregătirea unor mecanisme pentru a ajuta Republica Moldova să facă faţa mai bine contra-măsurilor economice şi comerciale luate de Rusia, după semnarea Acordului de Asociere. În ce măsură această doleanţă a fost concretizată?

Sunt foarte mulţumit că atunci, la solicitarea României, la solicitarea Ministerului de Externe, Uniunea Europeană şi Comisia Europeană ca structură, împreună cu statele membre care au fost deschise şi au susţinut, au reacţionat rapid la această necesitate de a contrabalansa măsurile economice comerciale restrictive impuse de Federaţia Rusă Republicii Moldova. Într-o formulă foarte rapidă s-au mişcat lucrurile, ştiind cum funcţionează birocraţia europeană, pentru mărirea contingentelor fără taxe pentru exporturile pe piaţa europeană, în special, a acelor produse importante din Republica Moldova care aduc venituri, mă refer la domeniul agriculturii, vinurilor etc. Îmi aduc aminte că s-a devansat momentul semnării Acordului de Asociere şi Acordului de Liber Schimb, ultimul acord a intrat provizoriu încă de la 1 septembrie anul trecut. Deci practic acesta a permis o deschidere a pieţei europene pentru produsele moldoveneşti.A fost şi un semnal politic, dar şi o modalitate care oferă gradual resurse suplimentare companiilor moldoveneşti. Este adevărat că, în primul rand, companiile moldoveneşti trebuie să ştie să se mişte pe această piaţă europeană, dar cadrul juridic a fost fixat. A fost un gest de solidaritate din partea României, din partea UE, care a dorit să contrabalanseze măsurile sancţionatorii adoptate nefundamentat de Federaţia Rusă. Pot să vă spun că acest lucru s-a văzut şi se vede prin creşterea schimburilor economice dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană şi România, prin faptul că România este astăzi partenerul commercial numărul unu al Republicii Moldova.

Care este politica externă pe termen lung pentru ţările unde există comunităţi româneşti (Ucraina, Serbia, Bulgaria, Ungaria) şi ce atitudine instituţională a avut ministerul până în prezent?

Pot să vorbesc din experienţa mea la ministerul de Externe, când am condus şi Departamentul Românii de Pretutindeni, că vorbim de o continuitate în politica externă românească, pentru că unul din obiectivele majore ale României a fost şi este în continuare susţinerea prezervării identităţii naţionale pentru românii care trăiesc în jurul României, indiferent dacă sunt state ale UE sau au statutul de state candidate. Aici acţiunea a fost constantă, ea a urmărit două, trei paliere simultan în relaţia directă cu asociaţiile din aceste ţări, oferirea unor proiecte, programe, finanţate de statul român pentru prezervarea identităţii, dacă vorbim de educaţia în limba maternă în şcoală, fie că vorbim de libertatea religioasă, mass-media. Au fost şi sunt demersuri politice în relaţia cu statele unde aceştia trăiesc, unde România a cerut un lucru foarte simplu: respectarea standardelor europene pentru minorităţile naţionale. Nu a cerut autonomii niciodată care să pună în pericol statalitatea statelor, dar am cerut respectarea drepturilor legitime la identitate. Adăugaţi aici un mecanism pe care noi l-am folosit în ultimii ani, şi anume mecanismul european. Statele care sunt candidate sau doresc să adere la UE trebuie să respecte aceste criterii. Nu este o chestiune de constrângere, este o chestiune de respectare a regulilor şi a criteriilor. România le face, dar ce cred că lipseşte în continuare, este un buget mult mai solid alocat proiectelor pentru sprijinirea identităţii. Printre priorităţile bugetare trebuie inclusă această formulă de sprijin financiar mult mai consistent pentru asociaţiile românilor care trăiesc în jurul României. România trebuie să fie în continuare consecventă, dar cu mai multe resurse financiare alocate.

Cum aţi descrie evoluţia situaţiei din Ucraina? Regiunile Lugansk şi Doneţk sunt proiectate pentru a fi tampoane pentru Rusia în măsura în care este astăzi regiunea transnistreană?

În Ucraina, ce s-a întâmplat a avut loc în mod evident o ciocnire între interesele geopolitice ale Rusiei şi interesele Ucrainei, a noii puteri care a apărut în urma manifestării populare la Kiev de orientare europeană. În termen foarte simplişti, vă întreb, care ar fi valoarea proiectului Uniunii Vamale, Uniunii Euroasiatice, fără Ucraina? Ceea ce s-a întâmplat a fost o încercare de a menţine în continuare pârghii de influenţă şi control asupra Ucrainei. Dacă nu se poate asupra ansamblului Ucrainei, atunci prin intermediul unor părţi ale Ucrainei, de a încerca să determine, să aibă un anumit control asupra întregului traseu şi a întregului stat ucrainean. Asta aduce aminte întradevăr de modul în care s-a lucrat în Transnistria pentru a ţine în continuare o zonă de influenţă în ansamblul Republicii Moldova. Anul trecut au fost foarte multe voci politice, în România şi în spaţiul european, legate de faptul că Rusia are interesul să creeze un lanţ de conflicte îngheţate care să aibă legătură şi care să-i permită în continuare un control în spaţiul acesta ex-sovietic. Să nu uităm că regula dreptului internaţional şi a relaţiilor internaţionale, chiar dacă nu întotdeauna este respectată, regula este simplă, voinţa suverană a statelor şi a popoarelor. Ucraina a semnat un acord de asociere, Ucraina doreste să se aproprie de UE şi voinţa statului trebuie respectată. Nu este o chestiune împotriva cuiva, sau împotriva Federaţiei Ruse, dar dacă majoritatea populaţiei ucrainene consideră această apropriere că este spre binele său, pentru o viaţă mai bună, la un standard democratic ridicat, libera circulaţie în spaţiul European, posibilitatea de a face afaceri, comerţ, investiţii străine, ea are dreptul. Mai ales, că este o chestiune benefică pentru toţi cetăţenii din Ucraina, fie ei etnici ucraineni sau etnici ruşi, sau de altă etnie. Aici este nevoie de dialog politic între autorităţile de la Kiev si Rusia pentru a găsi modalităţie de cooperare, dar cu respectarea regulilor, pentru că suveranitatea şi integritatea unui stat nu sunt măsuri negociabile. S-a ajuns la o formulă foarte complicată în clipa de faţă, de separatism, de regiuni care nutresc să aibă un regim special autonom. Este clar că mecanismele politice trebuie să prevaleze în perioada următoare.

Cum va arăta Ucraina în următorii ani?

Este foarte dificil de făcut o predicţie, depinde foarte mult de consecvenţa guvernului şi autorităţilor de la Kiev în procesul de integrare. Depinde foarte mult de reformele profunde promovate într-o manieră angajată. Contează climatul internaţional, inclusiv economic. Rusia a avut de suferit în urma sancţiunilor internaţionale, vedem evoluţiile legate de preţul petrolului. Economia rusă suferă şi Rusia nu poate să se izoleze de Occident. Contează în primul rand dorinţa Kievului dacă abordăm problema în această manieră.

Ce ar trebui să înţeleagă Republica Moldova, în frunte cu elita sa politică, din situaţia actuală cu care se confruntă Ucraina?

De ani de zile, în România, aproprierea geopolitică făcea apologia rolului de punte de legătură pentru România, între Est şi Vest, între Nord şi Sud, şi cum putem să punem în valoare această poziţiei. A trebui să treacă un număr de ani să înţelegem cu toţii în România în anii 1990, că a sta pe pod, pe punte, între un mal stâng şi un mal drept nu-ţi aduce nici un fel de beneficiu. Eşti între două maluri, şi stai cel mai solid atunci când stai pe un mal. Noi am ales identitatea europeană şi nord-atlantică şi nu avem nici un motiv să regretăm. Cred că politicienii de la Chişinău, în procesul de evoluţie şi maturizare politică, inclusiv la nivel regional, ar putea la un momet dat să ajungă la concluzia că opţiunile şovăielnice şi împărţite nu ajută Republica Moldova. Asumarea clară, conseventă şi fără compromisuri, a orientării europene oferă o şansă de prosperitate, stabilitate şi democraţie acestei ţări şi tuturor cetăţenilor ei. Aici este nevoie de dialog politic în interiorul clasei politice, ceea ce nu a existat în ultimii ani. Există o ruptură între putere şi opoziţiei, inclusiv tensiuni în cadrul coaliţiei de guvernare. Acest lucru se reflectă şi în societatea moldovenească. Vedem care este rezultatul alegerilor, există o ruptură între opţiunea europeană care este undeva la 57% şi 46% cealaltă opţiune. Trebuie găsite formule politice de a apropria poziţiile, de a căuta acele proiecte sociale, economice, cu identitatea europeană, la care să se subscrie măcar unii dintre actorii politici din opoziţie. Procesul de reformă nu mai poate fi amânat, el trebuie pus în practică. Instituţiile, legislaţia, judiciarul trebuie să funcţioneze răspunzând asteptărilor cetăţenilor, altfel cetăţenii vor fi dezamagiţi. Şi s-ar putea ca şansa europeană să fie diminuată sau anulată printr-o prestaţie sovăielnică sau inconsecventă a guvernării. Aceasta este miza Republicii Moldova, uitându-se la ce se întâmplă în Ucraina, la interesul Federaţiei Ruse. Uitaţi-vă la evoluţiile din societatea moldovenească, la acei tineri care descoperă beneficiile racordării la sistemul european. Principala responsabilitate se află la Chişinău, nu la Bruxelles, nu la Bucuresti, nici la Berlin, Paris sau Moscova.

citeste totul despre: