Fotograful care desluşeşte povestea ascunsă a clopotelor din biserici. „Pe ele sunt înscrise frânturi din istoria locală“
0Pasionat de fotografie, călătorii şi istorie locală, profesorul Mirel Matyas şi-a adăugat o nouă preocupare: clopotele din bisericile judeţului.
Frecventele călătorii pe care le face prin judeţul Sălaj, în cadrul proiectului său de promovare prin fotografie a frumuseţilor acestor meleaguri, profesorul Mirel Matyas a urcat şi în clopotniţele bisericilor, în căutarea panoramelor spectaculoase numai bune de surprins de obiectivul aparatului.
Sus, în turlele semeţe ale lăcaşurilor de cult, a descoperit nu doar panorame, ci şi clopotele bisericilor pe care le fotografiază din diverse unghiuri, iar apoi încercă să le desluşească povestea, interpretând mesajele inscripţionate şi documentându-se în arhive despre istoricul lor. Primele cu care "a făcut cunoştinţă" au fost cele din Biserica Reformată din Doba Mare; se întâmpla în urmă cu mai bine de un an, când în turlă a descoperit două clopote masive, unul dintre ele inscripţionat cu un mesaj în limba latină: „Vivos voco/Mortuos plango/Fulgura frango“ – „Pe vii îi chem/Pe morţi îi plâng/Fulgerele le frâng“. După zile şi zile de studiu şi documentare, profesorul a reuşit să le scrie povestea. Constatând că "clopotele bisericilor sunt adevărate comori", Mirel Matyas şi-a trasat un nou obiectiv pentru aventurile sale fotografice prin Sălaj. "De la motto-ul poeziei lui Schiller de pe clopotul din Biserica Reformată din Doba Mare a început totul. Pentru că oricum hoinăresc prin satele Sălajului şi cum sunt pasionat şi de istorie locală, această nouă preocupare a venit de la sine. Plus că am studiat în arhive despre clopotele recvirate din Primul Razboi Mondial. Acele versuri, cu o rezonanţă aparte, mi-au ramas în suflet. Ce bucurie am avut, când, câteva luni mai târziu, am găsit pe clopotul din Biserica Ortodoxă Sfânta Treime din Zalău (foto jos - n.red.) aceleaşi versuri, dar în limba română: «Pe vii îi chem/Pe morţi îi plâng/Fulgerele le frâng»".
Fotograful sălăjean mărturiseşte că, până acum, nu a întâmpinat oprelişti, preoţii sau cei care îngrijesc bisericile permiţându-i să urce în turle pentru a admira şi imortaliza clopotele: "Odată văzut un clopot, încerc să-i descifrez inscripţia, să-i analizez simbolistica. Îl fotografiez, iar acasă caut prin diverse surse informaţii despre fabricant. Clopotele au viaţa lor, au menirea lor. Uneori, ne intersectăm în această lume cu ele, ne însoţesc paşii în momentele importante, ne măsoară timpul... Şi mai mult, pe ele sunt înscrise frânturi din istoria locală a comunităţii respective".
Povestea fiecărui clopot este expusă pe blogul său de călătorie şi fotografie, într-un demers de promovare a judeţului. "Nu este un studiu ştiinţific, nu am o metodă anume. Fotografia este în prim-plan, iar apoi vine povestea clopotului... Nu îmi propun neapărat o documentare ştiinţifică... mă interesează mai degrabă povestea şi conexiunile ei cu istoria locală. De fapt, nu poţi avea povestea completă; cine ştie de exemplu povestea unui clopot de la 1514?", ţine să menţioneze Mirel Matyas. Recunoaşte, însă, că nu îi este întotdeauna uşor să găsească informaţii despre fiecare clopot: "Am întâlnit clopote care îţi spun povestea ca o carte deschisă... altele au inscripţii greu de desluşit. Acestea sunt clopotele medievale, din care în Sălaj au mai rămas maxim 10. Până acum am văzut două, unul la Doba Mare, datat 1514, şi un altul la Şamşud, din 1652. De-a dreptul fascinant. Mai sunt clopotele ce le-au înlocuit în perioada interbelică pe cele recvirate de armata austro-ungară în 1917 şi cele noi - le numesc aşa pe cele din bisericile construite după Al Doilea Război Mondial sau chiar în ultimii 27 de ani".
Potrivit spuselor sale, de regulă, clopotele poartă inscripţii legate de fabricant (turnătorie), de donator/donatori, uneori de preot/prim corator. Şi majoritatea au inscripţii cu mesaj religios. "Sunt unele clopote de care m-am ataşat, pe care nu o să le uit niciodată. Deşi am văzut de multe ori clopote, nu le-am dat importanţă, fiind preocupat de altceva. Dar odată cu derularea proiectului ”Hoinar prin Sălaj”, am dat de exemplare deosebite pe care am început să le văd cu alţi ochi", adaugă el, dând ca exemplu clopotul de lângă Biserica Ortodoxă din Şamşud, cu trista lui poveste. "Bisericuţa ortodoxă din piatră şi cărămidă datează de pe la 1850 şi este în stare de colaps. Deja doi dintre peretii ei s-au prăbuşit, lucru nepermis având în vedere că este pe lista monumentelor istorice. Ei bine, clopotul, unul mic, nu mai este în turn. L-au dat jos şi i-au făcut un fel de clopotniţă, lângă o răstignire de lemn. De acolo, fără să-l mai tragă nimeni, întrucât nu mai sunt credincioşi ortodocşi în sat, asistă neputincios la ruinarea bisericii. Este cel mai trist clopot din câte am văzut".
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
