Cine se opune autonomiei locale?

Reformele de descentralizare promovate de Guvern sunt proiectate pentru tot teritoriul naţional. Dacă unele politici aduc atingere pe termen scurt situaţiei privilegiate a Capitalei, nu înseamnă că nu trebuie implementate. Bunăoară, noul sistem al finanţelor publice locale, promovat de Guvern şi coordonat cu APL, va aduce beneficii imediate, chiar în 2014 - pentru 90% din localităţi şi 80% din locuitorii Republicii Moldova.

Descentralizarea şi autonomia locală constituie principiile de bază ale organizării şi eficientizării administraţiei publice locale. Carta europeană a autonomiei locale, ratificată de Republica Moldova în 1997, apreciază că autorităţile administraţiei publice locale reprezintă unul dintre principalele fundamente ale oricărui regim democratic.

În ţările postcomuniste, factorii determinanţi ai reformelor de descentralizare au fost voinţa liderilor politici, sprijinul public şi resursele umane pregătite pentru realizarea schimbărilor. Procesul de descentralizare este rezultatul unor decizii conştiente, dar şi al unor conflicte neprevăzute şi compromisuri negociate. 

Scurt istoric glorios

Încercări de reformare a adminitraţiei locale au avut loc chiar de la apariţia Republicii Moldova ca stat. Din păcate, multiplele schimbări de legislaţie operate la începutul tranziţiei n-au asigurat o autonomie locală veritabilă. Mai mult, tendinţele de centralizare şi de subordonare a APL faţă de administraţia centrală s-au accentuat. Sistemul de finantare de tip „matrioşka“, în care bugetele primăriilor dependeau de transferurile de la raion, iar bugetele raioanelor - de transferurile de la guvern, s-a pastrat până în prezent.

În 1999 s-a facut reforma teritorial-administrativă. Noul sistem a început să dea rezultate abia în 2001, anul venirii comuniştilor la putere. În 2003, înainte de alegerile locale generale, guvernarea roşie a restabilit sistemul de raioane şi, contrar stipulărilor legale, a mai creat vreo două sute de prmării noi. Experţii din societatea civilă au estimat că această antireformă a prejudiciat bugetul naţional cu aproape un miliard de lei (!). La sfârşitul lui 2006, după ce comuniştii şi-au schimbat vectorul orientării spre integrarea europeană, au fost aprobate câteva legi importante, inclusiv cea privind descentralizarea administrativă. Ulterior însă n-a fost schimbat şi mecanismul de finanţare a primăriilor, iar legea a rămas literă moartă.  

După alegerile parlamentare din iulie 2009 şi cele din noiembrie 2010, descentralizarea şi asigurarea autonomiei locale au devenit priorităţi ale Guvernului. Se impuneau eforturi politice şi umane întru promovarea unor reforme complexe, profunde şi multisectoriale, ce vizează toate sferele vieţii sociale şi economice. Fiind susţinut financiar de partenerii de dezvoltare, Guvernul a reuşit să realizeze până acum două etape importante ale reformei – cea de creare a instituţiilor şi de conceptualizare.

Anul trecut a fost aprobată Stategia Naţională de Descentralizare, elaborată printr-un amplu process de participare şi consultare a tuturor factorilor interesaţi din administraţia publică locală şi cea centrală, societatea civilă şi mediul academic. A venit timpul implementării acţiunilor stipulate în strategie.

Un sindicat anarhist 

Crearea Congresului Autorităţilor Locale din Moldova (CALM) a bucurat multă lume. Până în 2010, asociaţiile de primari erau constituite doar pe criterii politice. Respectiv, şi activitatea lor era limitată la interese de grup sau de partid. CALM s-a constituit ca asociaţie a administraţiilor publice locale, iar decizia de aderare este luată de consiliul local. Mai mult, CALM a reusit să atragă şi asociaţiile existente sau nou-create de diferite niveluri. Având peste 400 de membri, CALM a devenit o organizaţie reprezentativă a autorităţilor locale şi un partener serios în relaţiile cu Guvernul.

Însă dacă urmărim acţiunile şefilor acestei organizaţii şi declaraţiile lor antiguvernamentale, rămâi cu impresia că sub denumirea CALM a fost creată o structură de opoziţie sau un sindicat, cu misiunea de a critica în permanenţă toate iniţiativele Guvernului privind reformarea administraţiei locale. Având acces prioritar la instituţiile naţionale şi cele internaţionale, acţiunile CALM-ului se rezumă doar la manifestarea nemulţumirii faţă de reforme.

De exemlplu, la ultima şedinţă a Comisiei Paritare, CALM s-a opus aprobării metodologiei de evaluare a capacităţii administrative a APL. Şefii CALM consideră că formatul de conlucrare cu Guvernul în cadrul Comisei Paritare şi în grupurile de lucru nu este eficient, preferând  întâlniri lunare cu prim-ministrul. Menţionăm că aceste iniţiative antireformă vin nu de la primarii aleşi direct de cetăţeni, ci din partea unor persoane angajate în executivul CALM, cu viziuni anarhiste şi fără nicio experienţă în administraţia locală. Conducerea CALM ar trebui să revadă mecanismele de luare a deciziilor şi de promovare a unei comunicări pozitive, dar şi procedurile de angajare a expertizei tehnice.   

Capitala fără „cap“

Un alt adversar al descentralizării este edilul Capitalei. Deja ne-am obişnuit cu declaraţiile sale împotriva Guvernului, cu justificări nefondate şi afirmaţii nedocumendate. Cât fac numai afirmaţia că e gata să-şi pună „capul pe trunchi dacă descentralizarea în Moldova va reuş“ sau neadevarul precum că noul sistem de relaţii financiare, promovat de Guvern, va prejudicia bugetul municipal cu 700 de milioane de lei? Fiind susţinut de un alt tânăr şi neliniştit deputat liberal „nereformat“, fost şi el primar (a cărui preocupare principală este „castrarea“ colegilor din propriul partid), tânărul şi neîndemnaticul primar general nu oboseşte să-i ducă în eroare atât pe cetăţenii care l-au ales, cât şi pe oficialii străini că, cică, Chişinăul este deja gata să se integreze în UE, dar restul ţării nu-i permite, sau că troleibuzele fabricate de RTE sunt competitive şi ar putea fi exportate în străinatate etc.

Cât de pregatit este Chişinăul pentru UE ne putem da seama uşor. E suficient să mergi cu maşina pe străzile Capitalei, să urci într-un microbuz, să treci pe la piaţă  sau să soliciţi vreun document de la Primăria Chişinău.
Reformele de descentralizare promovate de Guvern sunt proiectate pentru tot teritoriul naţional. Dacă unele politici aduc atingere pe termen scurt situaţiei privilegiate a Capitalei, nu înseamnă că nu trebuie implementate. Bunăoară, noul sistem al finanţelor publice locale, promovat de Guvern şi coordonat cu APL, va aduce beneficii imediate, chiar în 2014 - pentru 90% din localităţi şi 80% din locuitorii Republicii Moldova. Şi Chişinăul ar putea beneficia de pe urma implementării acestui sistem, dar şi ca urmare a valorificării mai eficiente a resurselor proprii. Voi reveni la acest subiect.

Cu autonomiile sub coaste

Administraţia UTA Găgăuzia este un alt actor important care nu înţelege beneficiile descentralizării. Luând în consideraţie specificul acestei autonomii, Guvernul a oferit şi condiţii adecvate, inclusiv legate de regimul fiscal. De exemplu, UTA Găgăuzia este unicul subiect din administraţia locală care păstrează integral în buget TVA. Totodată, conducerea autonomiei se pronunţa împotriva relaţiilor directe dintre primăriile din componenţa sa cu Ministerul Finanţelor. Imixtiunile directe din partea Comratului în treburile primăriilor - fie în politica de personal, fie în deciziile consiliului local - sunt reflexe moştenite de la sistemul sovietic de administrare locală.

Îmi dau bine seama că notele critice expuse în acest articol pot fi pentru unii deranjante şi, probabil, nu se vor lăsa fără reacţii. Însă trebuie să reţinem că obiectivul descentralizării este de a oferi servicii calitative şi mai accesibile pentru toţi cetăţenii. Când discutăm despre descentralizare, trebuie să avem în vedere nu numai mijloace financiare, dar şi transferul de responsabilităţi. De aceea, descentralizarea trebuie realizată concomitent cu modernizarea instituţiilor, atât la nivel central, cât şi la nivel local.