Despre ultimele ameninţări la adresa securităţii Republicii Moldova

Unele mesaje publice diseminate în ultimele câteva luni la Chişinău par să indice o creştere a nivelului ameninţării la adresa siguranţei Republicii Moldova. De la zvonuri publicate pe platforme de comentarii până la interviuri cu responsabili din structuri, tot ce s-a spus ilustrează un anumit scenariu potenţial: cel al destabilizării Republicii Moldova printr-o serie de manifestări violente cu scopul de a prelua puterea.

Dacă informaţiile care au apărut în presa de la Chişinău sunt corecte, în Republica Moldova există deja de la câteva sute la câteva mii de persoane instruite, antrenate şi pregătite pentru lupte de stradă, care să însceneze o „revoluţie” pentru schimbarea direcţiei geopolitice către est, spre Rusia şi Uniunea Eurasiatică. În cazul în care partidele pro-europene obţin majoritatea mandatelor în noul parlament, şi formează o nouă coaliţie de guvernare pro-europeană, aceste persoane şi grupuri ar urma să declare alegerile drept fraudate, să iniţieze mişcări de protest ş să înlăture de la putere actuala guvernare prin orice metode. 

Tratez aceste informaţii drept parte dintr-un mecanism de mobilizare a cetăţenilor la vot pe care reprezentanţii anumitor forţe politice sunt interesaţi să îl instrumenteze. Atât alegătorii care susţin actuala guvernare pro-europeană (sau, cel puţin, nu-i sunt adversari), cât şi susţinătorii opoziţiei de stânga şi pro-ruse au nevoie de stimulente pentru a se mobiliza în număr cât mai mare la urnele de vot, duminică, iar repetarea unor asemenea „sperietori”, în diferite modalităţi, poate fi eficientă pentru ambele tabere.

Nu cred în capacitatea unor grupuri de activişti de extremă stângă de a înlătura actuala guvernare de la putere. Chiar dacă asemenea manifestaţii ar fi organizate, ele vor fi sortite eşecului. Din câteva motive foarte simple care ţin de trăsăturile societăţii din Republica Moldova. Istoric, manifestaţiile de durată lungă, de succes, au fost cele ale vorbitorilor de română şi la care s-a militat pentru apropierea de România şi Europa. Ceea ce s-ar putea numi „spirit revoluţionar” există, la Chişinău şi în alte părţi ale republicii, în rândurile populaţiei tinere vorbitoare de limbă română. Tinerii vorbitori de rusă nu s-au manifestat la fel, nici pe parcursul ultimelor două decenii, nici în ultimii ani, deoarece ei provin dintr-o populaţie care, la nivelul mentalului ei colectiv, nu s-a perceput niciodată drept parte dintr-o minoritate. Din contra, vorbitorii de rusă mai în vârstă s-au comportat întotdeauna drept reprezentanţi ai unei majorităţi, ai unui grup dominant, din punctul de vedere al statutului lor social. Acest comportament provine din perioada sovietică şi el a fost transmis şi la generaţia următoare de minoritari rusofoni. Pe de o parte, aceşti oameni se manifestă drept alegători disciplinaţi, pe de altă parte ei nu ies din zona lor de confort ca să se transforme în manifestanţi care să stea în stradă zile şi săptămâni pentru a-şi susţine liderii. O mare parte din electoratul pro-rus şi de stânga este în vârstă, iar tinerii nu sunt suficient de motivaţi – acest lucru s-a putut constata în ultimii ani, atunci când comuniştii au ameninţat de mai multe ori cu „revoluţii” însă nu şi-au fructificat aceste intenţii. Dincolo de considerentele tactice, un rol important l-a avut faptul că strategii taberei pro-ruse nu au dispus de o masă critică pentru a putea fi mobilizată.

Doar prin nişte mişcări de protest violente şi foarte rapide, pe parcursul unei singure zile, s-ar putea obţine ceva, însă o asemenea evoluţie a evenimentelor pare foarte improbabilă deoarece s-a ratat elementul surpriză – în ultimele săptămâni s-au făcut multe speculaţii pe aceast temă. Ieri a avut loc o şedinţă a Consiliului Suprem de Securitate la care s-a discutat subiectul ameninţărilor potenţiale la adresa siguranţei naţionale în contextul alegerilor. Fără îndoială, la nivelul structurilor de securitate au loc pregătiri pentru contracararea unor provocări de natura celor enunţate mai devreme.

Faptul că subiectul a fost dus la un nivel decizional atât de înalt arată că, cel puţin în parte, acesta are o bază reală, factologică. Însă forţele care au planificat asemenea acţiuni pot câştiga numai dacă vor acţiona rapid, violent, şi dacă nu li se va opune nimeni. Pe termen lung, ele sunt condamnate să piardă. Miza lor proiectarea fricii, metoda lor este violenţa. Asta deoarece ele nu reprezintă atitudinile protestatare autohtone, legitime. Ci au fost constituite în mod artificial, cu scop precis – preluarea puterii prin violenţă, dacă prin alegeri nu se poate.

În faţa acestor ameninţări, cetăţenii pot răspunde cu un vot masiv dat, la alegerile parlamentare de duminică, 30 noiembrie, forţelor politice pro-europene – unul atât de semnificativ, încât să descurajeze şi să arunce în derizoriu orice intenţie de manifestare violentă, de stradă, din tabăra adversă.