Cât munceşte un rom care vrea să reuşească în viaţă. „Dublu. De la oameni mari vin discriminările, nu de la copii“

Mihaela Lavinia Mihai, o tânără de etnie romă din Strehaia, a trebuit să lupte de două ori mai mult decât tinerii care nu sunt de etnie pentru a reuşi în viaţă. Tânăra, care a devenit poliţist de frontieră în judeţul Mehedinţi, crede că mulţi copii romi cad victime ale prejudecăţilor sociale şi din acest motiv renunţă să mai lupte să-şi croiască un viitor.

Mihaela Lavinia Mihai s-a născut în 1990, la Comanda, o suburbie a Strehaiei, unde trăieşte o mare comunitate de romi din Mehedinţi. De altfel, Strehaia este celebră pentru castelele ţiganilor clădite cu banii negri din „afacerile“ cu facturi fictive, dar şi din cauza scandalurilor în care este implicat Leo – prinţul ţiganilor.

Chiar dacă lucrurile s-au mai schimbat într-o oarecare măsură în sânul familiilor de ţigani după 1990, în general, se păstrează încă tradiţia căsătoriei minorilor, cu zestrea de rigoare. Copiii merg la şcoală cel mult patru clase, atât cât să ştie să scrie şi să citească.

O PICĂTURĂ ÎNTR-UN OCEAN DE IGNORANŢĂ

Şi totuşi, în această lume arhaică, un copil de etnie romă de la Strehaia a reuşit să spargă tiparele şi să demonstreze lumii întregi că poate deveni un cetăţean onest şi de nădejde al acestei ţări. Nu i-a fost uşor, răutăţile au venit chiar de acolo de unde te aştepţi mai puţin, adică de la dascălii săi, dar cu toate astea, a mers mai departe şi şi-a urmat visul.

„Niciodată nu mi-a fost ruşine că sunt de etnie romă. Mama mea este casnică, iar tata a fost angajat la CFR, însă, de când s-au făcut reduceri de personal, a plecat să lucreze în străinătate, iar acum este angajat în aeroportul din München. Părinţii mei sunt oameni educaţi, au făcut şi ei şcoală, s-au ocupat foarte mult de educaţia mea, au făcut multe sacrificii, au plecat să muncească în străinătate tocmai pentru ca eu să am o şansă în viaţă“, spune tânăra.

ŞICANELE UNUI DASCĂL

Mihaela Lavinia Mihai povesteşte un episod extrem de dureros din timpul liceului, care i-a marcat, într-un fel, existenţa. Nu s-a dat bătută, ci dimpotrivă, a luptat cu tărie chiar cu dirigintele clasei unde învăţa. Intrase în cea mai bună clasă a liceului din oraş şi asta se pare că nu era deloc pe placul dascălului său.

„Erau doar 25 de locuri şi bineînţeles că era nebunie pe acele locuri, toţi copiii oamenilor importanţi din oraş trebuiau să intre în această clasă. Unul a fost ocupat de mine, dar diriginta mea mă tachina foarte tare, la un moment dat mă dispera, îi era foarte ciudă că eu, o ţigancă, intrasem în acea clasă. Ce să caut eu într-o clasă unde majoritatea erau copii de profesori, de judecători?“, povesteşte Mihaela.

Şicanele profesoarei nu au rămas fără urmări. În timp, adolescenta a început să vină cu teamă la şcoală şi de aici până la a absenta de la cursuri a fost doar un pas. Locuia doar cu bunica, ambii părinţi fiind plecaţi la muncă în străinătate şi membrii familiei habar nu aveau de drama pe care o trăieşte copilul lor.

Când Mihaela a acumulat 20 de absenţe, diriginta a avut însă grijă să-i informeze cu celeritate, să le atragă atenţia că fiica lor a luat-o pe un drum greşit, îşi aminteşte tânăra.

A fost momentul în care Mihaela Lavinia Mihai şi-a dat seama că trebuie să pună punctul pe „i“: „Din acea clipă, mi-am spus că trebuie să port acest război cu ea, că trebuie să învăţ dublu decât ceilalţi colegi şi vreau să vă spun că la sfârşitul clasei a XII-a, am terminat cu media 9,62 şi am luat şi premiul I. Şi-a cerut scuze cred că de 1.000 de ori şi acum îmi spune că îi pare rău, dar dacă eu nu aş fi găsit în mine acele resurse necesare, cred că aş fi clacat. Cred că asta se întâmplă cu mulţi dintre copiii de etnie romă“.

A URMAT ŞCOALA DE AGENŢI DE POLIŢIE DE FRONTIERĂ

În 2008, după absolvirea liceului, a ales să urmeze cursurile şcolii de pregătire a agenţilor poliţiei de frontieră „Avram Iancu“ din Oradea, judeţul Bihor. Putea să intre foarte uşor pe locuri rezervate special tinerilor de etnie romă unde concurenţa este foarte mică şi practic admiterea era extrem de facilă, însă Mihaela a ales să dea examen alături de ceilalţi candidaţi: „Nu am profitat, nu am vrut să intru pe locurile de romi. Am vrut să-mi demonstrez mie că pot mai mult şi nu am vrut să-mi reproşeze nimeni că am intrat pe locurile de romi, că am fost privilegiată“. Îşi aminteşte cu mare plăcere de cei doi ani petrecuţi în această şcoală, unde a fost primită cu braţele deschide de colegii săi, dar şi de profesori.

„Am avut colegi extraordinari, cu care ţin în continuare legătura şi cred că ei m-au ajutat foarte mult, mi-au dat puterea de a merge mai departe. Aşa este în viaţă, discriminările vin de la oamenii mari, nu de la copii. Eu a trebuit să muncesc dublu ca să dovedesc că pot şi că nu toţi ţiganii sunt leneşi, inapţi sau că au coeficientul de inteligenţă foarte scăzut“.

DELEGATĂ PE AEROPORTUL OTOPENI

La finele şcolii, Mihaela a fost repartizată în judeţul Iaşi pentru şase luni, după care a revenit în Mehedinţi, la Sectorul Poliţiei de Frontieră Sviniţa, cea mai frumoasă zonă din Clisura Dunării. Mihaela Lavinia Mihai a demonstrat în scurt timp că a făcut o alegere bună atunci când s-a îndreptat spre această nobilă profesie.

„Permanent îşi doreşte să se autodepăşească şi să obţină cât mai mult de la viaţă. Copilăroasă, dar şi realistă, Mihaela te emoţionează prin sensibilitate şi maturitate. Tot ceea ce a obţinut în carieră a fost prin propriul ei efort, tocmai pentru că ea ştie foarte bine ce are de făcut pentru a-şi îndeplini visele. Aşa cum o cunosc încrezătoare şi ambiţioasă, am convingerea că Mihaela nu se va mulţumi niciodată cu puţin, nu se va da bătută în niciun moment, va depăşi toate obstacolele şi va merge înainte cu la fel de multă ambiţie. Succes Mihaela!“, spune comisarul şef Valeriu Pera, purtătorul de cuvânt al Poliţiei de Frontieră Mehedinţi.

Mihaela vorbeşte fluent engleza şi germana şi datorită calităţilor ei profesionale a fost delegată de curând la Aeroportul Internaţional Otopeni.