INTERVIU Cristian Răchitan, medicul vedetelor în New York: „Medicamentele au devenit atât de agresive, încât te tratezi de una şi creezi alte două boli“

INTERVIU Cristian Răchitan, medicul vedetelor în New York: „Medicamentele au devenit atât de agresive, încât te tratezi de una şi creezi alte două boli“

Medicul naturopat Cristian  Răchitan FOTO Alexandra Georgescu

Românul Cristian Răchitan este un doctor celebru în Statele Unite, acolo unde locuieşte de aproximativ 30 de ani. Este specializat în naturopatie şi are pacienţi celebri.

Ştiri pe aceeaşi temă

Cristian Răchitan ţine să precizeze că este newyorkez de peste 30 de ani, medic naturopat (o ramură a medicinei alternative care valorifică remedii naturale, precum apa, aerul sau soarele pentru tratarea bolilor) şi a intrat în Top 5 „cei mai buni diagnosticieni din lume”.

Mulţí dintre pacienţii care îi calcă pragul cabinetului din New York sunt miliardari, vedete ca Barbra Streisand sau Mel Gibson, politicieni celebri. A plecat din România atunci când nu împlinise 20 de ani şi spune că a avut norocul de a fi cerut în căsătorie de o tânără care lucra la Casa Albă pentru preşedintele Reagan.

Medicul a acordat un interviu pentru ziarul "Adevărul" cu prilejul unui vizite pe care a făcut-o recent la casa părintească din Gura Văii, o mică localitate de la marginea municipiului Drobeta Turnu Severin.

Adevărul: Cum pot fi oamenii fericiţi într-o lume în care stresul, nemulţumirile legate de viaţa profesională sau personală descriu cel mai bine viaţa lor? Există o reţetă a fericirii?

Medicul Cristian Răchitan: Da, există o reţetă a fericirii care exclude profesia, situaţia socială ori situaţia materială. Fericirea pleacă pur şi simplu de la senzaţia de a te simţi împlinit. Sigur, la începutul vieţii toţi programăm un destin, pe care de-a lungul vieţii trebuie să-l desfăşurăm, să-l satisfacem, să-l împlinim. Deci împlinirea acestui destin este pur şi simplu fericire. Sunt mai mulţi actori care concură la lucrul acesta, dar una peste alta te simţi împlinit atunci când simţi că ai făcut ce trebuie să faci, că eşti util, că eşti de ajutor celor din jur şi asta este fericirea adevărată. Fericirea pe care noi o percepem sau o numim de-a lungul vieţii este de fapt o mulţumire sau o satisfacţie, dar nu este o fericire adevărată. Fericirea adevărată este atunci când viaţa îţi este uşoară pentru că tot ceea ce faci îţi iese, tot ceea ce vrei să faci îţi merge, ţi se îndeplineşte şi atunci nu trebuie să facă eforturi auxiliare sau muncă în plus. Pentru a-ţi împlini planul vieţii este simplu şi este uşor, dar când pleci de acolo, când vrei să faci altceva decât ceea ce ţi-ai planificat la începutul vieţii, atunci viaţa ţi se îngreunează, apar neplăcerile, apar oboselile, apar eşecurile, apar aşa-zisele ghinioanele, apar problemele, dificultăţile, problemele vieţii. Şi, atunci, senzaţia aceea că eşti împlinit dispare.

Rep.: E adevărat că ne putem prelungi viaţa în funcţie de modul în care gândim?

C.R.: Viaţa se poate scurta, dar nu lungi. Putem să o facem mai scurtă dacă facem rău şi foarte rău, când intrăm într-un conflict cu noi înşine, când te îndepărtezi de la ceea ce trebuie să faci intri în conflict. Este aceea dispută între ceea ce ar trebui să faci şi ceea ce faci, ceea ce faci fiind altceva decât ceea ce trebuie să faci. Acest conflict creează mult stres, stresul creează boli, o boală întinsă la extrem se cheamă cancer, care împiedică continuarea vieţii. Cu alte cuvinte, viaţa este scurtată de noi înşine pentru că, făcând rău, se declanşează acel sistem automat, adică îţi scurtezi viaţa ca să te împiedici a-ţi face rău, sigur, făcând rău altora. Esenţial de ştiut este că făcând rău altora tot ţie îţi faci rău. 

Rep: Şi totuşi, cum să facem să evităm stresul acesta, cu care ne confruntăm zi de zi?

C.R.: Stresul este jumătate din absolut orice boală, poate uneori chiar mai mult. Simplu, am spus mai înainte, încearcă să faci ceea ce trebuie să faci, nu ceea ce vrei să faci. Vezi ceea ce simţi că te împlineşte, ce simţi că-ţi place, ceea ce simţi că este bine pentru tine. Atunci nu te stresezi. În clipa în care intri în conflict cu probleme de personalitate, mândria, gelozia, lăcomia, meschinăria, necinstea, atunci aceste conflicte denaturează calitatea gândirii şi deciziile luate nu sunt cele mai bune. Ele înrăutăţesc calitatea vieţii.

Rep: Suntem nevoiţi să interacţionăm uneori cu persoane nocive, care şi acestea, până la urmă, ne provoacă stres. Cum să evităm astfel de persoane?

C. R.: Aceste persoane sunt nocive pentru ele, nu pentru noi. Trebuie să-ţi vezi de treaba ta şi să-i laşi să-şi ducă crucea singuri, aşa cum sunt în stare să o ducă. Dacă întâlneşti unul care îţi este incomod pentru că se poartă altfel decât cum ţi-ar plăcea ţie, îl ocoleşti şi îţi vezi de drum mai departe şi faci ceea ce ţi-ai plănuit să faci. De ce trebuie, dacă vedem unul care se uită strâmb la noi, să ne luăm de el şi să-l luăm de guler? Lasă-l să se uite strâmb, este treaba şi problema lui.

Rep: Care sunt mecanismele care declanşează boala în organism?

C.R.: Afecţiunile, bolile sunt declanşate din două zone. Sunt afecţiuni generate de tulburări anatomice (fie structurale, fie fiziologice care sunt ereditare sau congenitale), pe amândouă le percepem la naştere, fiind cu noi de la începutul vieţii. Cele ereditare sunt cele pe care le moştenim de la părinţii noştri, cele congenitale se întâmplă undeva în perioada când fătul stă în uter sau chiar la naştere. Traumele la nivelul structurii pot fi cauza primară a unor probleme de sănătate. Deci orice afecţiune are întotdeauna două cauze, niciodată una singură. Întotdeauna, cea de-a două cauză este stresul, iar cauza primară sunt anormalităţi în general la nivelul structurii.

Rep: Nutriţioniştii pun şi ei pe listă o condiţie a sănătăţii: ce, cum şi cât mâncăm. Trebuie să ţinem cont de ea?

C.R.: Fără îndoială că este importantă calitatea hranei. Sunt mai multe unghiuri în care calitatea mâncării poate să constituie un factor negativ în ceea ce priveşte sănătatea. Una este faptul că astăzi mâncarea este din ce în mai sintetică şi gradul organic scade, iar apoi este faptul că din cei în ce mai mult se utilizează conservanţi pentru ca mâncarea să se păstreze cât mai mult şi să poată să o vândă şi peste un an dacă e posibil. După aceea, felul în care noi abordăm mâncarea, folosim mâncarea drept un eveniment social în loc să o folosim de fapt pentru ceea ce este destinaţia ei. Mâncarea trebuie să hrănească corpul şi doar atât, nicidecum altceva, dar noi facem un eveniment social, mâncăm şapte feluri de mâncare, în loc să combinăm una sau maxim două feluri de substanţe nutritive. Asta produce o oboseală foarte mare la digerarea mâncării respective, mâncăm când nu trebuie să mâncăm, la ore târzii şi ne culcăm cu burta plină şi asta afectează stomacul. Una este în felul în care distribuim mesele, felul în care punem la un loc mâncărurile pe care le consumăm. Decât hrănitoare, mâncarea a devenit foarte obositoare. Dar asta nu cauzează boli. Existând deja, o poate înrăutăţi sau poate modifica simptomatologia unei boli, dar nicidecum nu poate să producă o boală.

Rep: Aţi studiat mai multe şcoli de medicină, în America, India, Sri Lanka, China. ş.a. De aţi ales naturopatia?

C.R.: Eu am ales naturopatia, care înseamnă orice formă de a te adresa corpului natural. Competiţia asta de a face bani din a trata oamenii a denaturat modul prin care te adresezi afecţiunilor care atacă corpul omenesc. Medicamentele au devenit atât de agresive şi efectele negative sunt atât de mari, încât te tratezi de una şi creezi alte două boli. Şi ca să neutralizezi simptomatologia celor două boli noi pe care le creezi trebuie să iei alte doctorii, care crează alte boli. Şi intri într-un lanţ, care este îngrozitor de complicat. Nu cred că se va naşte vreodată un doctor pe planeta asta care să poată să controleze o boală sau două, să poată să prevină prin alte zeci şi zeci de medicamente efectele negative ale medicamentelor pe care le consumă pacientul.

NICIUN MEDICAMENT DIN LUME NU VINDECĂ VREO BOALĂ

Rep: Se poate vindeca o boală fără medicamente?

C.R.: Păi niciun medicament din lume nu vindecă vreo boală, este o noţiune total greşită. Un medicament compensează, ajută corpul să ducă boala, dar nicidecum nu vindecă. De exemplu, o persoană care are hipertensiune arterială ia medicamente toată viaţa şi cu timpul trebuie să crească medicamentele pentru că cele pe care le-a luat anul trecut acum nu mai lucrează, trebuie să ia unele mai puternice. De ce? Pentru că între timp boala e evoluat, a avansat. Bietul doctor nu a învăţat să vindece o boală pentru că ştiinţa medicală nu ştie să vindece boala. Mă refer la partea bio-chimică. Ştie doar să te ajute să duci boala, să ajute corpul să facă faţă bolii respective, dar nicidecum să vindece boala.

Rep: Sunt mai stresaţi românii decât americanii, domnule doctor?

C.R.: Nu ştiu dacă sunt mai stresaţi, e greu de spus. Stresul este peste tot, dar românii au un alt temperament, foarte repede sar la bătaie. Înainte să ştie ce se întâmplă, ei se apucă la bătaie. În America e altă cultură, ţipă unul la tine, întorci spatele şi mergi mai departe.

Rep: Cum găsiţi România?

C.R.: Vin în ţară că e mama aici, dar trebuie să mărturisesc că eu sunt împlinit în America, acolo mă preţuieşte lumea, acolo îmi desfăşor viaţa şi fac cercetarea, acolo trăiesc. Eu mă simt dator faţă de România, simt că trebuie să fac ceva pentru ţara mea fiindcă aici lucrurile merg foarte greu, probleme sunt din ce în ce mai mari, totul merge într-o direcţie în care nu ar trebui să meargă şi atunci mă simt îndatorat să fac ceva pentru ţară, să încerc să ajut. Este foarte greu pentru că lumea vede lucrurile altfel şi nu le face cum trebuie. E obositor, dar mă atrage România mai mult ca datorie de a face ceva pentru rădăcinile de unde am plecat.

SUNT ATÂT DE ÎNRĂDĂCINITE CORUPŢIA ŞI RĂUL

Rep: Spuneţi că acolo la New York sunteţi apreciat, nu simţiţi acelaşi lucru şi în  România?

C.R.: Ba da, cred că şi aici sunt apreciat, dar acolo lucrez de aproape 40 de ani, deja mi-am creat o notorietate, mi-am creat un confort. O parte din timp trăiesc în New York şi o parte în Florida, viaţa este acolo foarte confortabilă, oamenii sunt altfel. Deşi România este o ţară minunată, din păcate aici este incomod de trăit pentru că oamenii care o conduc nu le pasă de semenii lor, nu le pasă de neam, nu le pasă de nimic, nu au niciun sentiment de datorie, de bine pentru a păstra ţara şi bogăţiile ei. Cei care guvernează acolo sunt sunt total lipsiţi de etică. A adevărat, cu guvernul ăsta este puţin mai bine, Cioloş este un om de bine, chiar de foarte bine, un om de calitate, serios, cumpătat, dar sunt atât de înrădăcinite corupţia şi răul încât nu ştiu cum se poate face ceva. Toţi care se duc acolo la conducere o fac nu pentru misiunea pentru care sunt aleşi, ci se duc ca să vadă ce pot face pentru ei. Este îngrozitor să vezi că cineva face aici o autostradă fiindcă ştie că de acolo fură jumătate, ce aud şi ce văd mă zdruncină, e greu să-ţi fie dor de aşa ceva.

Rep,:  Ce părere aveţi de scandalul dezinfectanţilor dialuaţi. În America se petrec astfel de lucruri?

C.R. Nu cred, se mai întâmplă şi acolo nereguli, că nu e un pământ sfânt, dar nu lucruri atât de grave. Omul acela, dacă îşi făcuse un milion sau zece sau douăzeci, pentru ce a mers mai departe? Îi ajungeau banii ca să trăiască foarte bine, pentru ce i-a trebuit mai mult? Şi în timp ce acesta dădea cu maşina în stâlp ca să moară şi să scape de responsabilitate, i-au găsit pe alţii cu casele pline de medicamente false pe care le vindeau pe internet. Nici măcar nu le este frică să fure, a devenit o tradiţie, un fel de a trăi. Furatul este o modalitate de a trăi. Şi legislaţia este făcută de ei pentru ei ca să poată să-şi ducă viaţa mai departe fără probleme. Aici toţi spun numai vorbe goale, dar nu au niciun fel de sentiment pentru ţară.

Rep.: Cum vedeţi viitorul României?

C.R. Dacă stă Cioloş, îl văd din ce în ce mai bine. Dacă pleacă nu-l mai văd bine, numai dacă vine altul ca el, ca să se rupă încet-încet tradiţia aceasta de a sta acolo pentru a fura, de a-ţi face interesele personale. Furtul, orice rău pe care îl faci niciodată nu scapă nepedepsit, dar absolut niciodată. Cei care fură fac un cancer ori nu dorm noaptea.

Rep.: Există cu alte cuvinte, cineva care ne sancţionează, ne monitorizează toate acţiunile?

C.R.: Este simplu, noi ne supraveghem pe noi înşine, noi ne pedespim. Sufletul este prelungirea spiritului în viaţa materială. Cum faci ceva rău, sufletul te vede, pentru că sufletul este eul nostru superior la un nivel de maximă puritate şi onestitate. Când facem ceva rău noi ne autopedepsim, deci trăim într-un circuit în care ce facem, ce ne dăm asta luăm. Deci tot ce facem, este ceea ce facem pentru noi înşine.

citeste totul despre: