Etica şi conduita lipsă a parlamentarilor din Chişinău

0
Publicat:
Ultima actualizare:
În Canada, în cazul în care deputatul foloseşte un limbaj ofensator sau dezordonat, i se cere să-şi retragă afirmaţiile, el fiind obligat să se ridice în picioare atunci când îşi retrage fără echivoc cuvintele. FOTO: Arhiva Adevărul
În Canada, în cazul în care deputatul foloseşte un limbaj ofensator sau dezordonat, i se cere să-şi retragă afirmaţiile, el fiind obligat să se ridice în picioare atunci când îşi retrage fără echivoc cuvintele. FOTO: Arhiva Adevărul

Deputaţii din Republica Moldova îşi permit deseori lucruri care-i surprind pe cetăţeni şi care nu au nici o legătură cu ceea înseamnă să fii parlamentar, în lipsa unor reglementări şi a unor sacţiuni foarte clare despre cum trebuie să activeze şi să se comporte.

Corpurile legislative din majoritatea ţărilor cu o veche tradiţie democratică au adoptat de mult timp Coduri de etică şi conduită pentru deputaţi. Parlamentul de la Chişinău nu dispune încă de un astfel de document.

Deputaţii, sub lupă

Franklin De Vrieze, expert în cadrul Centrului de Guvernanţă Democratică şi Participativă (CDPG), a realizat un studiu despre normele atuale care reglementează activitatea deputaţilor parlamentele din mai multe ţări care dispun de Coduri de etică şi conduită pentru aleşi, făcând o paralelă cu realităţile din Republica Moldova. Scopul studiului a fost de a sublinia necesitate adoptării unui cod similar şi pentru deputaţii moldoveni care ar asigura, printre altele, o activitate productivă a acestora, ar face faţă cerinţelor din zilele noastre, ar satisface aşteptările alegătorilor şi ar permite economisirea resurselor bugetare.

În Republica Moldova, conduita deputaţilor în Parlament este, într-o anumită măsură, reglementată destul de haotic de Constituţia naţională şi de diverse acte legislative cu privire la funcţionarii publici, precum şi de Codul penal şi de Codul de procedură penală. În pofida normelor profesionale existente în acest şir de legi, introducerea unui Cod de conduită şi etică pentru deputaţi reprezintă o necesitate pentru Parlamentul de la Chişinău, subliniază De Vrieze.

Conduita şi limbajul în cadrul şedinţelor parlamentare

Majoritatea codurilor de conduită pentru parlamentari includ o secţiune care prezintă aşteptările în raport cu modul de comportament al deputaţilor în timpul şedinţelor plenare, şedinţelor comisiilor, precum şi la şedinţele din afara Parlamentului în cadrul exercitării funcţiei de ales al poporului. De regulă, textul se referă la o abordare colegială în timpul discuţiilor, demonstrând respect şi evitând conflictele, şi impune interzicerea categorică a violenţei şi ameninţărilor fizice, insultelor şi, în general, tot ce se consideră a fi „limbaj neparlamentar”.

Multe dintre codurile de conduită pentru deputaţi cuprind angajamentul de a trata colegii cu respect sau de a utiliza un limbaj adecvat, fiind absolut normală interzicerea utilizării unui limbaj ofensator sau discriminatoriu. Unele dintre Parlamentele din Europa au norme despre limbajul parlamentar adecvat. De exemplu, Codul de conduită pentru deputaţii din Letonia conţine dispoziţii prin care deputaţilor li se cere să evite utilizarea unor afirmaţii, gesturi sau acţiuni care pot fi insultătoare, precum şi declaraţii ofensatoare sau inadecvate care pot submina onoarea Seima (n.r. Parlamentul leton). Codul mai include dispoziţii despre gesturile insultătoare şi despre apariţia în viaţa publică în stare de ebrietate.

Reglementarea britanică

Camera Comunelor din Regatul Unit oferă o definiţie a ceea ce reprezintă limbaj neparlamentar, acesta fiind limbajul care încalcă normele de politeţe în Camera Comunelor. În Marea Britanie Speaker-ul trebuie să se asigure că deputaţii nu insultă, nu se jignesc, nu se acuză reciproc de minciună, fiind sub influenţa alcoolului sau denaturându-şi reciproc afirmaţiile. Tot el va cere deputatului care a folosit limbaj neparlamentar să-şi retragă afirmaţiile. Refuzul de a-şi retrage comentariile s-a putea solda cu aplicarea unor măsuri disciplinare deputatului vizat. Speaker-ul poate „rosti numele” deputatului (ceea ce denotă o măsură disciplinară).

În Canada, codul de etică şi conduită prevede că atunci când abordează un caz de limbaj neparlamentar, Speaker-ul ia în considerare tonul, maniera şi intenţia deputatului vorbitor, persoana căreia îi sunt adresate afirmaţiile, gravitatea provocării, şi, cel mai important, dacă observaţiile au produs sau nu dezordine în sală. În cazul în care Speaker-ul a constatat utilizarea unui limbaj ofensator sau dezordonat, deputatului i se cere să-şi retragă afirmaţiile, el fiind obligat să se ridice în picioare atunci când îşi retrage fără echivoc cuvintele.

În Republica Moldova, anumite reglementări referitoare la comportamentul deputaţilor în cadrul şedinţelor parlamentare sunt prevăzute în Legea pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului. Aceasta interzice proferarea de insulte, ameninţări sau calomnii atât de la tribuna Parlamentului, cât şi din sala de şedinţe. În lipsa unor sancţiuni clare, însă, prevederile acestei legi sunt încălcate practic în mod tradiţional.

Utilizarea resurselor publice

Multe dintre codurile de conduită includ o secţiune în care se menţionează faptul că resursele parlamentare ar trebui să fie utilizate numai în scopuri parlamentare. Deşi pare să fie evident, aplicarea acestei norme nu întotdeauna este incontestabilă atunci când este vorba despre utilizarea resurselor legislativului pentru activităţi private sau pentru angajarea membrilor de familie, care sunt remuneraţi din bani publici. Astfek în Spania, de exemplu, au fost introduse reguli stricte privind interzicerea invocării funcţiei publice deţinute în scopuri comerciale, industriale sau profesionale.

Angajarea unui membru al familiei pe postul de secretară sau alt post ridică suspiciunea că parlamentarul foloseşte banii publici pentru sporirea veniturilor familiei. Deşi acest tip de angajări constituie o practică în unele Parlamente (unde membrii de personal nu sunt recrutaţi din rândul funcţionarilor publici), unele state au început să reglementeze angajarea membrilor familiei, prevenind nepotismul. În Austria, parlamentarilor din Camera Inferioară a Parlamentului le este interzisă angajarea rudelor apropiate în calitate de asistenţi personali, ale căror salarii sunt achitate din fonduri publice. În Regatul Unit, membrii familiei pot fi angajaţi de parlamentari, cu condiţia declarării acestui fapt.

Cadourile

Dat fiind faptul că parlamentarii participă sistematic la evenimente publice, ocazional acestora li se oferă cadouri şi alte semne de apreciere şi gratitudine. Toate aceste semne ar putea servi drept motiv de influenţă indirectă sau neadecvată a deputaţilor. În scopul protejării integrităţii parlamentarilor, astfel de cadouri ar trebui refuzate.

În Estonia, codurile de etică şi conduită interzice demnitarilor de stat, inclusiv parlamentarilor, să solicite sau să accepte cadouri sau alte beneficii, în numele propriu sau în numele rudelor apropiate în cazul în care acestea pot influenţa, direct sau indirect, exercitarea imparţială a îndatoririlor de serviciu. Această normă se aplică şi rudelor apropiate ale demnitarilor de stat, inclusiv rudelor prin căsătorie. Cadourile primite cu încălcarea dispoziţiilor de mai sus sunt păstrate de patronul demnitarului, cu excepţia cazului când tradiţiile internaţionale sau uzanţele diplomatice prevăd altceva.

Cadrul legal al Republicii Moldova prevede doar anumite reglementări pentru demnitarii de stat, inclusiv pentru deputaţi în ceea ce priveşte cadourile.

Conflictul de interese

În Germania, Irlanda şi Regatul Unit legislatorii sunt obligaţi să dezvăluie existenţa oricărui conflict potenţial de interese. Astfel, conform normelor Camerei Comune a Regatului Unit, “orice interes pecuniar relevant sau beneficiu de orice natură, fie direct sau indirect, ar trebui declarat în dezbateri sau alte proceduri”. Totuşi, legislatorilor britanici, irlandezi şi germani li se permite în continuare să voteze pe subiecte în care ei au declarat că au interese. Prin contrast, Parlamentul din Suedia a adoptat o interzicere a conflictului de interese în anul 1999, stipulând faptul că “un deputat nu poate participa la dezbateri în cadrul camerei sau să fie prezent la o şedinţă a comisiei care examinează un subiect ce îl preocupă pe deputat nemijlocit sau pe o rudă apropiată a acestuia”.

În Lituania, în cazul când se produce un conflict de interese aferent unui subiect dezbătut în cadrul Seimas, deputatul are obligaţia să se autosesizeze şi să se retragă.

În Republica Moldova, anumite reglementări ale aspectelor ce ţin de conflictul de interese se găsesc în Legea cu privire la conflictul de interese. Aceasta atribuie rolul de monitorizare şi sancţionare Comisiei Naţionale de Integritate (CNI). În lipsa unui cod de etică şi conduită, în practică, până în prezent, acest tip de reglementare a dat rezultate destul de slabe.

Averile legiuitorilor

Majoritatea legislativelor naţionale europene cer deputaţilor să declare toate interesele financiare pe care aceştia le au în afara Parlamentului. În unele state membre ale UE (Franţa, Regatul Unit şi majoritatea statelor membre din Europa Centrală) declararea intereselor nefinanciare din afara Parlamentului este obligatorie, iar în altele (Belgia, Danemarca, Finlanda, Olanda) este opţional. Unele state membre ale UE impun declararea obligatorie a venitului suplimentar şi a activităţilor, precum şi a proprietăţii şi acţiunilor în diverse companii (Regatul Unit). Alte state membre ale UE solicită doar dezvăluirea informaţiilor referitoare la ocuparea unui loc de muncă (de exemplu, funcţiile de conducere, administrative, contractele cu companii comerciale). În Franţa, deputaţii sunt obligaţi să prezinte o „declaraţie de activitate” în decurs de 2 luni după ce au fost aleşi.

În Republica Moldova, Legea privind declararea şi controlul veniturilor şi al proprietăţii demnitarilor de stat, judecătorilor, procurorilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţie de conducere reglementează aspectele legate de depunerea declaraţiei de avere şi pune în sarcina CNI funcţia de monitorizare şi sancţionare. Anual, toţi demnitarii de stat din Republica Moldova, inclusiv parlamentarii, sunt obligaţi să depună declaraţia de avere la CNI. Declaraţia se depune în termen de 20 de zile de la data numirii în funcţie, precum şi la încheierea mandatului.

Diferenţele nejustificate

Actualmente un nou proiect de Lege privind conflictul de interese şi declararea averii a fost prezentat Guvernului Republicii Moldova spre examinare. În cazul în care proiectul de lege este aprobat, în sarcina CNI vor fi puse noi competenţe, inclusiv competenţa de aplicare a sancţiunilor contravenţionale şi competenţa de solicitare ca instanţele de judecată să confişte averea nejustificată a demnitarilor publici în cazul în care inspectorul determină existenţa unei diferenţe nejustificate între proprietatea declarată şi veniturile obţinute de demnitar. Noul proiect de lege depăşeşte ideea de verificare strictă a declaraţiilor de avere, controlul fiind extins asupra bunurilor aflate în proprietatea demnitarilor publici obţinute pe durata de exercitare a mandatului lor.

Proiect de Cod de conduită cu sancţiuni

În cadrul studiului realizate de Franklin De Vrieze, acesta propune un proiect de Cod de Conduită şi Etică al deputaţilor în Parlamentul Republicii Moldova. Pe lângă reglementările activităţii parlamentarilor, documentul prevede un şir de sancţiuni ce pot fi aplicate în privinţa acestora în cazul încălcării Codului. Este vorba, după caz, de mustrare, aducerea de scuze publice, ordin de a părăsi sala de şedinţe, pierderea dreptului la îndemnizaţie, întoarcerea către donator a cadoului sau valorii acestuia şi rambursarea oricărui profit sau a îndemnizaţiilor primite în calitate de deputat. Totodată poate fi aplicată măsura de retragere dreptului de a ţine discursuri, interzicerea de a lua cuvânt timp de mai multe şedinţe, suspendarea temporară a participării la toate sau la o parte din activităţile Parlamentului pentru o anumită perioadă de timp, pierderea funcţiei de preşedinte al Comisiei, suspendarea calităţii de membru al unei delegaţii permanente la o adunare parlamentară regională sau internaţională, pierderea dreptului de a participa la reuniuni sau conferinţe internaţionale şi interparlamentare şi publicarea în Monitorul Oficial a informaţiei despre cazul disciplinar împotriva deputatului.

Republica Moldova



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite