Iulian Comănescu: Sloganurile de la Chişinău

La PCRM, sloganul „Doar Voronin“ e alegerea unui candidat şi/sau a unui partid care a făcut multă vreme jocurile de unul singur în politica moldovenească FOTO Mediafax

În Moldova e campanie electorală pentru alegerile parlamentare din 30 noiembrie. Dacă ne uităm puţin la ce şi cum comunică partidele moldoveneşti, s-ar putea să aflăm lucruri interesante, care ne şi privesc din punct de vedere geopolitic.

Bine cunoscutul ziar moldovenesc „Timpul” mi-a adresat o întrebare interesantă: cum interpretez sloganurile principalelor partide din Moldova? Cred că merită să ne gîndim puţin la asta şi la Bucureşti, dar e cazul să începem cu cîteva date despre configuraţia politică de la Chişinău. Un sondaj realizat recent de Asociaţia Sociologilor şi Demografilor din Republica Moldova plasează pe primul loc (21,8%) Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) al lui Voronin, urmat de Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLD, 15,4%), Partidul Democrat din Moldova (PDM, 11,3%), Partidul Patria (PP, 8,1%), Partidul Liberal (PL, 7,8%) şi Partidul Socialiştilor (PS, 7,5%). Acestea sînt cele şase formaţiuni care ar intra în Parlament, conform sondajului. Deşi conduc detaşat, comuniştii nu sînt, neapărat, favoriţi pentru guvernare, fiindcă PLDM şi PL au fost partenere, în trecut, în Alianţa pentru Integrare în Europa. Partidul Democrat, în care evoluează mogulul-şef al Republicii, Vladimir Plahotniuc, a jucat în trecut ba de partea comuniştilor, ba de partea reformiştilor. Relativele noutăţi sînt Partidul Socialiştilor, desprins din PCRM, şi Partidul Patria, condus de un om de afaceri pe nume Renato Usatîi, descris de surse de la Chişinău ca om de afaceri apropiat de Moscova, născut în Moldova. (Curţii de Apel din Chişinău a decis, vineri (28 noiembrie) excluderea Partidului politic Patria din cursa pentru scrutinul legislativ de duminică)

După aceste precizări necesare, e cazul să trecem la sloganurile despre care vorbeam. În primul rînd, trebuie spus că ele confirmă zicerea conform căreia ţările mici nu au politică internă, ci numai politică externă. Cele mai proeuropene partide, PL şi PLDM, propun chiar din slogan opţiunea pe care o au. Se vede că PL este cel mai orientat către Vest partid fiindcă adaugă şi „NATO“ lui „european“, or NATO e o organizaţie militară, cu conotaţiile care decurg de aici, spre deosebire de Uniunea Europeană, care e o asociere politică, cu aură birocratică.

În cealaltă parte a spectrului, la PCRM, „Doar Voronin“ e alegerea unui candidat şi/sau a unui partid care a făcut multă vreme jocurile de unul singur în politica moldovenească. Se leagă şi de faptul că PCRM e pe primul loc în opţiunile de vot ale moldovenilor, luat separat. „Doar“ e rudă cu „totuşi“, iar numele lui Voronin din slogan se asortează cu acel gen de politică în care liderul contează cel mai tare, prin opoziţie cu coaliţiile multicolore care au făcut legea la Chişinău după protestele din aprilie 2009, cele care au provocat căderea regimului Voronin.

Tot în partea stîngă a spectrului, socialiştii desprinşi din PCRM-Voronin şi conduşi de Igor Dodon neagă în mod firesc realizările partidelor cu state vechi la guvernare, prin „Moldova are nevoie de altceva“, rudă cu „Votaţi schimbarea“, cu care pe vremuri a defilat Convenţia Democrată din România, după anii de guvernare PSD/PSDR/FDSN. Totuşi, partidul se situează geopolitic alături de Voronin, ba chiar dincolo de acesta, prin opţiunea pentru denunţarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană şi pentru intrarea în Uniunea Euroasiatică. 

La centru, „Creştem Moldova“ al Partidului Democrat e neutru şi cu o vagă trimitere naţionalistă/localistă, deoarece „creştere“ se poate referi şi la creştere economică, şi la o sugestie utopică, dar aducătoare de reverii pozitive în mintea alegătorului: creşterea teritorială, legată de situaţia Transnistriei. 

Ultimul partid de pe listă, Patria, are un slogan mai greu de descifrat ideologic. „Puterea e în adevăr“ are, cel mult, o notă de realpolitik, de „acţionăm în funcţie de realităţi, sîntem pragmatici, nu vă vindem iluzii“, asortată cu figura afaceristului fondator. 

În cinci cazuri din şase, sloganurile de campanie ale partidelor moldoveneşti exprimă orientarea respectivelor formaţiuni cu o claritate pe care ne-am dori-o în România, unde candidatul de stînga, Victor Ponta, a defilat cu un slogan inspirat din dreapta radicală franceză: „Mîndri că sîntem români.“ 

Totuşi, ele nu spun nimic despre doctrina care ar trebui să se afle la baza construcţiei politice. Partidele liberale nu vorbesc despre prosperitate, la fel cum cele de stînga nu amintesc nici justiţia, nici protecţia socială. De ce se întîmplă asta? Dintr-un motiv despre care s-a tot vorbit: partidele din Moldova funcţionează în mare măsură pe criterii etnice. Nu în totalitate, dar în mare parte, opţiunea pentru stînga e caracteristică populaţiei rusofone, la fel cum cea pentru dreapta se referă la integrarea europeană şi România. 

Acum 25 de ani, Vestul era capitalist, iar Estul, comunist. Ceea ce se întîmplă azi, din punct de vedere geopolitic, în Moldova, nu atestă, neapărat, că a început ceea ce presa anglo-americană numeşte al Doilea Război Rece. Ci, mai degrabă, că Vestul e în ofensivă între Prut şi Nistru, lucru dovedit mai ales de existenţa Acordului de Asociere Moldova-UE, cel pe care socialiştii lui Dodon vor să-l repudieze. Din punct de vedere geopolitic, o alianţă de guvernare pro-Moscova, la Chişinău, după 30 noiembrie, ar fi ceva de neconceput. 

Istoria se pricepe însă şi la surprize. 

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009). 

Material aparut in Dilema veche, nr. 560, 6-12 noiembrie 2014