Top 10 cărţi de dragoste de neratat într-o viaţă. Romanele în care descoperiţi cele mai tulburătoare poveşti de iubire
0
Poveştile de dragoste s-au aflat mereu în topul preferinţelor cititorilor, romanele de dragoste schimbând, de-a lungul istoriei literaturii, percepţia asupra sentimentului de iubire.
”Adevărul” vă propune astăzi o selecţie a celor mai frumoase romane de dragoste, realizată de profesorul de limba română Bogdan Cristea. Sunt romane de neratat, în care veţi redescoperi dragostea în cele mai diferite ipostaze: pasională, tulburătoare sau chinuitoare.
1. „Mănăstirea din Parma“, de Stendhal
Romanul este o capodoperă a literaturii franceze. Tânărul aristocrat Fabricio del Dongo va cunoaşte fericirea alături de Clelia. Ca orice tânăr, acesta se lasă antrenat în pasiuni aventuroase, care îl vor duce în captivitate. Nimeni nu are cum să se plictisească. Naraţiunea însăşi este pasionantă, Stendhal are darul de a spune mult în puţine cuvinte. Frecventarea saloanelor din epocă i-a creat de altfel gustul pentru brevitas (sentinţă, maximă, aforism), pe care o găsim adesea strecurată printre randurile povestirii. Stendhal nu e realist, ci mai degrabă actual, deoarece absurdul existenţial planează asupra personajelor.
2. „La răscruce de vânturi“, de Emily Bronte
Romanul este unul destul de neobişnuit, nu neapărat prin naraţiune, ci prin atitudinile violente pe care le au personajele masculine. De obicei, personajele sunt modele, dar nu şi în romanul ”La răscruce de vânturi”, deoarece ele sunt aprige la mânie, ranchiunoase şi duşmănoase, stări care se află într-o strânsă legătură cu natură. Cathrine Earnshaw este la început doar o copilă de condiţie bună care creşte alături de Heathcliff, un băiat abandonat şi adoptat de familia feţei. Cei doi se îndrăgostesc, însă Catherine ajunge să îl ia de soţ pe Edgar, mai mult din motive materiale decât din iubire.
Distrus, Heathcliff jură răzbunare şi pentru asta, el o ia de nevastă pe soră lui Edgar Linton, pe Isabella, chiar dacă nu simţea nimic pentru ea. Catherine face cu greu faţă acestor conflicte, ajunge chiar la nebunie din cauză că ţinea prea mult la Heathcliff. Este un roman care vorbeşte despre dragoste, despre dragostea platonică ce creşte odată cu fiecare dintre noi şi nu ne lasă nici măcar în momentul morţii.
3. „Lorelei“, de Ionel Teodoreanu
Un roman al sufletului, al confesiunii, deoarece vorbele, gândurile, mărturisirile Luciei Novleanu îţi rămân imprimate în minte. De asemenea, figura să este marcantă pentru cititor, datorită simplităţii, gingăşiei şi sincerităţii ei. Impresionantă este întâlnirea Luciei cu Bogdan, în gară. Cei doi se căsătoresc. Ne îndrăgostim de Luli prin ochii lui Catul Bogdan, ea ne uimeşte pentru că îşi jertfeşte tinereţea în numele succesului literar al soţului. Relaţia lor parcă stagnează, dar ea asteaptă răbdătoare că un nou roman să se nască. Din păcate, această aşteptare îi va fi fatală, Luli devine din personaj principal unul secundar. A două jumătate a romanului se axează pe Catul Bogdan şi pe dilemele sale, pe modul în care acesta o descoperă pe Luli, pe etapele şi blocajele întâmpinate de acesta în scrierile sale. Luli este mereu acolo, tăcută, dar prezentă, aşteptând că el să-şi termine opera şi să reînceapă să trăiască alături de ea.
4. „Scrisoare de dragoste“, de Mihail Drumeş
Este un roman seducător, plin de intrigi, de răsturnări de situaţii şi de împrejurări neaşteptate, iar Drumeş este un prozator care ne ţine cu sufletul la gură. Este un roman de dragoste, fără a fi siropos. Dinu Gherghel este personajul principal, un băiat rămas orfan de tată din copilărie. Încă de pe atunci motivaţia lui cea mai mare este să îşi depăsească statutul social, să se îmbogătească. Îşi finalizează studiile la oraş, unde o întâlneşte pe tanăra Anda Brădeanu, de care se îndrăgosteste în timpul unei călătorii cu trenul.
Fiecare personaj are o poveste bine conturată în spate. Dacă Dinu este copil de tăran în căutarea emancipării, Anda este o orfană adoptată în adolescentă de directoarea şcolii la care aceasta învăţa. Hazardul îi apropie, întâlnirea întâmplătoare din tren nu rămâne singura şi altele se mai ivesc, lucru care îi motivează să formeze un cuplu. Dorinţa cea mai mare a lui Dinu este da a o avea pe Anda -alintată Ghiocela- mai ales ca amantă.
Principiile fetei sunt însă mult mai puternice decât ar crede acesta, şi, pentru a avea parte de Ghiocela, Ivar (porecla dată lui Dinu) se va însura cu ea. Această poreclă nu este dată întâmplător, deoarece, printr-un joc de cuvinte, iese „AVAR“.
5. „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război“, de Camil Petrescu
Romanul experienţeo care ne învaţă că viaţa înseamnă mai mult decat averi, viaţa de lux si infidilitate este ”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu. Începe cu descrierea fortificării Văii Prahovei şi, mai târziu, cu relaxarea soldaţilor la popotă. Ştefan Gheorghidiu– protagonistul romanului- încearcă din răsputeri să obţină permisiunea de a pleca la Câmpulung pentru a-şi revedea nevasta. Aceasta declanşează nostalgia lui Ştefan. Astfel, ajungem s-o cunoaştem pe Ela, soţia acestuia, împreună cu întreaga lor poveste.
Relaţia lor începe când Ştefan era un sărac student la filosofie, iar Ela, într-o situaţie materială asemănătoare, se îndrăgosteşte de el. Aceştia se căsătoresc, dar odată ce Ştefan primeşte drept moştenire o sumă uriaşă, soţia lui începe să fie atrasă de frivolitatea şi superficialitatea clasei înalte a Bucureştiului.Soţul ei- reprezentând intelectualul Inadaptat, dominat de nesiguranţă, în căutarea iubirii absolute– este total indiferent faţă de aceste mondenităţi, între cei doi producându-se o ruptură. Peste puţin, timp Ştefan începe să se îndoiască de fidelitatea Elei, ajungand sa se despartă.
A doua parte a romanului prezintă războiul. Este nevoit să-şi conducă batalionul pe câmpul de luptă, luând astfel parte la experienţe care-l vor schimba radical. Este rănit, văzându-se nevoit să se întoarcă la Bucureşti şi să dea ochii cu soţia sa. Povestea lui Ştefan Gheorghidiu este una complicată, plină de suişuri şi coborâşuri. Chinurile şi frământările sale interioare marchează acest roman.
6. „Jane Eyre“, de Charlotte Brontë
Este un roman clasic, profund şi plin de substanţă. Charlotte Brontë s-a priceput de minune să măiestrească această carte în care personaje sunt foarte vii. Orfana Jane încearcă să-şi găsească un rost în viaţă. Este crescută de o mătuşă rece şi plină de prejudecăţi, iar verişorii ei îi îngreunează viaţa, mai ales verişorul cel mare, care se poartă de-a dreptul barbar cu Jane. După o încăierare între cei doi copii, doamna Reed, mătuşa, hotărăşte să o dea pe nepoată la un aşezământ pentru fete orfane. Acolo, Jane petrece opt ani foarte grei, suferă de foame, de frig, colegele ei mor cu zecile şi se confruntă şi cu răutăţile şi prejudecăţile profesoarelor.
Aceste întâmplări întăresc caracterul fetei şi sporesc măestria cu care acest personaj a fost desenat în cuvinte. Jane învaţă la Aşezământul Lowood că viaţa nu e uşoară, îşi face o bună prietenă, pe Helen Burns, care, bolnavă la pat, îi spune protagonistei că va fi mai foarte fericită în viaţa de apoi. Helen se stinge, iar timpul trece. Jane creşte şi devine o tânără responsabilă şi o profesoară pricepută în aşezământ. După opt ani petrecuţi acolo, ea hotărăşte că vrea ceva nou în viaţă şi se angajează ca guvernantă a pupilei domnului Rochester. Jane se mută la conacul Thornfield, unde devine profesoara lui Adele. Acel loc devine pentru ea raiul pe pământ, dar curând va afla că acel conac opulent ascunde un mister înfiorător care îl ţine captiv pe Edward Rochester şi îi va schimba şi lui Jane viaţa.
7. „Maitreyi“, de Mircea Eliade
Un jurnal, o îngrămădire de sentimente contradictorii, de la ură la iubire, pe care Allan le dobândeşte în timpul şederii sale în India. El lucrează ca inginer la firma lui Narendra Sen, un important om de afaceri din Calcutta. În locuinţa lui Narendra o întâlneşte pe fata acestuia, Maitreyi. La început o priveşte la fel ca pe celelalte indience: ”urâtă, cu ochii ei prea mari şi prea negri, cu buzele cărnoase şi răsfrânte, cu sânii puternici, de fecioară bengaleză crescută prea plin ca un fruct trecut în copt”. Încetul cu încetul, Allan şi Maitreyi se apropie, atât de mult încât aceştia formează o relaţie.
Cu toate acestea, Maitreyi nu ştie ce-i adevărata dragoste, acel impuls de care nu mai poate scăpa, monstrul care o cuprinde şi-o încătuşează cu mii de lanţuri. Ea e naivă, o copilă interesată de literatură şi filozofie. Scena logodnei este scena perfectă, care demonstrează sacralitatea indienilor: ’’mă leg pe tine, pământule, că voi fi a lui Allan şi a nimeni altuia. Voi creşte din el ca iarba din tine. Şi cum aştepţi tu ploaia, aşa îi voi aştepta eu venirea, şi cum îţi sunt ţie razele, aşa va fi trupul lui mie. Mă leg în faţa ta că unirea noastră va rodi, căci mi-e drag cu voia mea, şi tot răul, dacă va fi, să nu cadă asupra lui, ci asupra-mi, căci eu l-am ales. Tu mă auzi, mamă-pământ, tu nu mă minţi, maica mea. Dacă mă simţi aproape, cum te simt eu acum, şi cu mâna, şi cu inelul, întăreşte-mă să-l iubesc totdeauna, bucurie necunoscută lui să-i aduc, viaţa de rod şi de joc să-i dau”.
8. „Dama cu camelii“, de Alexandre Dumas fiul
Un roman ce prezintă o dragoste pe care barierele sociale au ucis-o. Cu toate acestea, dragostea a continuat până când, la rândul ei, protagonista şi-a dat ultima suflare. ”La dame aux camélias” este titlul franţuzesc şi original al romanului scris de Alexander Dumas fiul. Povestea care a stat la baza romanului este chiar istoria iubirii dintre Dumas-fiul şi curtezana Marie Duplessis, pentru care o camelie roşie însemna răbadre, iar una albă semnifica faptul că e dispusă să primească anumite propuneri romantice. Cartea ne ajută să înţelegem faptul că, de multe ori, din dragoste, trebuie să ne retragem din viaţa persoanei iubite, pentru a nu păta reputaţia acestora. Prin iubirea lui Armand şi a lui Marguerite învăţăm să iubim cu sufletul, nu doar cu trupul, şi să recunoaştem că o clipă petrecută împreună poate fi singura dragoste adevărată.
9. „Lunga viaţă a Mariannei Ucria“, de Dacia Maraini
Cel mai frumos roman de dragoste din literatura italiană. Este un roman care vorbeşte puţin despre dragoste, dar vorbeşte mult despre dragostea de sine însuşi. Este povestea unei tinere surdo-mute care, într-o Sicilie a secolului al XVIII-lea, ar fi putut să rămână o legumă, să nu poată niciodată comunica. Se născuse într-o familie aristocrată unde femeilor nu li se dădeau niciun fel de drepturi, eventual erau învăţate să brodeze sau să cânte la pinetă, iar Marianna, pentru că se iubeşte pe sine însăşi, învaţă să scrie ca să poată comunica cu ceilalţi.
10. „Nuntă în cer“, de Mircea Eliade
Un roman excepţional, care ne învaţă că: “viaţa nu aşteaptă pe nimeni. Te duce cu ea fără să îţi dai seama. Când te trezeşti, nu mai e nimic de facut”. Acţiunea este una destul de amplă şi face referire la dezvăluirile a două personaje, scriitorul Andrei Mavrodin şi Barbu Hasnas. Personajul principal este Ileana, dar totodată Lena, identificându-se ca fiind acelaşi personaj, aceeaşi femeie iubită de cei doi bărbaţi. Mavrodin, scriitorul îndrăgostit de Ileana, se schimbă ulterior dupa ce o cunoaşte, îşi pierde ideile de creaţie, o iubeşte, în schimb nu vrea copii. Acest lucru îi va îndepărta unul de celălalt într-un final.
Se încarcă comentariile...
