Măreţia spitalului din Sulina: unitatea cu 40 de paturi avea „sală de operaţii după ultimele cerinţe ale chirurgiei moderne“
0Pe la 1887 spitalul din Sulina, cu secţie de chirurgie, rivaliza în dotare cu spitalele din Bucureşti. Era o insulă de civilizaţie în pustiul primitiv al deltei. Astăzi, unitatea este închisă.
În oraşul Europolis, în perioada Comisiei Europene a Dunării, existau peste 100 de prăvălii, trei mori, o uzină de apă, una electrică, o linie telefonică între Tulcea şi Galaţi, un teatru. Cu sprijinul CED, la Sulina s-au construit două spitale, care asigurau consultaţii şi spitalizare pentru personalul CED, dar şi pentru populaţia oraşului şi marinarii aflaţi în tranzit.
Spitalul Marinei din Sulina era întreţinut şi administrat de Comisiunea Europeană a Dunării şi avea 40 de paturi. „Primeşte în căutare numai marinari, lucrători şi funcţionari ai Comisiunii. Are o sală de operaţii instalată după ultimele cerinţe ale chirurgiei moderne, precum şi un aparat de dezinfectare cu vapori sub presiune“, aflăm dintr-un raport al prefectului judeţului Tulcea privind situaţia administrativă, economică, cultura-educativă, sanitar-veterinară a judeţului Tulcea, din anul 1907.
Alte spitale funcţionau la Babadag, Isaccea, Măcin şi Spitalul Regele Carol I din Ortachioi. Documentul a fost publicat în volumul „Dobrogea în arhivele româneşti 1597 – 1989“, apărut sub coordonarea fostului director al Arhivelor Constanţa, Virgil Coman.
În prezent, câteva ruine din Sulina amintesc de farmecul de altădată al acestui oraş cosmopolit. Pe lângă spital, închis în 2011, mai există clădirea Hotelului Camberi, locul unde se aduna protipendada vremii.
„Ziua şi noaptea se lucra la încărcarea vapoarelor. Numai în miezul zilei portul era mort, sub ploaia de aur a soarelui de vară, natura întreagă dormita moleşită. Nicio adiere, niciun semn de viaţă, pământul şi apa, oameni şi animale cădeau parcă deodată într-o adâncă letargie. Nicio vieţuitoare nu mai mişca pe cheiurile înfierbântate. Când soarele ajungea la zenit, portul mut, poleit într-o lumină orbitoare, părea în arşiţa zilei un oraş mort, adormit printr-o vrajă, pietrificat de veacuri – un oraş fantomă“, scria Jean Bart în Europolis.
Vă mai recomandăm:
Jurnal de vacanţă. Drum iniţiatic spre izvoarele poporului român, prin sudul Dobrogei
Jurnal de vacanţă. Altfel de călătorie prin împrejurimile zonei Vama Veche-2 Mai