Povestea ultimului mecanic al „Mocăniţei de Mehedinţi“. „Au făcut mare greşeală comuniştii, că nu trebuia desfiinţată“
0
Mecanicul de locomotivă al “Mocăniţei de Mehedinţi” – un tren forestier cu ecartament îngust, care rula pe traseul Drobeta Turnu Severin (Mehedinţi) – Târgu Jiu (Gorj), povesteşte despre timpurile când circula acest tren, care transporta material lemnos pentru fabrica de cherestea din Severin. În Mehedinţi, trenul traversa zona montană.
Foarte puţini cunosc faptul că şi în judeţul Mehedinţi a funcţionat până în anul 1958 o cale ferată forestieră care făcea legătura între fosta fabrică de cherestea “Cloşani” din Drobeta Turnu Severin şi Tismana (Gorj).
La începutul anilor 1900 trenurile forestiere se construiau în întreaga Europă, în special în zonele carpatice, de obicei urmând cursul unei ape curgătoare. Acestea funcţionau după un sistem foarte simplu, şi anume: la urcare, trenul trăgea vagoanele goale, în timp ce la coborâre vagoanele coborau singure, iar locomotiva doar ţinea sub control viteza lor. Trenul avea următorul traseu: Turnu Severin – Lunca Padeşului – Baia de Aramă – Târgu Jiu, cu ramificaţii industrial la Cloşani – Tismana şi Orşova – Tr. Severin.
Sătenii, expropiaţi
Şi Malovăţul, un sat învecinat municipiului Drobeta Tunu Severin, era brăzdat de la un capăt al altuia de această linie ferată, de care acum doar bătrânii satului îşi mai amintesc. De altfel, mai mulţi localnici din Malovăţ şi din alte sate învecinate, Cerneţi, Izvorul Bîrzii, Brezniţa de Ocol şi Halânga, au fost expropiaţi în anul 1938 pentru construcţia acestei căi ferate:
“Având în vedere rechizitoriul cu nr. 4166 din 24 martie 1938, al Parchetului Tribunalului Mehedinţi, prin care înaintându-se toate actele dresate în cauză în conformitate cu legea de expropiere pentru cauza de utilitate publică, cere a se pronunţa expropierea pentu cauză de utilitate publică a terenurilor prevăzute în actele şi lucrările de la dosar necesare construirii liniei de interes local şi din iniţiativă particulară, ecartament 0,76 m de pe traseul Tr. Severin – Baia de Aramă – Tg. Jiu, concesionată către Întreprinderile Cloşani S.A.R. de către Ministerul Lucrărilor Publice, iar terenul expropiat urmând a trece în proprietatea Statului reprezentat prin Ministerul Lucrărilor Publice şi al Comunicaţiilor”, se arată în Sentinţa Civilă nr. 167 a Tribunalului Judeţului Mehedinţi din 28 martie 1938.
Octavian Chilom, mecanic de locomotivă pe acest tren
În satul Malovăţ trăieşte mecanicul de locomotivă de pe singurul tren forestier cu aburi din Mehedinţi, Octavian Chilom (82 de ani), care îşi aminteşte cu nostalgie de vremurile când era angajat pe acest tren.
FOTO Octavian Chilom
“Am fost mecanic de locomotivă pe ambele trenuri, şi pe cel de marfă, şi pe cel de călători, în funcţie de cum era nevoie. Biletul nu era scump, locomotivele mergeau cu cărbuni şi lemne, nu cu combustibil”,
povesteşte Octavian Chilom, un localnic foarte respectat în comunitate.
Puţini ştiu că nea Vicu, aşa cum îl cunosc sătenii din Malovăţ, a fost mecanic de locomotivă pe Mocăniţă vreme de trei ani, cei mai mulţi îşi amintesc de el că a fost primar şi preşedinte de CAP pe vremea lui Ceauşescu şi viceprimar după 1990.
Pe aceeaşi linie ferată circula şi un tren personal, cu 4-5 vagoane, cel mai mare flux de călători fiind în ziua când la Broşteni se organiza târgul de animale.
Trenul personal cu locomotivă pe aburi avea ca destinaţie finală localitatea Apa Neagră, sat aparţinător comunei gorjene Padeş. Prin satele din Mehedinţi, pe unde trecea acest tren, localnicii îi spuneau „Ţugu” pentru că iarna era cumplit de frig în vagoane.
Nea Vicu ne spune că trenul prindea o viteză de 40-50 km/h atunci când vagoanele erau goale şi că niciodată nu s-a înregistrat vreun incident fiindcă linia ferată era foarte bine lucrată: “Erau pantele acelea pe Colibaşi, după care trebuia să urci Ciovârnăşaniul, apoi era greu să cobori la Lupşa. În trei ore făceam tot traseul, calea ferată era lucrată bine”.
Desfiinţată de comunişti
Îşi aminteşte cu tristeţe momentul când autorităţile de la acea vreme au luat în 1958 hotărârea desfiinţării acestei linii ferate.
Octavian Chilom crede că un cuvânt hotărâtor în acest sens l-au avut reprezentanţii administraţiei din judeţul Gorj.
„Au făcut mare greşeală, că nu trebuia desfiinţată. Dar ce se întâmplase? Au apărut maşinile astea mari şi le-au băgat pe toate gurile de exploatare. Au fost nişte şmecheri care au hotărât să rămână totul acolo în Gorj şi au zis că pe asta o desfiinţează că nu mai sunt lemne pentru exploatare şi a rămas doar Tg Jiu-Tismana”, spune Octavian Chilom.
Cert este că după cel de-al doilea război mondial, majoritatea statelor au înlocuit aceste trenuri cu drumuri forestiere, dar în România acestea au mai funcţionat pentru o bucată bună de vreme. Partea bună este că în câteva locuri din ţară, aceste locomotive cu abur au fost renovate şi conduc vagoane cu turişti pe diverse trasee turistice, lucru care din păcate, în Mehedinţi, nu mai este posibil fiindcă linia ferată nu mai există.
Se încarcă comentariile...
