Iuliu Maniu, spaima Securităţii şi după moarte. Coposu, pus de comunişti să dea cu subsemnatul doar pentru că a vrut să-şi aducă aminte de marele lider ţărănist
0În 1973, un grup de lideri ţărănişti, în frunte cu Corneliu Coposu, şi-au propus să-l comemoreze public pe Iuliu Maniu, de la a cărui moarte se împlineau 20 de ani. Evenimentul a fost văzut de Securitate ca o ameninţare.
În plin comunism, câţiva dintre liderii ţărănişti rămaşi în viaţă după anii petrecuţi în închisorile regimului, au vrut să-şi omagieze preşedintele, Iuliu Maniu, de la a cărui moarte se împlineau – în acele zile – 20 de ani. Evenimentul – estimau ei – avea să adune laolaltă peste 10.000 de participanţi.
Cum toţi aceşti lideri şi, în special, unul dintre ei - şi anume Corneliu Coposu – erau atent supravegheaţi de Securitate, vestea despre intenţia comemorării dar, mai ales, despre pericolul de a se forma acea masă critică de oameni fideli valorilor ţărăniste şi, implicit, anti-comunişti convinşi a ajuns rapid la urechile informatorilor şi ofiţerilor securişti, care i-au chemat ”la raport” pe toţi cei implicaţi.
Istoricul sălăjean Marin Pop a găsit, în arhivele CNSAS, declaraţia dată, pe întinderea mai multor pagini, de Corneliu Coposu, anchetat de Securitate cu privire la contextul şi motivele care au stat la baza iniţiativei sale.
Iuliu Maniu (al treilea din stânga), la nunta lui Corneliu Coposu şi Arlette
Potrivit istoricului, totul a început în 8 ianuarie 1973, când se împlineau 100 de ani de la naşterea lui Iuliu Maniu, urmând ca, în 5 februarie, în acelaşi an, să se împlinească 20 de ani de la moartea marelui om politic. Corneliu Coposu l-a vizitat în acea zi pe doctorul Jovin, fruntaş politic naţional-ţărănist şi medic curant al lui Iuliu Maniu. În urma acestei întâlniri, Seniorul vine cu ideea de a organiza un parastas în memoria lui Iuliu Maniu.
Marin Pop (istoric) a scris, recent, Monografia familiei Coposu
”În acest sens, l-a vizitat pe Ionel Pop, cea mai apropiată rudenie rămasă în viaţă a lui Iuliu Maniu (era fiul surorii sale, Elena). Corneliu Coposu i-a spus de intenţia sa de a organiza un parastas în memoria lui Iuliu Maniu şi l-a rugat să dea un anunţ în ziarul „România Liberă”, din partea familiei, din care considera că face şi el parte. Coposu i-a informat, apoi, despre intenţia sa şi pe alţi prieteni naţional-ţărănişti, care erau domiciliaţi în Bucureşti, printre care s-au numărat Ion Diaconescu, Ion Puiu, Alexandru Bratu, Victor Anca, Ionescu-Galbeni şi Gogu Mocanu”, explică Marin Pop.
Undeva pe acest ”traseu”, organele de Securitate au aflat de intenţia foştilor deţinuţi politici şi au intrat în alertă, începând demersurile de oprire a evenimentului.
”Dintr-o notă informativă dată de un delator din judeţul Prahova, cu numele de cod „Ghioca”, aflăm că a programat o întâlnire cu Corneliu Coposu, pe data de 24 ianuarie 1973, pentru a afla informaţii care interesau Securitatea”, precizează istoricul. Informatorul i-a spus, cu această ocazie, lui Corneliu Coposu că a aflat de la nişte prieteni care ascultau radio „Europa Liberă” despre comemorarea centenarului naşterii lui Iuliu Maniu. Corneliu Coposu îi spune că a auzit şi el despre emisiunea respectivă, dar nu a ascultat-o, deoarece în ziua de 8 ianuarie, când se împlineau 100 de ani de la naşterea lui Iuliu Maniu, era la prietenul său, doctorul Jovin, fost medic curant al mentorului său politic, împreună cu care a evocat şi rememorat personalitatea lui Iuliu Maniu.
”Maniu rămâne totuşi o figură care într-un viitor oarecare va fi sigur reabilitat. Chiar recent a început să se vorbească public şi chiar în cărţi despre rolul său în actul Unirii din 1918. Deşi în virtutea inerţiei tot mai este calomniat aşa cum a auzit recent că se face într-o carte intitulată «Sfârşit fără glorii», pe care n-a citit-o, dar o va căuta deoarece se vorbeşte despre el”, a raportat delatorul.
„După părerea lui Ion Puiu, dacă ar fi apărut anunţul în presă, la parastasul lui Iuliu Maniu ar fi participat cel puţin 10.000 de persoane, ceea ce ar fi reprezentat o adevărată problemă pentru organele de Securitate, în special în faţa opiniei publice internaţionale” Marin Pop, istoric
Potrivit istoricului, un alt delator, cu nume de cod „Popescu Gheorghe”, vorbeşte, în notele sale informative, despre modul cum au fost anchetaţi de către organele de Securitate iniţiatorii parastasului dedicat memoriei lui Iuliu Maniu. ”El aminteşte de intenţia lui Corneliu Coposu de a organiza un parastas şi de vizita pe care i-a făcut-o lui Ionel Pop, suspectându-l pe acesta din urmă că ar fi informatorul Securităţii, deoarece după vizită, organele de Securitate au aflat de intenţia lui Corneliu Coposu. Imediat au început anchetarea mai multor foşti naţional-ţărănişti: Corneliu Coposu, Ion Puiu, Ion Diaconescu, Maria Achim, Alexandru Bratu, Cornel Velţian”, precizează el.
Temându-se, probabil, să nu ajungă din nou la închisoare, nepotul lui Maniu refuză să dea anunţul în ”România Liberă”, iar parastasul are loc într-un cerc restrâns, în 16 februarie, la biserica ”Bărăţia”. Patru ofiţeri şi o echipă de filaj au fost prezenţi la biserică, pentru a preveni eventuale acţiuni ostile ale participanţilor.
Dintr-o altă notă informativă aflăm că după parastas, într-o discuţie pe care Corneliu Coposu a avut-o cu Ion Puiu şi alţi prieteni, s-ar fi arătat dezamăgit şi revoltat de atitudinea lui Ionel Pop, care a refuzat să dea anunţul în presă. ”După părerea lui Ion Puiu, dacă ar fi apărut anunţul în presă, la parastasul lui Iuliu Maniu ar fi participat cel puţin 10.000 de persoane, ceea ce ar fi reprezentat o adevărată problemă pentru organele de Securitate, în special în faţa opiniei publice internaţionale”, explică Marin Pop.
„Aceasta era singura chestiune asupra căreia nu se putea pune muşamaua. Dacă ei recurgeau la represalii ieşea scandal. Din cei 10.000 care ar fi luat parte la parastas poate 9.500 o luau la sănătoasa, dar mai rămâneau câteva sute care i-ar fi obligat pe ei să facă uz şi de alte mijloace” Ion Puiu, lider ţărănist
„Puiu consideră că ei (securiştii – n.n.) – spune un delator – i-au dat importanţă acestei chestii Iuliu Maniu şi pe bună dreptate. Aceasta era singura chestiune asupra căreia nu se putea pune muşamaua. Dacă ei recurgeau la represalii ieşea scandal. Din cei 10.000 care ar fi luat parte la parastas poate 9.500 o luau la sănătoasa, dar mai rămâneau câteva sute care i-ar fi obligat pe ei să facă uz şi de alte mijloace. Domnul arată că lor nu le convenea acest lucru. Pe de altă parte nu puteau ca ei să se prefacă că nu observă o asemenea acţiune într-un Bucureşti plin de ziarişti străini. Judecând din punct de vedere politic, domnul spune că acţiunea respectivă i-ar fi pus pe ei într-o situaţie neplăcută”.
„Mi s-a pus în vedere că un parastas pentru Maniu ar fi categoric interzis”
Într-o declaraţie pe care a dat-o, ulterior, la Securitate, Corneliu Coposu spune, însă, că nu a gândit evenimentul ca şi un focar de revoluţie, ci ca pe un omagiu adus mentorului său spiritual:
„Precizez că în legătură cu această intenţie de a face un parastas – pe care nu am ţinut-o în secret - şi despre care nu am bănuit că ar putea fi interpretată altfel decât ca o devoţiune postumă, datorată unui om de a cărei amintire sunt foarte ataşat – am fost invitat la organele de securitate cam pe la mijlocul lunii Februarie – când renunţasem de mai mult timp la idee, şi mi s-a pus în vedere că un parastas pentru Maniu ar fi categoric interzis. Acest lucru (avertismentul organelor de Securitate) l-am comunicat ulterior unor prieteni ai mei (Anca, Puiu, Bratu, Mocanu) cu care m-am întâlnit întâmplător în luna care a urmat invitaţiei la securitate. Aceştia la rândul lor au spus că şi ei au fost invitaţi şi avertizaţi în acest sens” (fragment din declaraţia dată în faţa organelor de securitate).
Cine a fost Iuliu Maniu
Născut la Şimleu Silvaniei, în Sălaj, Iuliu Maniu a fost prim-ministru al României în cadrul a trei guverne naţional-ţărăniste, preşedinte al Partidului Naţional Român (1919-1916) şi al Partidului Naţional Ţărănesc (1926-1933 şi 1937-1947), până la desfiinţarea sa ilegală de către comunişti. De asemenea, Iuliu Maniu a fost liderul necontestat al opoziţiei democratice din România, fapt ce i-a şi adus condamnarea de către comunişti la peste 100 de ani de închisoare. El a murit în 5 februarie 1953 în temniţa de la Sighetu Marmaţiei şi a fost aruncat într-o groapă comună scormonită în prundişul Tisei. Rămăşiţele sale pământeşti nu au fost recuperate nici până astăzi.
Cum justifică Seniorul Coposu cele trei „greşeli“ ale lui Iuliu Maniu
Iuliu Maniu a fost mentorul lui Corneliu Coposu, între cei doi existând şi o relaţie de rudenie. Coposu i-a fost secretar personal şi politic lui Maniu, Seniorul încercând, până la moarte, să redea importanţa cuvenită activităţii de om politic şi de stat a lui Iuliu Maniu, importanţă ştearsă intenţionat din manualele de istorie de comunişti.
Se încarcă comentariile...
