Nu Miticii de la Bucureşti decid soarta României de Est

Am citit amuzat sinteza unor opinii consemnate la o reuniune a Miticilor de la Bucureşti, personaje demne de Ion Luca şi Caragiale, pentru simplul fapt că ei mai cred că dacă au deţinut cândva, într-un colţ de rai, pe un plai mioritic aparte, efemera şansă de a accelera reintegrarea mulţimii dintre Prut şi Nistru în graniţele României euroatlantice, acum se amăgesc că numai ei pot prezice viitorul conaţionalilor sovietizaţi manu militari.

Din păcate, aceşti Mitici, plini de sine, dar încremeniţi în analize a căror menire reală nu o cunosc, doar o presupun, pe baza unui complex de superioritate aiuritor, induc celor care mai sunt interesaţi de cauza naţională a reunirii democratice, de tipul RFG cu RDG, nu aceea a reunificării via omuleţii verzi, a peninsulei Crimeea cu Maica Rusia, un sentiment al inutilităţii oricăror demersuri pentru găsirea unei şanse mai bune, pentru europenii, nu euroasiaticii, din stânga Milcovului de azi.

Realitatea este că România, la nivelul structurilor abilitate, nu are instrumente obiective, cu date de ultimă oră, din surse proprii, nu răsăritene, pentru a prezenta conducerii de azi, de la Bucureşti, o radiografie a situaţiei complexe din zona unde din cei 3,9 milioane de locuitori oficiali ai Republicii Moldova, mai trăiesc acolo – fără cei aflaţi sub ocupaţie militară rusă, în Transnistria, fără cei plecaţi la muncă în Federaţia Rusă sau în Uniunea Europeană – cam cât populaţia Capitalei României, fără suburbii. 

Deci luăm în calcul două milioane şi poate două sau trei sute de mii de cetăţeni care vorbesc în limba română, vor prosperitate ca în Italia, Franţa, unde muncesc deja multe familii tinere de moldoveni din stânga Prutului, dar… 

... au un preşedinte deloc jucător, doar sobru; 

… o mână de lideri eterni, ai partidelor parlamentare cunoscute – precum Filat, Lupu, Voronin, Ghimpu -, cu care niciun bărbat de stat, de la Bucureşti, nu a discutat cu fiecare în parte, între patru ochi – cum va discuta Angela Merkel cu Vladimir Putin, pe 10 mai, la Moscova, după simbolica depunere de coroane de flori, de la monumentul celor care au murit pentru a dispare nazismul – pentru a le asigura viitorul în România reunificată, aşa cum inteligent au procedat liderii Republicii Federale Germane, cu interlocutori adecvaţi din fosta RDG; 

… o presă dominată copios de Moscova, pentru simplul motiv că a desemnat un serviciu eficient, precum FSB, cu fonduri diseminate prin rusofoni îmbogăţiţi ştim cum, peste noapte, timp în care structuri de intelligence, din dreapta Prutului par a aştepta lumina verde din zone unde contează doar mediatizarea, pro sau contra, a nesfârşitului război româno-român, dintre politicieni de mucava, de stânga şi de dreapta; 

…o armată de câteva mii de purtători ai uniformei militare ai apărătorilor identităţii româneşti, din Republica Moldova, cu câteva sute de ofiţeri şcoliţi în state membre ale NATO, dar care văd că miniştrii apărării de la Chişinău sunt schimbaţi după toanele unei dame politice practic expirată, iar promovările la vârful ierarhiei militare ţin de voinţa celui pe care nu puţini conaţionali avizaţi îl consideră a fi viitorul preşedinte al landului românesc, de peste Prut, fie şi pentru că are cele mai bune conexiuni la Bucureşti şi Washington D.C., în interes strict personal, nu naţional; 

…o inexistentă politică guvernamentală de gestionare a defetismului europenilor din Republica Moldova, timp în care dama numărul 1 de la Tiraspol - numită chipurile ministrul de externe a patru sute de mii de amărâţi, păziţi straşnic de peste două mii de pacificatori ruşi şi mai nou de patru sute de omuleţi cât de curând verzi, dar cu convingeri roşii -, precum şi madama binecuvântată a fi başcanul făcăturii comuniste Găgăuzia, cu nici 90.000 de informaţi unilateral, doar de la Moscova, privind viitorul Eurasiei, nu cel al Uniunii Europene, sunt vedetele unei ofensive mediatice în care Putin este în toate, în cele ce mâine vor râde la soarele ce răsare de la Kremlin. 

Iluzii nu există la Chişinău şi în celelalte localităţi ale Republicii Moldova, pentru că acolo oamenii au o slujbă de menţinut, o familie de întreţinut, o existenţă de adaptat la un sistem de relaţii care le afectează viaţa de zi cu zi şi de care ţin cont, pentru că nici politicienii, nici propaganda estică nu le rezolvă chestiunile existenţiale. 

Iluzii există la Bucureşti, unde unii se cred singurii deţinători ai adevărului viitorului României răsăritene şi culmea ipocriziei naţionale este faptul că aceste făcături ale unui trecut recent sunt plimbate, ca sfintele moaşte, prin hoteluri păcălite că vor găzdui mari momente ale unor brainstorminguri naţionale ce vor uşura reunificarea – aiurea în tramvai...-, prin arealuri mediatice unde jurnalişti altfel oneşti cred că au în faţă pe cine ştie ce profet al reunirii dezirabile şi nu aş mai continua pentru că pierd timpul.

Ciudat este însă faptul că băieţi de mingi ai unor foste administraţii prezidenţiale, de la Chişinău şi Bucureşti, tot introduc Rusia în ecuaţia geopolitică a viitorului, deşi pentru cei avizaţi, realitatea următorului deceniu va consemna mutaţii de amploare, în Federaţia Rusă, chiar dacă azi Vladimir Putin se opune cu înverşunare materializării efectelor benefice ale democratizării graduale a spaţiului ex-sovietic. 

Minciuna publică conform căreia entitatea statală dintre Prut şi Nistru are două opţiuni, Vest sau Est, ţine de uluitoarea deconectare, de la fluxul de informaţii relevante, nu propagandistice, a celor care mai judecă viitorul conform şabloanelor învechite, de tipul fie cu Obama, fie cu Putin, deşi preşedintele american îşi va juca tot mai tare cartea personală, cu sprijin republican, în ultimii doi ani ai mandatului final la Casa Albă, iar Vova nu este deloc sigur că va mai avea un mandat, sau îl va încheia pe cel actual. 

Integrarea regiunii transnistrene este o altă păcăleală livrată opiniei publice, pentru că la Tiraspol spiritul viu al URSS este mai puternic decât cel al UE, la Chişinău. Şi oricum, viitorul Transnitriei nu se va decide de Merkel cu Putin, ci în convorbirile, în derulare, confidenţiale, între emisarii serviciilor de informaţii americane şi ruse. 

Corupţia de la Chişinău este cea mai clară dovadă că fragila structură statală a Republicii Moldova este conştientă de schimbări viitoare rapide şi preferă o expectativă tipică acelora obişnuiţi să îşi aşeze inteligenţa între două luntrii. 

O rapidă înaintare a armatei secesioniştilor rusofoni, din Donbas, în traducere liberă a forţei expediţionare ruse spre Delta Dunării, va genera decizii majore peste Ocean, nefiind vreun legislator american care să accepte ideea că la nicio sută de kilometri de baza americană de pe litoralul românesc se vor afla trupele speciale ruse, în concediu de odihnă, cu echipament de relaxare cunoscut, tipic militar. 

Povestea cu neutralitatea Republicii Moldova este o glumă la care nu mai recurge nici înfriguratul Vladimir Voronin, conştient că şi dacă vor apare omuleţii verzi la est şi vest de Nistru, reacţia Unchiului Sam va fi pe măsură. 

Momentele dinamice următoare ale anului 2015 nu ţin de voinţa unioniştilor, de bună credinţă, de la Bucureşti, nici de obsesiile rusofonilor de la Chişinău. 

Deja la Kiev s-a înţeles un lucru. Berlinul şi Franţa vor compromisuri umilitoare cu Rusia, dar la Washington D.C. există o unitate de vederi a republicanilor cu democraţii, pentru a sprijini pe preşedintele Barack Obama în a da riposte ferme testelor lui Vladimir Putin. 

Nu Miticii de la Bucureşti decid soarta României de Est. 

Realitatea arată că pe malurile Dâmboviţei sunt periodic scoşi la plimbări publice purtători imagologici ai drobului mioritic de sare, iar pe malurile Bîcului cei care înţeleg cât de repede vor fi mutaţiile geopolitice din fostul spaţiu ex-sovietic, văd că dincolo de alocuţiunile comice ale oficialilor europeni, de la Bruxelles, de ameninţările emisarilor Kremlinului, de tăcerile ambasadorului american la Chişinău, la Bucureşti nu au cu cine să discute tabla de şah a viitorului celor 3,9 de milioane de europeni, oficial cetăţeni ai Republicii Moldova. 

Nu pentru multă vreme.