VIDEO Medaliatul cu aur la Olimpiadă care a fost şters de comunişti din istorie

Primul campion olimpic al scrimei româneşti, Ionel Drâmbă, a fost şters din analele sportului de către autorităţile comuniste, după ce sportivul a fugit din ţară, în 1970.

Timişoara a avut, de-alungul timpului, mai mulţi sportivi care au cunoscut gloria la Jocurile Olimpice, de la atletism până la polo, însă unul dintre ei nu se bucură nici acum, la şapte ani după trecerea în nefiinţă, de faima şi respectul cuvenite unui campion olimpic.

Ionel Drâmbă s-a născut în 1942, la Timişoara, în în 1959 devenea deja campion naţional de juniori atât la floretă, cât şi la sabie. După cinci ani avea să repete performanţa ca senior. A participat la trei ediţii ale Jocurilor Olimpice pentru România: în 1960 (Roma), la doar 18 ani, nu a obţinut rezultate notabile, în 1964, la Tokyo, a obţinut locul şase cu echipa, iar în 1968, la Ciudad de Mexico, a obţinut prima medalie olimpică a scrimei româneşti, la floretă individual. Până la plecarea din ţară a mai avut rezultate notabile pe plan internaţional, inclusiv două titluri europene, în 1968 şi 1969.

În 1970, a participat la un turneu în Germania şi a decis să nu se mai întoarcă în România. Fuga în occident l-a costat prestigiul pe Drîmbă, acesta fiind exclus din orice document oficial, din orice statistică sportivă. În 1980, în cartea „Aur olimpic românesc”, dedicat sportivilor care au urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la Jocurile Olimpice, numele timişoreanului nu figurează nicăieri. După ce a părăsit ţara, a activat vreme de doi ani ca profesor de scrimă la Ulm, după care s-a stabilit peste Atlantic, continuându-şi activitatea în Sua, Venezuela şi Brazilia, a scris druckeria.ro.

După Revoluţia din 1989, Ionel Drâmbă a revenit în România, iar în 2001 a fost unul dintre candidaţii la fotoliul de preşedinte al Comitetului Olimpic Român, alături de Iolanda Balaş şi de Cornel Mărculescu. Comitetul executiv al COR i-a respins însă candidatura, pe motiv că nu ar avea studii superioare, el fiind admis la Institutul de Educaţie Fizică în 1969, dar şi-a întrerupt studiile odată cu fuga din 1970. Drîmbă a prezentat comisiei o copie a diplomei de absolvire a Academiei de Arte Duelistice din Germania, care îi atesta calificarea de profesor de scrimă, însă decizia nu a mai fost întoarsă. Dezamăgit de modul în care a fost tratat în România, Ionel Drîmbă (foto druckeria.ro) s-a întors în Brazilia, acolo unde avea de ani buni reşedinţa. A încetat din viaţă în 2006, la vârsta de 64 de ani. 

Timişoara olimpică

Poate cel mai cunoscut nume dat de Timişoara olimpismului românesc este Iolanda Balaş. Atleta născută pe 12 decembrie, 1936, în oraşul de pe Bega a dominat la nivel mondial proba de săritură în înălţime timp de mai bine de un deceniu. Primul său record mondial l-a stabilit în 1956, când a depăşit cu un centimetru performanţa anterioară, deţinută la alce moment de o atletă britanică. Apoi, între 1957 şi 1967, Iolanda Balaş a câştigat 150 de competiţii consecutive şi şi-a îmbunătăţit propriul record de 14 ori, ducându-l de la 1,75 metri la 1,91 metri. Printre performanţele sale se numărăr şi două medalii de aur la Jocurile Olimpice, câştigând proba de săritură în înălţime la Roma, în 1960, şi Tokyo, în 1964. A participat şi la Olimpiada de la Melbourne, din 1956, însă s-a clasat doar pe locul cinci.

Politehnica Timişoara a contribuit la fiecare medalie olimpică obţinută de handbalul masculin românesc. În 1972, la Munchen, din lot făcea parte timişoreanul Roland Gunesch, în 1976, la Montreal, lui Gunesch i s-a alăturat Alexandru Folker, care a reprezentat Timişoara în echipa naţională de handbal şi în 1980, la Moscova. Ultima medalie obţinută de handbaliştii români la Jocurile Olimpice a fost la Los Angeles, în 1984, cu doi reprezentanţi ai Politehnicii în echipă: Folker, aflat la a treia Olimpiadă, şi portarul Alexandru Buligan.

Timişoara a avut reprezentanţi la "borne" importante şi în alte sporturi. În 1924, România avea să participe pentru prima dată cu o echipă de fotbal la Joucrile Olimpice, desfăşurate la Paris. Patru jucători bănăţeni au fost convocaţi pentru acel turneu: Mihai Tanzer (Chinezul Timişoara), Rudy Wetzer (Unirea Timişoara), Francisc Zimmermann (Club Atletic Timişoara) şi Alexandru Kozovits (C.A.T.). Şi prima prezenţă a polo-ului românesc la Jocurile Olimpice, la Helsinki, în 1952, a fost marcată de prezenţa timişorenilor. Dintre cei opt jucători convocaţi, cinci erau de la ILSA Timişoara, care între 1946 şi 1951 obţinuse şase titluri naţionale consecutive. Adalbert Stănescu, Zoltan Norman, Octavian Iosim, Zoltan Hoszpodar şi antrenorul-jucător Gavrilă Torok au format baza echipei care s-a deplasat în Finlanda.

Vezi mai jos un scurt clip cu Ionel Drâmbă la Jocurile Olimpice din 1968!

Citeşte şi:

Unul dintre israelienii ucişi la München în 1972 era timişorean