Cea mai mare Lună din acest an

Noaptea de 10 august va marca un moment important pentru pasionaţii astronomiei din întreaga lume. Luna va ajunge la apogeu şi, fiind şi Lună plină, va deveni Superlună.

Astăzi este ziua Super Lunii. Satelitul natural al Pământului se va apropia la o distanţă considerabil mai mică de Terra şi va părea mai mare şi mai luminoasă. Fenomenul se va produce între orele 19.44 şi 20.11 (ora locală) când depărtarea minimă de Terra va fi de circa 357.000 de kilometri.

În acelaşi timp, cometa Swift-Tuttle va face cadou Terrei Perseidele, o ploaie de meteori, rămăşiţe pe orbita acesteia. Peste 100 de stele căzătoare vor putea fi văzute în fiecare oră. La sfârşitul lui iulie, Pământul intră în zona acestor reziduuri. Swift-Tuttle, cu un ciclu de 133 de ani, e cel mai mare obiect stelar care trece pe lângă Pământ şi lasă în urmă Perseidele, cei mai strălucitori meteori de pe cer. De asemenea, Perseidele au şi cel mai mare număr de meteori din toate ploile de meteoriţi. Meteorii pot fi înţeleşi ca bile de foc ce circulă cu 200.000 de kilometri pe oră, potrivit Societăţii Americane a Meteorilor. Anul acesta, Perseidele se vor vedea cel mai bine pe 11, 12 şi 13 august.

Aşadar, dacă aveţi un telescop performant, puteţi vedea meteoriţi în faţa Lunii şi vă pot ieşi fotografii spectaculoase. Dacă cerul este senin, veţi putea vedea peste 100 de stele căzătoare pe oră. În acelaşi timp, Luna va părea cu 14% mai mare şi va fi cu 30% mai strălucitoare. Din acest motiv, există o problemă - pasionaţii pot vedea doar cele mai strălucitoare bucăţi de meteorit, deoarece intensitatea lunară va fi prea mare.

Superluna nu este un fenomen atât de rar pe cât se crede. Ultima Lună plină, coroborată cu o orbită care a dus satelitul natural al Pământului mai aproape de noi, a avut loc pe 12 iulie.

De când a apărut termenul Super Lună?

Potrivit site-ului earthsky.org, Super Luna a apărut ca termen în 1979, de la astrologul Richard Nolle, când el a descris apropierea satelitului de Pământ. El spunea că sunt între 4 şi 6 astfel de fenomene anual.
În momentul perigeului, Luna este la o distanţă de 356.991 de kilometri de Pământ, iar două săptămâni mai târziu ea va atinge apogeul, cea mai îndepărtată poziţie de Pământ, la 406.490 de kilometri distanţă.
Luna nu va mai fi atât de apropiată de Pământ până pe 10 august 2014, când va ajunge cu 5 kilometri mai aproape. De asemenea, pe 28 septembrie 2015 Luna va ajunge cu 123 de kilometri mai aproape. Pe 14 noiembrie 2016 Luna va fi la "doar" 356.509 kilometri de Pământ, distanţă care nu se va mai atinge până în 2034.

Ce cauzează Super Luna?

Despre acest fenomen s-a vorbit ca unul periculos şi care ar cauza dezastre naturale. Reprezentanţii Observatorului Astronomic spun că singurul efect al Super Lunii este creşterea discretă a mareelor. Se ştie că acestea sunt influenţate de atracţia Lunii. Pământul poate să contreze această atracţie în general, dar apa este în permanentă mişcare, astfel că nu poate fi controlată. Magnetismul produce flux şi reflux, apele crescând. Cu toate acestea, mareele nu sunt cu adevărat uriaşe, ci pot avea o influenţă doar dacă sunt combinate cu furtuni.

În tradiţia creată de astrologi, nu de către astronomi, se spune că Luna Plină cauzează reacţii emoţionale extreme, iar sfatul astrologilor este să fim mai raţinali şi să nu ne ascultăm instinctele în această perioadă.

Conspiraţiile Super Lunii?

Cu toate că oamenii de ştiinţă neagă cu putere teoriile conspiraţiei, amatorii susţin că apropierea Lunii a cauzat mereu dezastre naturale. Acestea s-au petrecut în 1955, 1974, 1992 sau 2005. Tsunami-ul care a ucis mii de persoane în Indonezia s-a întâmplat la două săptămâni înainte de Super Luna din 2005, iar în 1974 ciclonul Tracy a afectat zona Darwin din Australia.

De asemenea, amatorii teoriilor conspiraţiei vorbesc despre faptul că astfel de evenimente cauzează cutremure, iar vulcanii pot erupe. Pete Wheeler de la Centrul Internaţional pentru Radioastronomie spune că "Nu erup vulcanii şi nici nu se produc cutremure, doar dacă acestea nu erau inevitabile oricum. Oceanele vor avea doar un flux şi un reflux mai mari decât de obicei, dar nu e nimic spectaculos". Luna ar avea cu 42% mai multă forţă gravitaţională în punctul de perigeu decât în mod normal.

Potrivit site-ului space.com, în timpul Super Lunii activitatea seismică a crescut de obicei doar cu 1%, dar influenţa globală este nesemnificativă. Deşi plăcile tectonice sunt afectate de o presiune mai mare, nu există posibilitatea declanşării unor cutremure mari.

Richard Nolle, creatorul termenului, a mai dat exemple despre dezastre care ar fi fost cauzate de Super Luna, cum ar fi cutremurul din Hawke's Bay, SUA din 1931, uraganul New England din 1938, erup'ia Muntelui Pinatubo din 1991, uraganul Katrina din 2005 şi tsunamiul din Indonezia din acelaşi an.