Sportul la copii. Care sunt beneficiile şi care sunt riscurile

Înotul este un sport recomandat de majoritatea medicilor

„Antidot” la sedentarismul aproape generalizat al copiilor de astăzi, sportul poate fi o alternativă sănătoasă la statul în faţa televizorului ori în faţa calculatorului. Nu orice sport este recomandat însă celor mici şi cu siguranţă nu de la orice vârstă.

 Medicul Vladimir Gabor Harosa, medic reabilitare medicală, în curs de specializare şi în medicină sportivă, spune că sportul dezvoltă aptitudinile fizice ale copilului, are un impact favorabil asupra aparatului cardio-vascular al copilului, se dezvoltă bine inima, vasele de sânge, muşchii, tendoanele, iar procesul de creştere este foarte important pentru copil şi pentru adultul care va deveni. Apoi, îl învaţă pe copil competitivitatea, îl învaţă să lucreze într-o echipă. Are şi un impact psihologic bun – creşte stima de sine.

În privinţa vârstei de la care se poate începe practicarea unui sport, medicul spune că nu există o vârstă unanim acceptată de specialişti. „Vedem copii care practică sporturi precum tenisul sau schiul de la 4 – 5 ani. Eu, spre exemplu, mi-am dat copilul la schi de la 4 ani, deoacamdată fără consecinţe neplăcute. Sigur, atunci când facem mişcare, de orice fel, există şi riscul de a face accidente. Dar dincolo de acest risc, sportul – nu vorbim aici despre cel de performanţă – nu presupune niciun alt risc pentru sănătate. Poate, eventual, să pună în evidenţă malformaţii preexistente, spre exemplu malformaţii cardiace sau alte malformaţii ascunse”, explică medicul.

Tenisul, de la 6 – 7 ani

Pentru că în Zalău posibilităţile de a practica un sport, la vârsta copilăriei, sunt destul de limitate, discuţia cu medicul Vladimir Gabor Harosa s-a axat pe disciplinele sportive ce pot fi practicate aici. Una dintre cele mai populare ar fi tenisul de câmp, spre care, potrivit medicului, copiii pot fi îndrumaţi cam de la 6 – 7 ani. „Vorbim, la aceste vârste, de antrenamente uşoare, în care să se vadă dacă acel copil are sau nu aptitudini sau dacă îi place sau nu”, spune el.

Sporturile de echipă

Pentru că Zalăul are tradiţie în sporturile de echipă, în special în volei şi handbal, medicul s-a referit şi la momentul în care copiii pot începe practicarea acestor sporturi. „Cu sporturile de echipă cred că trebuie să aşteptăm puţin mai mult. Şi când spun asta mă refer la faptul că ar trebui să aibă cel puţin 8 – 9 ani”, explică medicul.

De ce sunt voleibaliştii înalţi

Întrebat dacă înălţimea voleibaliştilor este influenţată de practicarea acestui sport, dr. Gabor Harosa spune că influenţa sportului este relativ mică. „Ei sunt înalţi, în primul rând, pentru că aşa este genetica lor. Voleiul ajută la tragerea în sus a copilului şi mai adaugă 1 – 2 centimetri. Primordială este însă genetica. Nu sunt înalţi pentru că fac volei, ci ajung să facă volei pentru că sunt înalţi”, precizează el.

Întrebat dacă voleibaliştii, dar şi alţi practicanţi ai altor sporturi care presupun sărituri se expun unor riscuri mai crescute din cauza şocului asupra coloanei în timpul săriturilor, medicul spune că un studiu recent, prezentat de el la un congres de specialitate, evidenţiază faptul că „dacă nu există accidentări grave, riscul de a dezvolta probleme ulterioare – cum ar fi artrozele – este egal cu cel al restului populaţiei. Săriturile frecvente, repetate, zilnice, sigur cu nu au un impact pozitiv asupra coloanei vertebrale, însă nu într-atât încât să opreşti copilul de la sport”.

„Înotul este un sport excepţional”

Dacă în cazul celorlalte sporturi există condiţie de vârstă, în privinţa înotului nu există, se pare, niciun fel de bariere. „Înotul este un sport excepţional. Eu l-aş recomanda de la orice vârstă. De două ori pe săptămână, înotul liber este foarte benefic. Pentru cei care nu ştiu să înoate, şi mersul prin apă, mersul contra rezistenţei apei, îmbunătăţeşte tonusul muscular”, spune el.

Artele marţiale de contact, nerecomandate celor mici

În privinţa sporturilor de contact, medicul s-a declarat destul de rezervat, cel puţin la vârste mici. „Dacă ar fi să recomand celor mici, de 4 – 5 ani, un sport, nu le-aş recomanda artele marţiale de contact”, a spus el, referindu-se la accidentările pe care le pot suferi cei mici în timpul practicării acestui sport. În plus, specialiştii susţin că aceste sporturi accentuează şi latura agresivă a copilului.

Tot specialiştii din domeniu spun şi că, de regulă, copiii mici, de până în şapte ani, care merg pe role îşi strică picioarele. Ligamentele colaterale interioare ale genunchiului se lărgesc, pot presa meniscurile şi să aibă o laxitate articulară. Medicul Gabor Harosa nu crede însă în acest risc şi spune că, la fel ca şi în cazul celorlalte sporturi, cel mai mare risc este cel de accidentare, motiv pentru care recomandă purtarea echipamentului de protecţie.

Ceva mai lipsit de controverse este mersul pe bicicletă, unanim recomandat de specialişti, cu atât mai mult cu cât vorbim de mişcare în aer liber.