ARHIVELE COMUNISMULUI Filmul românesc „Columna“, interzis la Chişinău în anul 1970 pentru că deranja elita politică locală
0
Autorităţile comuniste din RSS Moldovenească au interzis pelicula istorică turnată în 1968 la Bucureşti, deşi aceasta a fost acceptată pe restul teritoriului URSS
După înrăutăţirea relaţiilor sovieto-române în anii ’60, care cunosc apogeul în 1968 în contextul evenimentelor bine cunoscute, confruntarea dintre cele două ţări se extinde şi în domeniul cultural. Această optică a fost accentuată mai ales de autorităţile de la Chişinău, decât cele de la Moscova, care tindeau adeseori în mod cu totul nefondat să vadă în orice produs artistic românesc o încercare de a infiltra idei subversive în rândurile populaţiei majoritare din RSSM. Unul dintre aceste episoade e legat de interzicerea în august 1970 a filmului artistic românesc „Columna“, apărut în 1968 la studioul cinematografic „Bucureşti“.
După ocupaţia sovietică, din 1944, şi impunerea regimului comunist, conducerea României era foarte docilă faţă de autorităţile de la Moscova. Cu timpul însă, România a încercat să scape de sub tutela sovietică. Pe parcursul anilor ’50 au fost lichidate companiile mixte – SOVROM-urile – care au servit drept paravan pentru exploatarea economică a ţării; au plecat majoritatea consilierilor sovietici, iar în 1958 Gheorghiu-Dej a reuşit să-l convingă pe Nikita Hruşciov să retragă şi forţele armate sovietice de pe teritoriul României.
CURSUL SPRE O POLITICĂ ROMÂNEASCĂ INDEPENDENTĂ
În prima jumătate a anilor ’60, România face mai multe gesturi rebele la adresa colosului sovietic, printre care e simbolica declaraţie de „independenţă“ din aprilie 1964, precum şi publicarea volumului lui Karl Marx „Însemnări despre români“. Prima sfida patronul sovietic în materie de politică externă şi reafirma suveranitatea ţării în contextul specializării statelor socialiste în cadrul CAER-ului. A doua era un atac la adresa pretenţiilor sovietice asupra Basarabiei, or, Marx afirma răspicat că populaţia provinciei era majoritar românească şi condamna stăpânirea ţaristă.
Spre sfârşitul deceniului al şaptelea, relaţiile dintre România şi URSS devin şi mai încordate, din momentul în care, în august 1968, Nicolae Ceauşescu refuză să participe la invadarea Cehoslovaciei împreună cu trupele sovietice şi armatele celorlalte state ale Tratatului de la Varşovia. Este o vreme complicată în care invazia sovietică în România era considerată iminentă. Şi pe bună dreptate, întrucât Moscova concentrase câteva sute de mii de trupe militare în RSSM.
În competiţia simbolică pentru teritoriul basarabean ce învenina relaţiile dintre cele două state se încadrează nu doar istoriografia, dar şi arta cinematografică. În 1968 la studioul cinematografic „Bucureşti“ este turnat filmul artistic „Columna“. Aşa cum sugerează şi titlul, era vorba de Columna lui Traian, ridicată de împăratul roman după cucerirea Daciei şi care simboliza, pentru urmaşii dacilor, actul de naştere a românilor, prin simbioza latino-dacică. Filmul este o transpunere în limbaj cinematografic a unor mituri fondatoare ale românilor, fără a avea neapărat o conotaţie derogativă, ci mai degrabă una simplificatoare. Pelicula „Columna“ rulează în cinematografele din URSS şi este apreciată de spectatorii sovietici. La Chişinău însă deranjează elita de vârf a partidului, care ia atitudine imediat.
BIROUL CC AL PCM CRITICĂ FILMUL „COLUMNA“
La şedinţa Biroului CC al Partidului Comunist al Moldovei din 18 august 1970, este pus în discuţie subiectul legat de filmul românesc „Columna“. Rezoluţia cu privire la chestiunea dată este foarte explicită. Filmul este etichetat drept unul vicios din perspectivă ideologică, pe motiv că ar reflecta tendenţios trecutul istoric şi, prin urmare, ar fi dăunător pentru educarea tinerelor generaţii. De aceea, filmul „Columna“ nu este recomandat pentru a rula în continuare în cinematografele din RSSM. În legătură cu aceasta, o serie de demnitari sunt solicitaţi să fie mai vigilenţi în ceea ce ţine de selectarea lucrărilor istorico-ştiinţifice, a literaturii şi filmelor artistice, repertoriului teatrelor şi ansamblurilor vocal-instrumentale care nu contribuie la educarea tineretului în spiritul valorilor comuniste şi a prieteniei popoarelor din URSS şi Republica Socialistă România.
Responsabili de îndeplinirea deciziilor au fost numiţi I.E. Iordanov, preşedintele Comitetului de Stat pentru Cinematografie de pe lângă Consiliului de Miniştri al RSSM; Comitetul similar pentru presă, condus de Jmereneţkaia E.F.; Comitetul pentru televiziune şi radio, condus de Lozan S.I., precum şi ministrul Culturii, Culiuc L.F.
Al treilea punct important al deciziei Biroului CC al PCM din 21 august 1970 cu referire la incidentul legat de rularea filmului „Columna“ nu reprezintă altceva decât o propunere ce urma să fie făcută organelor centrale de la Moscova, care coordonau schimburile culturale cu statele socialiste. Mai exact, conducerea de la Chişinău articulează ideea că în chestiunea relaţiilor cu România, Moscova nu ar fi atât de bine informată şi nu surprinde suficient de bine anumite sensibilităţi care există între cele două maluri ale Prutului. Pentru evitarea acestor situaţii, Ivan Bodiul formulează ideea de a invita experţi din RSSM care ar contribui la înlăturarea pe viitor a unor astfel de greşeli de ordin ideologic, precum difuzarea filmului „Columna”.
BODIUL SCRIE LA MOSCOVA
Drept urmare, Ivan Ivanovici Bodiul îi trimite o scrisoare lui Alexei Vladimirovici Romanov, preşedintele Comitetului de Stat pentru cinematografie din URSS. Potrivit şefului comuniştilor de la Chişinău, la care subscria nu doar el, ci şi ceilalţi secretari ai CC al PCM, pelicula „Columna“ trata chestiunea apariţiei „poporaţiei“ [narodnost’] române, proces care „are într-un fel sau altul legătură cu apariţia poporului moldovenesc“. Filmul ar fi tratat subiectul în mod tendenţios şi greşit, având drept scop să demonstreze că poporul român s-a format ca urmare a simbiozei dintre romani şi daci, ceea ce, după părerea lui Bodiul, nu ar fi exprimat realitatea istorică.
Comunistul numărul unu din RSSM este de acord că dacii sunt strămoşii românilor, dar la formarea acestora au contribuit nu numai romanii, dar şi slavii (ceea ce filmul nu avea cum să reflecte, întrucât era vorba de o perioadă anterioară venirii lor în regiune). În acelaşi timp, recunoaşte că au existat numeroşi factori – economici şi religioşi, crede Bodiul – care au avut drept consecinţă romanizarea populaţiei dacice, dar acest lucru n-ar fi lipsit dacii de autenticitatea şi unicitatea lor şi de trăsăturile comune pe care le aveau cu alte popoare din regiune.
Autorii filmului ar fi păcătuit prin faptul că ar fi accentuat tendenţios legătura de sânge dintre popoarele român şi italian în intenţia de a induce ideea că acest lucru a fost unul dintre factorii care au contribuit la măreţia Imperiului Roman. Bodiul se arăta deranjat mai ales de încercarea scenaristului şi a regizorului român de a proiecta o imagine pozitivă asupra stăpânirii imperiale romane în Dacia, ignorându-se aspectele ce ţin de esenţa dominaţiei Romei şi anume caracterul de ocupaţie şi jefuirea populaţiei locale. Punerea accentului pe rolul dacilor în lupta contra barbarilor din afara spaţiului Daciei romane – adică rolul lor civilizator alături de administraţia romană la nord de Dunăre, precum şi neglijarea rolului maselor în lupta împotriva stăpânirii romane, care ar fi dus la retragerea aureliană în secolul al III-lea e.n., sunt alte elemente ce stârnesc indignarea lui Bodiul. În continuare, acesta îi explică lui Romanov că abordarea nu este deloc inocentă din punct de vedere politic: scopul ei fiind de a prelua o tradiţie a României burgheze de a pune accentul pe relaţia specială cu spaţiul occidental în detrimentul şi prin contrapunerea cu Rusia, iar după revoluţia din Octombrie 1917, cu Uniunea Sovietică.
Prin urmare, România comunistă ar fi încurajat un complex de superioritate al românilor faţă de popoarele vecine şi, mai grav, ar fi justificat moral anumite politici de cucerire dacă ocupantul aduce civilizaţie în regiune. Iar această optică ar fi fost periculoasă pentru educaţia şi corecta orientare istorică a spectatorului, mai ales a tineretului. În concluzie, Bodiul afirmă că poziţia Secretariatului CC al PCM este de a cere să fie interzisă rularea filmului în cinematografele din RSSM. Este reiterată şi ideea din decizia Biroului CC al PCM din 18 august 1970, prin care se solicită Comitetului de Stat pentru Cinematografie de pe lângă Consiliul de Miniştri al URSS ca pe viitor când va fi vorba de filme româneşti să se ia în considerare părerea unor experţi din partea RSSM care ar cunoaşte mai bine sensibilităţile din relaţiile moldo-române.
REPLICA LUI ROMANOV
Preşedintele Comitetului de Stat pentru Cinematografie de pe lângă Consiliul de Miniştri al URSS, Alexei Romanov, răspunde solicitării de la Chişinău peste o lună, la 22 septembrie 1970. Acesta afirmă că decizia privind rularea filmului românesc „Columna“ în URSS a fost luată în baza unui aviz al experţilor în domeniului cinematografic, care nu au identificat nimic reprobabil în conţinutul peliculei. În sprijinul punctului său de vedere, Romanov citează din enciclopedii sovietice şi lucrări istorice din domeniu, care arată că filmul „Columna“, deşi reflectă o perioadă istorică îndepărtată, de acum 2.000 de ani, respectă în linii mari realităţile istorice.
Şeful de la Moscova intră chiar în polemică cu Bodiul şi spune că acesta exagerează când afirmă că pelicula nu evidenţiază diferenţele dintre viziunea aristocraţiei dacice şi a populaţiei de rând – o abordare de clasă deci – faţă de stăpânirea romană. Pe lângă aceasta, Romanov, prin comparaţie cu Bodiul, nu vede nicio aluzie la slavi atunci când se vorbeşte de triburi barbare împotriva cărora au luptat romanii în alianţă cu triburile dacice supuse, amintind că slavii vin în regiunea carpato-danubiano-pontică abia în secolele 5-6 e.n. [corect, în secolul 6].
Preşedintele comitetului de profil de la Moscova îl ia pe alocuri pe Bodiul chiar în zeflemea, ceea ce îl irită pe acesta, aşa cum se observă din comentariul său scris de mână pe textul primit de la Centru. În ultimă instanţă, Romanov acceptă ideea că pe viitor se va consulta cu autorităţile de la Chişinău când va veni vorba de producţii cinematografice româneşti, dar înţelege, totodată, să-şi justifice subalternii care au dat undă verde filmului „Columna“. Romanov nu vede o problemă să fie interzis filmul în RSSM, dacă şefii de la Chişinău consideră necesar acest lucru, deşi se observă că oficialul de la Moscova nu era încântat de această propunere. ;
Undă verde în celelalte republici sovietice
Filmul românesc „Columna“ a rulat numai câteva săptămâni în cinematografele din Chişinău şi din alte localităţi ale republicii. Interzicerea acestuia doar în RSSM, nu şi în celelalte republici sovietice, arată că, aşa cum s-a întâmplat şi în alte cazuri, conducerea de la Chişinău avea tendinţa de a vedea în orice producţie cinematografică din România idei subversive şi neconforme „prieteniei popoarelor“, aşa cum menţionează în mod explicit Ivan Bodiul în scrisoarea adresată lui Romanov. Cei care nu au reuşit să vizioneze filmul în cinematografele din RSSM, au avut ocazia să-l privească în afara RSSM, dar impactul peliculei a fost redus. Pe de altă parte, conducerea de la Moscova, mai exact Comitetul de Stat pentru Cinematografie din URSS, era mai relaxată în ceea ce priveşte conţinutul filmelor artistice româneşti şi dădeau aviz pozitiv pentru a fi vizionate de către cetăţenii sovietici. Această atitudine extrem de suspicioasă a Chişinăului oficial faţă de tot ce venea din România se va menţine până în anii 1989-1990, când lucrurile vor începe să se schimbe încetul cu încetul.
Din scrisoarea lui Alexei Romanov adresată lui Ivan I. Bodiul, 22 septembrie 1970:
Filmul „Columna“ ne transferă cu două mii de ani în urmă, în anii 108-114 [corect e 101-102, 105-106], în vremurile când romanii au cucerit Dacia. Este foarte discutabil ca astăzi să poată fi găsit un „specialist“ care ar putea să spună tranşant dacă filmul a redat evenimentele exact cum s-au întâmplat şi cât e legendă. Cu toate acestea, filmul reflectă, cred eu, foarte bine esenţa invaziei romane în Dacia, caracterul jefuitor şi de cucerire a acesteia, dar şi rezistenţa aprigă a dacilor împotriva cuceritorilor străini, strădania dacilor de a trăi într-o ţară liberă şi independentă. Şi numai în momentul unui pericol groaznic, cel al invaziei barbarilor, dacii s-au aliat cu romanii pentru a învinge acest nou duşman care a adus ţării distrugeri şi pagube mari. Barbarii sunt reprezentaţi în film de triburi nomade, „distrugătoare de cultură“, care veneau din Asia în secolele I-II e.n. şi nicidecum nu puteau fi triburi slave care au apărut în regiune abia în secolele 5-6 e.n.
Dacă e să dăm crezare Marii Enciclopedii Sovietice, Dacia a fost ocupată la sfârşitul secolului al III-lea e.n. de către goţi, iar la sfârşitul secolului al IV-lea – de către huni. Iar triburile slave, care au avut o influenţă deosebită asupra populaţiei locale, s-au aşezat în teritoriile respective abia spre sfârşitul secolului al V-lea e.n. [corect e sec. VI].
În scrisoarea dvs. susţineţi că filmul şi-a pus drept scop explicit să demonstreze că poporul român s-a format ca rezultat al fuziunii directe dintre romani şi daci. Este posibil ca scenariştii acestui film să fi urmărit anume acest obiectiv, cu toate acestea, o „fuziune directă“, cum spuneţi, nu corespunde realităţii istorice. Este dificil însă de stabilit cum s-au întâmplat toate acestea acum două mii de ani. În mod „autentic“ este „reconstruită“ istoria numai în filmele pseudo-istorice, la care noi atribuim multe filme de producţie străină pe tematici istorice, inclusiv pelicule româneşti despre daci şi haiduci. În ciuda acestui fapt, specialiştii în artă care au recomandat filmul „Columna“ pentru a fi procurat nu puteau să nu ţină cont de următoarele realizări ale ştiinţei istorice:
1. „În timpul ultimului război cu Roma (106), care s-a încheiat cu moartea lui Decebal şi alipirea Daciei la imperiu, trădarea aristocraţiei a fost un fenomen larg răspândit. În schimb, poporul s-a luptat cu un curaj nemaipomenit, apărând fiecare petic de pământ, suferind pierderi grele (Istoria universală, vol. II, p. 703)“.
2. „În Dacia, o parte importantă a populaţiei care a murit în timpul războaielor lui Decebal cu Roma a fost înlocuită de către Traian cu o mulţime de colonişti… Acest lucru a determinat caracterul mixt al oraşelor dacice. Aristocraţia dacică, cea care a salutat stăpânirea lui Traian, nu a încercat să reziste Romei… Ea a adoptat repede numele şi tradiţiile romane“ (Istoria Universală, vol. II, p. 654).
3. „Stăpânirea romană s-a păstrat aici aproape 170 de ani şi a fost însoţită de răspândirea obiceiurilor romane şi consolidarea orânduirii sclavagiste. Triburile locale au însuşit limba vorbită a romanilor din vremea respectivă, aşa-numita „latină vulgară“, care a stat la baza formării ulterioare a limbii române“ (Istoria universală, vol. III, p. 449).
(…) Stimate Ivan Ivanovici, am redat aceste pasaje doar pentru a vă spune că atunci când Comitetul pentru cinematografie a decis procurarea filmului „Columna“, după ce a fost vizionat şi analizat de comisie şi către experţi în arta [cinematografică], nu am avut motive să refuzăm achiziţionarea filmului propus de partea română în schimbul filmelor artistice sovietice. Aş vrea, de asemenea, să vă aduc la cunoştinţă faptul că, în conformitate cu doleanţa dumneavoastră, am dispus ca pe viitor „Sovexportfilm“ să implice mai activ reprezentanţi din RSSM atunci când va fi vorba de selectarea şi procurarea filmelor provenite din ţările socialiste, inclusiv din România“.
Se încarcă comentariile...
