S-au împlinit 75 de ani de la masacrul de la Ip. Ororile ce nu pot fi date uitării:  „Au despicat burta femeii cu o baionetă, au scos copilul şi au dat cu el de pereţi“

La Ip se comemorează luni, 14 septembrie, împlinirea a 75 de ani de la masacrul ce a avut loc în atât de greu încercata localitate după cedarea Ardealului de Nord, prin Dictatul de la Viena. 157 de localnici au pierit atunci măcelăriţi de armata horthyistă.

Localitatea sălăjeană Ip deţine tristul record de a fi fost victima celui mai sângeros măcel dintre cele săvârşite de horthyşti în 1940, în momentul în care, după Dictatul de la Viena, administraţia românească se retrăgea din Ardealul de Nord şi se instala, în loc, puterea din Ungaria. Profitând de acele momente tulburi, de tranziţie, militarii unguri, aţâţaţi de extremişti maghiari din Ardeal, au făcut prăpăd în această parte de ţară, ucigând fără milă sute de români ce se făcea vinovaţi de o singură vină: aceea de a fi români.
Cel mai sângeros masacru a fost cel de la Ip, unde, în noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940, 157 de copii, femei şi bărbaţi români au fost măcelăriţi de armele şi baionetele armatei horthyste.

Pretext fals

Potrivit localnicilor, militarii şi-au inventat şi un pretext pentru a-şi justifica, oarecum, răzbunarea oarbă la care au recurs apoi:  o localnică le-ar fi dat soldaţilor un coş cu mere în care ar fi strecurat o grenadă. Sau că s-ar fi tras în ei cu mitraliera din turnul bisericii. Ulterior s-a demonstrat, însă, de către procurori, că la baza exploziei a stat, de fapt, neglijenţa celor doi soldaţi horthyşti aflaţi în căruţa care transporta muniţie, ucişi în explozie, neglijenţă devoalată chiar de vizitiu, care a supravieţuit incidentului. Se întâmpla în 7 septembrie 1940.

Profesorul de istorie Nicolae Pop a explicat pentru Adevărul cum, la iniţiativa unor extremişti maghiari locali (baronul Farago Istvan şi învăţătorul Ujheyly Adalbert), după acel incident cu grenada este elaborat planul de exterminare a românilor din Ip, ca răzbunare. „Pentru ca nici un român să nu scape viu, se pune la cale efectuarea unui recensământ al «porcilor graşi», în realitate un recensământ al familiilor de români şi a numărului de membrii ai acestora. Era nevoie de aşa ceva pentru că, iniţial, horthyştii au vrut să dea foc întregului sat, însă extremiştii le-au atras atenţia că acolo locuiau şi maghiari, aşa că trebuia făcută selecţia”, explică profesorul. În seara de 13 septembrie, se organizează şase „echipe ale morţii”, formate din câte patru - şase honvezi (denumirea soldaţilor din infanteria maghiară) din unitatea condusă de locotenentul Vasvari Zoltan şi câte doi localnici, care să le servească drept ghizi. În jurul orei 23.00, „echipele morţii” au trecut la acţiune: au intrat în case şi, fără nicio explicaţie, au deschis focul. Unii români au fost împuşcaţi în case, alţii în curte, la zidul caselor sau, în semn de dispreţ, unii au fost împuşcaţi pe grămezile de gunoi din curte.

Copil nenăscut, scos cu baioneta din burta mamei

Printre cele 157 de vicitme s-au numărat şi Lontea Gheorghe şi al lui Lontea Ana, de 38, respectiv de 31 de ani. ”În acea noapte, femeii i-a venit sorocul. Soţul ei s-a dus după moaşă, dar a fost oprit de o echipă, care l-au adus acasă unde au despicat burta femeii cu o baionetă, au scos copilul şi au dat cu el de pereţi, ca şi cu o minge, până a murit”, povesteşte Nicolae Pop.

Masacrul de la Ip, precedat de altele

Prin Dictatul de la Viena, din 30 august 1940, România pierde partea de nord- vest a Transilvaniei. Administraţia românească a primit termen de două săptămâni pentru a se retrage din teritoriul cedat şi de a lăsa, astfel, loc, stăpânirii ungare. În acele vremuri tulburi, de tranziţie, au loc în Sălaj o mulţime de atrocităţi, toate purtând semnătura armatei horthyste, cu complicitatea unor extremişti locali maghiari. Astfel de asasinate au avut loc şi la Nuşfalău, unde au fost împuşcate şapte persoane, la Cerişa – 17, la Zalău – 10, la Halmăşd – două, la Cerişa – trei, în pădurea Camărului – patru, iar în cealaltă localitate martir a Sălajului, Treznea, 87. Cei mai mulţi români şi-au pierdut viaţa în acele vremuri tulburi la Ip, unde au fost măcelărite 157 de persoane.

Vă mai recomandăm:

75 de ani de la masacrul de la Treznea: 87 de români şi 6 evrei, ucişi la comanda unui moşier maghiar. „Pe fratele meu de 2 ani l-au împuşcat primul, în gură”