Criza francului elveţian în Moldova şi în Europa

Criza francului elveţian, în Moldova şi în Europa

Decizia Băncii Centrale elveţiene privind renunţarea la plafonul valutar fix al francului în faţa euro încă face valuri în Europa Centrală şi de Est. Mai multe guverne din regiune au organizat dezbateri în ultimele zile cu scopul de a găsi o modalitate de a preveni creşterea francului. Şi în Republica Moldova s-a observat o creştere bruscă a francului elveţian.

Dacă la data de 12 ianuarie 2015 valoarea acestuia era de 15,67 lei moldoveneşti, în următoarele două săptămâni acesta a atins cifra de 20,33 lei, lăsând moneda internaţională euro în spate.

Decizia Băncii Centrale elveţiene a cauzat creşterea valorii francului nu doar în RM, ci şi în alte state ca Polonia, România şi Serbia, care au împrumuturi în valuta elveţiană şi se confruntă la moment cu dificultăţi la rambursarea sumelor.

Împrumuturile externe, mai ales în euro şi franci elveţieni, au fost foarte populare în Europa Centrală şi de Est în timpul anului 2000. Dar în timpul crizei financiare multe dintre aceste guverne şi-au devalorizat monedele lor pentru a face faţă crizei economice generalizate. Rezultatul acestei devalorizări a îngreunat returnarea împrumuturilor, care deobicei au fost solicitate pentru cumpărarea imobilelor. Guvernele au reacţionat diferit la această situaţie: în timp ce Ungaria a decis să transforme cele mai multe dintre aceste credite în moneda sa - forinţi, Polonia a ales să interzică noi împrumuturi în valută străină.

În pofida acestor măsuri, ţările respective sunt încă vulnerabile la şocurile externe. Acţiunea Ungariei, care a fost aspru criticată de către bănci şi funcţionari europeni, pare a fi o măsură atractivă pentru alte ţări din regiune. Unele guverne au declarat că nu vor urma modelul maghiar, dar altele sunt mult mai deschise la ideea acestora.

Polonia, în căutarea soluţiilor

Riscurile sunt cele mai mari în Polonia, unde 37% din creditele de uz casnic sunt încă exprimate în franci elveţieni, în valoare totală de aproximativ 36 miliarde de dolari. Cu toate acestea, Polonia are un important factor de atenuare: rata dobânzii pe aceste împrumuturi este scăzută, deoarece ţara are condiţii de creditare mai stricte pentru cei care au luat credite nu în valuta naţională. Totuşi, cu mai mult de jumatate de milion de gospodării afectate de aprecierea francului elveţian, problema este sensibilă din punct de vedere politic şi financiar şi ar aduce riscuri.

Autorităţile poloneze încearcă să găsească un echilibru: a ajuta clienţii şi a proteja băncile. Pe 20 ianuarie, prim-ministrul Ewa Kopacz a înfiinţat o comisie pentru a investiga dacă băncile au abuzat atunci când au acordat împrumuturi în franci elveţieni. De asemenea, ministrul Finanţelor, Mateusz Szczurek, a declarat că băncile şi clienţii lor ar trebui să împărtăşească orice riscuri potenţiale.

Conducerea Băncii Centrale a Poloniei a declarat că stabilirea ratelor de schimb înainte de 15 ianurie ar fi o încălcare a contractelor bancare. Polonia este într- un an electoral, iar guvernul va trebui să ia măsuri pentru a ajuta gospodăriile, cu scopul de a evita protestele politice. În zilele următoare, autorităţile poloneze vor face presiuni asupra băncilor, care vor fi obligate să treacă ratele dobânzilor negative din Elveţia clienţilor lor şi să extindă scadenţele pentru ca debitorii să îşi poată achita împrumuturile. Polonia nu are în vedere modelul maghiar în acest moment, dar opţiunea ar putea lua contur dacă problema va devini prea politizată sau dacă francul elveţian va continua să crească în faţa zlotului.

Opţiunile examinate în Europa Centrală

Situaţia este mai puţin severă în România, unde aproximativ 4,3 % din creditele acordate populaţiei sunt exprimate în franci elveţieni. Cu toate acestea, Bucureştiul analizează modalitatea de a rezolva cumva această problemă, care afectează aproximativ 75.000 de debitori. Oficialii români au participat la mai multe întâlniri cu liderii băncilor comerciale şi Banca Centrală, precum şi o sesiune parlamentară specială a avut loc miercuri.

Opţiunile în curs de examinare includ credite de reeşalonare, conversia creditelor cu rata când a fost semnat contractul şi introducerea unei noi legi privind falimentul personal, care ar putea proteja mai bine debitorii. De asemenea, unele bănci din România au luat măsuri de precauţie, cum ar fi îngheţarea temporară a cursului de schimb pentru creditele în franci elveţieni şi aplicarea reducerilor la ratele dobânzii. Deşi oficialii români nu au menţionat în mod special Ungaria, Parlamentul a discutat despre conversia de credite în valuta naţională - leul.

Situaţia este mult mai controversată în Croaţia, unde aproximativ 60.000 de credite pentru locuinţe au fost oferite în franci elveţieni. Aceasta reprezintă aproximativ 8,5% din portofoliul global de credite al băncilor din ţară. Guvernul croat a anunţat intenţia de a stabili rata de schimb pentru un an, care ar fi egală cu cea care a fost pe 15 ianuarie, iar premierul Zoran Milanovic a declarat că Zagrebul va lua în considerare convertirea împrumuturilor în kuna croată. Croaţia va organiza alegeri generale la începutul anului 2016, iar Zagrebul vrea să împiedice eventualele proteste ale debitorilor într-un moment în care ţara deja se confruntă cu o situaţie economică dificilă. Cu toate acestea, băncile au respins această propunere, argumentând că ele au propriile planuri privind stabilirea cursului de schimb valutar timp de trei luni.

România, Bulgaria şi Sebia, în faţa francului

Indiferent de deciziile finale pe care aceste ţări le vor lua, problema evidenţiază faptul că ţările din Europa Centrală şi de Est încă au de-a face cu sectoare bancare relativ instabile. Datele Băncii Mondiale arată că 23% din totalul creditelor din Serbia sunt neperformante, în România - 22%, în jur de 17% sunt în Bulgaria şi circa 16% - în Croaţia.

Potenţiala conversiune a creditelor externe în monedele locale ar putea afecta băncile din Europa de Vest -  în cea mai mare parte din Austria, Italia şi Germania - care domină sectorul bancar din Europa Centrală şi de Est. În cazul în care mai multe ţări din Europa Centrală decid să provoace băncile occidentale şi autorităţile UE, fragmentarea politică a Uniunii Europene ar putea fi exacerbată.