UPDATE Cum solicitau şpaga vameşii de la Stamora - Moraviţa: „Tradiţia“, „Dai şi tu ceva?“, „Hai, să fie bine!“ sau „Trebuie făcut ceva“
0Detalii inedite apar în ancheta procurorilor DIICOT, în cazul descinderilor la vameşii şi poliţiştii de frontieră de la Stamora-Moraviţa. Potrivit unor surse judiciare, poliţiştii cercetaţi că ar fi primit mită ar fi pus la punct un sistem destinat protejării eficiente a intereselor grupului în faţa unor investigaţii penale.
UPDATE Procurorii DIICOT au reţinut 26 de persoane în dosarul de contrabandă cu ţigări de la Moraviţa.
UPDATE Ora 16.00 Procurorii DIICOT au făcut primele reţineri în acest caz: 9 poliţişti de frontieră, potrivit unor surse judiciare.
Procurorii DIICOT - Serviciul Teritorial Timişoara fac cercetări faţă de 80 de suspecţi, pentru constituire a unui grup infracţional organizat, contrabandă, complicitate la contrabandă, luare de mită şi dare de mită.
Potrivit unor surse judiciare, din cercetările efectuate în mai multe dosare penale, vizând săvârşirea unor infracţiuni de contrabandă de către membrii mai multor grupuri infracţionale, „s-a desprins concluzia că poliţiştii de frontieră din PTF Stamora-Moraviţa, sub coordonarea şefului de punct – Furcea Gabriel Ionuţ – şi a şefilor de ture, s-au constituit şi acţionau în mod coordonat, în cadrul unui grup infracţional organizat, în scopul comiterii unor infracţiuni de corupţie, pentru a obţine diferite beneficii materiale, care erau împărţite între membrii grupării infracţionale, prin neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu privitoare la supravegherea şi controlul trecerii frontierei de stat, respectiv prevenirea şi combaterea faptelor specifice criminalităţii transfrontaliere, în special a infracţiunilor de contrabandă, precum şi a contravenţiilor săvârşite în zona lor de competenţă”, arată anchetatorii
Acuzaţii: favorizau infractorii daţi în urmărire generală
Ancheta procurorilor DIICOT a scos la iveală faptul că activităţile ilicite desfăşurate prin PTF Moraviţa nu vizau doar activităţile de contrabandă, „ci orice activităţi apte să genereze venituri ilicite – sprijinirea traficului de migranţi; favorizarea unor infractori daţi în urmărire generală, prin permiterea accesului acestora nestingherit peste frontiera de stat; omiterea constatării, contra unor sume de bani, a oricăror abateri de natură contravenţională înregistrate la momentul trecerii frontierei şi, nu în ultimul rând, atunci când nu putea fi constatată nicio neregulă, prin pretinderea de sume de bani de la persoanele care tranzitau frontiera, invocându-se o aşa-numiută “tradiţie”, căreia călătorii trebuiau să i se supună”.
Poliţiştii de la Moraviţa sunt aduşi pe rând la audieri, la sediul DIICOT din Timişoara. Pentru că nu este sufiient loc în sediu, o parte din ei aşteaptă într-un autobuz al Jandermiei FOTO Ştefan Both
Cele două paliere ale contrabandiştilor
Activităţile investigative care s-au desfăşurat de-a lungul timpului, în multe dintre dosarele instrumentate de DIICOT pe această linie, au conturat faptul că, în activităţile infracţionale derulate, contrabandiştii sunt structuraţi pe diferite paliere. Încercând o reducere la maxim a acestor paliere, se pot evidenţia însă două categorii importante:
- într-o primă categorie se încadrează diferitele grupări constituite pe plan local, cu scopul de a obţine venituri ilicite din activităţile de contrabandă cu ţigări.
Fiecare astfel de grupare este alcătuită din mai multe persoane cu roluri clar definite în arhitectura grupului – unii au rolul de a transporta ţigările, alţii de a le depozita, iar alţii au rolul de distribuţie către clienţii finali. Aceste grupări acţionează sub coordonarea unei persoane sau a unui număr restrâns de persoane, cu rol principal în aprovizionarea cu ţigări a grupării din diferite surse. De asemenea, aceste grupări acţionează cu preponderenţă în zona pieţelor agro-alimentare (Iosefin, Badea Cârţan etc.), unde îşi împart zona de comercializare şi aprovizionează şi micii distribuitori din localităţile limitrofe, magazinele de cartier etc.
De regulă, nici membrii acestor grupări, nici liderii lor nu au legături de “afaceri” directe cu sursele de furnizare din fostul spaţiu iugoslav (Serbia, Macedonia, Muntenegru). De aceea, în vederea aprovizionării cu ţigări, aceste grupări păstrează legătura, prin intermediul liderilor, cu contrabandiştii din a doua categorie.
- a doua categorie o constituie contrabandiştii “de anvergură”. Aceştia sunt contrabandişti cu “state” vechi, care au ajuns cu timpul la un nivel ce le premite să relaţioneze cu grupările zonale de distribuţie, fără a se mai implica ei înşişi, în mod direct, în activităţile de comercializare finală către clienţi.
În aceste condiţii, cercetările penale ajung cu dificultate la această categorie de contrabandişti, context în care aceştia şi-au consolidat în timp poziţia pe piaţă, îşi permit avansarea unor sume importante de bani şi, poate cel mai important, şi-au dezvoltat un sistem propriu de conexiuni, atât în rândul surselor de aprovizionare din spaţiul fost iugoslav, cât şi în cadrul instituţiilor din sistemul judiciar, în special al poliţiei de frontieră, ai căror membri, prin corupere şi cointeresare, le asigură palierul de protecţie a activităţilor infracţionale.
Anchetele DNA le-au schimbat modul de operare
Surse judiciare au explicat pentru „Adevărul” că, după acţiunile din cursul anului 2010 coordonate de DNA – Structura Centrală la nivelul punctelor de trecere a frontierei de la graniţele de vest şi de est ale ţării, s-a constatat treptat o schimbare esenţială în modul de operare al contrabandiştilor şi lucrătorilor de poliţie care îşi desfăşoară activitatea în punctele de trecere a frontierei.
„Cercetările în prezenta cauză s-au concentrat pe PTF Stamora-Moraviţa, acesta fiind cel mai important punct de trecere a frontierei cu Serbia”, suţin susre judiciare.
Modul de lucru „la vedere”
Astfel, anterior acţiunilor menţionate, modul de operare al lucrătorilor de poliţie care acţionau pe palierul de protecţie a contrabandiştilor era oarecum „la vedere”, iar remiterile de foloase necuvenite de către contrabandişti se realizau direct în punctul de trecere a frontierei, în funcţie de cantitatea de ţigări transportată.
Traficantul era întrebat ce cantitate de ţigări deţinea ilegal, pentru a determina, în acest mod, suma de bani pe care trebuia să o primească funcţionarul, cu titlu de mită, regula stabilită fiind să se remită 50 euro pentru fiecare bax de ţigări (un bax conţine 50 cartuşe) sau un euro pentru fiecare cartuş de ţigări (un cartuş conţine 10 de pachete de ţigări). Ulterior, în timp ce funcţionarul se prefăcea că realizează controlul autoturismului, traficantul remitea suma de bani destinată pentru coruperea poliţiştilor, sumele de bani astfel colectate fiind împărţite apoi, în mod egal, de regulă la sfârşitul programului de lucru, între şeful de tură al vameşilor şi şeful de tură sau de grupă al poliţiştilor, care le redistribuiau apoi între cei din subordinea lor.
Sursele citate au explicat că ulterior evenimentelor menţionate, s-a constatat treptat o schimbare fundamentală atât în modul de operare al traficanţilor, cât şi în modul de acţionare al lucrătorii de poliţie din PTF Stamora-Moraviţa. În prezent, pare să se fi renunţat la tranzitarea zilnică a frontierei, în mod repetat, cu autoturismele personale în care să fie transportate diferite cantităţi de ţigări, din cauza riscului crescut de deconspirare şi a suspiciunilor pe care le poate ridica un autoturism care este înregistrat zilnic cu mai multe intrări şi ieşiri din ţară.
Drept urmare, traficanţii s-au orientat către alte modalităţi, dintre care se impun detaliate două tipare clar definite:
Prima modalitate de contrabandă
Contrabandiştii „de anvergură”, care îşi permit avansarea unor sume importante de bani, au optat pentru efectuarea unui număr cât mai mic de transporturi, la intervale mai mari de timp, ocazii cu care să fie însă introduse în ţară cantităţi mari de ţigări (fiind folosite fie mai multe autoturisme deodată, fie autoturisme de gabarit, inclusiv tiruri). Pentru succesul unei astfel de operaţiuni, se acţionează doar în colaborare cu un număr redus de poliţişti, aflaţi de mult în anturajul grupării (de regulă, poliţişti cu vechime care nu au fost inculpaţi în dosarele anterioare).
Ulterior, se aşteaptă ca respectivii poliţişti să intre în tură, în posturile „cheie” (de la intrare în ţară pentru tiruri sau autoturisme), aceştia dau „undă verde” operaţiunii, moment în care se pune în mişcare angrenajul de transport al contrabandiştilor. Pentru conspirarea totală a acţiunii, nici sumele de bani aferente protecţiei asigurate de poliţişti nu mai sunt remise în punctul de trecere a frontierei, la momentul transportului, ci la o dată ulterioară, când contrabandistul şi lucrătorul de poliţie se întâlnesc în diferite locaţii ocultate, de multe ori în străinătate (în special în Serbia).
A doua modalitate de contrabandă
Constă în tranzitarea frontierei, pedestru, de către diferite persoane fizice, care nu trebuie supuse unui control amănunţit ca în cazul autoturismelor şi care introduc astfel în ţară cantităţi reduse de ţigări (de ordinul câtorva cartuşe), făcând însă multiple deplasări de acest tip. Ulterior, toate aceste cantităţi de ţigări sunt depozitate în anumite locaţii de pe raza loc.Moraviţa, de unde sunt distribuite apoi în cantităţi mai mari către comercianţii de pe piaţa neagră. Majoritatea poliţiştilor de frontieră asigură protecţia uneia sau mai multor persoane fizice care acţionează în acest mod, astfel încât, cu timpul, s-au structurat anumite grupuri de contrabandişti, care tranzitează frontiera pe tura de serviciu unde şi-au dezvoltat palierul de protecţie.
Surse judiciare au explicat că pe parcursul cercetărilor s-a stabilit că aceste persoane acţionează de o manieră absolut identică şi conform unei practici îndelung stabilite, astfel încât contrabandiştii nu mai au nici măcar nevoie de explicaţii prealabile cu lucrătorii de poliţie, la momentul în care tranzitează frontiera. Aceste persoane obişnuiesc să introducă în ţară, la fiecare trecere a frontierei, cantităţi între 2-15 cartuşe, ascunse sub vestimentaţie sau genţi la purtător. Trecerile erau practic o cutumă pe fiecare tură de serviciu, existând şi mai multe treceri în aceeaşi zi pentru fiecare persoană în parte.
Sursele citate au explicat că sprijinirea acestor contrabandişti de către poliţiştii de frontieră era necondiţionată. Pe de o parte, aceste persoane erau de fiecare dată lăsate să treacă fără nicio formalitate. Pe de altă parte, poliţiştii de frontieră se preocupau ca respectivii contrabandişti să nu fie eventual depistaţi de organele de control care se mai deplasau uneori în zona punctului. Ca exemplu, la data de 29 octomrbie 2015, unul dintre traficanţi a avut o discuţie cu investigatorul cu privire la intenţia de a introduce în ţară o cantitate de ţigări. Investigatorul i-a cerut să aştepte, iar el a mers şi i-a comunicat şefului de tură aceste aspecte. Investigatorul i-a precizat că a vrut neapărat să vorbească în prealabil cu el deoarece îi spusese anterior că poliţiştii de frontieră de la compartimentul de combatere a infracţionalităţii transfrontaliere (C.I.T.) erau în zonă.
Şeful de tură i-a precizat că s-a uitat după aceştia, dar nu i-a văzut prin PTF şi că e posibil să fi mers pe la „verde” (frontiera de stat din afara punctului de trecere). Investigatorul l-a întrebat atunci ce să-i spună contrabandistului să facă, să mai stea în zonă sau să aducă ţigările. Şeful de tură i-a spus atunci să îl lase pe contrabandist să meargă să aducă ţigările, iar el va merge la sector să se mai uite şi să îi caute pe cei de la CIT cu ajutorul camerei de supraveghere a frontierei. Şeful de tură a insistat chiar să îi impună contrabandistului să vină cu ţigările cât mai repede, să „nu treacă de ora opt!” (când se termina tura, iar ei riscau să piardă banii pe care contrabandistul îi dădea ca mită, în favoarea celor din tura următoare).
Banii, lăsaţi la magazin
Pentru facilitarea trecerii frontierei cu cantităţile de ţigări peste limita legală, contrabandiştii din această categorie obişnuiesc să lase sumele de bani datorate poliţiştilor la magazinul Belacoop, aflat între cele două vămi, cu indicarea poliţistului căruia i se cuvin, personalul magazinului fiind familiarizat de mult cu aceste practici.
În plus, între poliţiştii de frontieră exista înţelegerea ca, pe timpul serviciului, fiecare dintre poliţiştii din tură să îşi ia de la respectivul magazin orice produse de care aveau nevoie (cafea, băuturi răcoritoare, diferite alimente, etc.), fără să achite contravaloarea lor, iar evidenţa costurilor acestora era ţinută de către salariaţii magazinului pe o listă, în mod diferenţiat, pentru vameşi şi poliţişti. La sfârşitul programului de lucru, unul dintre poliţiştii de frontieră îşi asuma, pe rând, sarcina ca, înainte de împărţirea foloaselor colectate cu titlu de mită, să disocieze o sumă de bani, care totaliza contravaloarea mesei şi a produselor luate de la Belacop, banii fiind utilizaţi pentru acoperirea acestor cheltuieli.
Referitor la obişnuinţa statornicită între funcţionarii corupţi de a achita aceste plăţi din foloasele provenite de la traficanţi, precizăm că, în unele dintre situaţiile în care, deţinând informaţii privitoare la iminenţa unor controale, poliţiştii de frontieră şi lucrătorii vamali decideau să nu „lucreze” (termen argotic utilizat pentru activităţile infracţionale de facilitare a contrabandei, în schimbul primirii unor foloase, cu titlu de mită), stabileau totuşi să lase câţiva traficanţi să introducă fraudulos mărfuri în ţară, pentru a avea măcar posibilitatea să plătească masa şi produsele alimentare de la magazin din mita, fără fie nevoiţi să scoată bani din propriile buzunare, care era pur şi simplu de neconceput.
Tot la această modalitate de introducere în ţară a ţigărilor de contrabandă apelau şi o altă categorie de persoane care îşi desfăşurau activitatea în PTF Moraviţa – comisionarii vamali. Aceştia sunt angajaţi ai unor societăţi comerciale cu punct de lucru în PTF Moraviţa, care intermediază facilitarea îndeplinirii formalităţilor vamale. În concret, transporturile de marfă care doar tranzitează România trebuie să depună, la intrarea în ţară, o garanţie echivalentă cu contravaloarea taxelor vamale aferente mărfii transportate, până la momentul când se înregistrează ieşirea din ţară. La momentul ieşirii din ţară, de la punctul de trecere pe unde are loc ieşirea se sună la punctul de trecere pe unde a avut loc intrarea în ţară, pentru a fi restituită garanţia. Societăţile menţionate se ocupă de avansarea acestei garanţii şi de îndeplinirea tuturor formalităţilor vamale.
Contrabanda cu obiecte de lux
Prin adresa nr. 2174/11.03.2016, ANAF – Serviciul Supraveghere şi Control Vamal a sesizat D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara cu privire la faptul că, în perioada 21.02.2015 - 15.09.2015, mai multe persoane, cetăţeni români, au achiziţionat din Serbia mai multe ceasuri marca Rolex, pe care le-au introdus în România fără a respecta formalităţile vamale, creând astfel un prejudiciu bugetului de stat în valoare de 815.714 lei.
Din cercetările efectuate rezultă că, în cursul anului 2015, unul dintre contrabandiştii vizaţi de anchetă a iniţiat constituirea unui grup infracţional, cu scopul desfăşurării unor activităţi de contrabandă cu ceasuri Rolex, pe care liderul urmărea să le achiziţioneze din Serbia şi să le introducă apoi în România, fără îndeplinirea formalităţilor vamale, pentru a le comercializa ulterior pe piaţa neagră din Germania. „Manopera consta în achiziţionarea aparentă a ceasurilor de către ceilalţi membri ai grupului, urmată de solicitarea restituirii TVA-ului formulată de către pretinşii cumpărători către autorităţile sârbe. Ulterior, pentru introducerea ceasurilor în România (şi implicit în spaţiul comunitar), cumpărătorii trebuiau să declare aceste bunuri în vama românească, pentru a fi calculate şi achitate taxele aferente, lucru care nu se mai realiza, ceasurile de lux fiind introduse în ţară cu sprijinul unor funcţionari din PTF Moraviţa”, susţin surse judiciare.
În realitate, după ce se obţinea restituirea TVA de către autorităţile sârbe, membrii grupării treceau frontiera de stat către România. Între cele două vămi, erau aşteptaţi de funcţionarii români aflaţi pe palierul de protecţie, care preluau de la aceştia ceasurile Rolex, pe care le restituiau doar după trecerea de punctul de control. În acest mod, chiar dacă odată ajunşi în PTF, contrabandiştii erau controlaţi (aşa cum au solicitat în repetate rânduri autorităţile sârbe), asupra acestora nu se găsea niciun bun şi nu se lua nicio măsură.
Contrabanda cu alte mărfuri (utilaje, produse etc.)
Activităţile de contrabandă desfăşurate prin PTF Moraviţa şi favorizate de poliţiştii de frontieră presupuneau introducerea pe teritoriul României, prin sustragere de la plata taxelor, şi a altor categorii de bunuri sau mărfuri care trebuiau plasate sub un regim vamal, chiar dacă cea mai cunoscută componentă a activităţii de contrabandă o presupune „traficul cu ţigări”.
S-a constatat faptul că anumite mărfuri aveau deja denumiri specifice atribuite în limbajul folosit de poliţiştii de frontieră, precum şi comisioane fixe ce trebuiau plătite lucrătorilor de poliţie, pentru a permite introducerea în ţară a acestor mărfuri, la nivelul PTF Moraviţa existând un veritabile “mercurial” al preţurilor, unanim cunoscut şi aplicat atât de contrabandişti, cât şi de lucrătorii de poliţie.
Discuţiile dintre agenţi, care nu sunt nicidecum singulare, dovedesc însă şi un alt aspect deosebit de grav – faptul că poliţiştii de frontieră erau dispuşi să gireze introducerea în ţară a orice, în schimbul primirii unei sume de bani convenabile. Se poate întâmpla astfel oricând ca un traficant să se folosească de oportunitatea circumscrisă respectivului mod de operare şi să dea suma de bani convenită, cu titlu de mită, poliţiştilor de frontieră pentru a i se tolera tranzitarea frontierei fără niciun control, în timp ce transportă orice tip de bunuri periculoase sau interzise la deţinere, cum ar fi droguri, materiale explozive sau toxice, arme şi muniţie etc.
Ce trebuie remarcat este faptul că poliţiştii de frontieră nu dau dovadă de nicio restricţie în permiterea accesului pe teritoriul ţării pentru vreo categorie de bunuri sau persoane.
Sprijinirea altor activităţi ilicite - traficul de migranţi; favorizarea unor infractori daţi în urmărire generală etc.
Activitatea poliţiştilor de frontieră din PTF Moraviţa pe linia favorizării activităţilor ilicite desfăşurate la frontiera de stat acoperea practic orice domeniu din care se puteau obţine sume de bani cu titlu de mită.
- o categorie aparte o reprezintă sprijinirea trecerii ilegale peste frontiera de stat (migranţi, persoane cu interdicţie de intrare în spaţiul Schengen etc).
- o altă categorie o reprezintă facilitarea trecerii peste frontiera de stat a persoanelor care nu îndeplinesc condiţiile legale ( legate de viză, perioadă de şedere, invitaţie etc).
Conform prevederilor legale în vigoare, în această situaţie, poliţia de frontieră trebuie să constate neregulile cu privire la dreptul de intrare sau de şedere în ţară, să nu permită intrarea sau ieşirea celor în cauză din România, să îi verifice în toate bazele de date şi să anunţe Serviciul Judeţean pentru Imigrări Timiş despre această situaţie, deoarece această instituţie stabileşte măsurile legale care se impun, în fiecare situaţie în parte.
- o altă categorie o reprezintă facilitarea trecerii ilegale a frontierei de către persoane date în urmărire naţională sau internaţională.
Favorizarea abaterilor de natură contravenţională
Surse judiciare au explicat că nu în ultimul rând s-a constatat că poliţiştii de frontieră obişnuiesc să permită tranzitarea frontierei de către persoane sau autoturisme care nu îndeplinesc toate condiţiile legale, aspecte constatate cu ocazia controlului efectuat asupra acestora la momentul opririi în punctul de trecere a frontierei. Pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu, în sensul de a nu înregistra şi sancţiona aspectele contravenţionale constatate, lucrătorii de poliţie obişnuiesc să perceapă diferite comisioane, care variază ca şi cuantum în funcţie de natura abaterii constatate.
În acelaşi sens, poliţiştii de frontieră apelau la diferite tertipuri, menite să contureze în mintea celor care tranzitau frontiera, convingerea că aveau nevoie de îndeplinirea anumitor condiţii, tertipuri menite să-i determine pe aceştia să remită diferite sume de bani pentru a fi lăsaţi în pace: ca ex., li se pretindea călătorilor că pentru intrarea în ţară aveau nevoie de rovinietă, deşi aceasta poate fi achiziţionată şi după tranzitarea frontierei, că nu au instalaţii de răcire montate pe autocamion etc.
Pentru ca lipsa de scrupule a funcţionarilor să fie totală, se impune remarcat faptul că, până şi în acele situaţii când nu aveau niciun element pentru care să solicite remiterea unor sume de bani, poliţiştii de frintieră solicitau expres acest lucru, fără nici cea mai mică jenă, apelând la diferite “formule”, consacrate deja în limbajul acestora: “kafa ima”, “tradiţia” “dai şi tu ceva?”, „hai, să fie bine!”, „trebuie făcut ceva” etc.
Cum au încercat să-l înşele pe şef
Atunci când unii dintre poliţişti încercau să-i “înşele” pe şefi, aceştia luau imediat măsuri de “disciplinare” a respectivilor. Ca exemplu, la data de 29.10.2015, în condiţiile în care agentul P.A. evitase împărţirea cu şefii a unei sume de bani pe care o primise cu titlu de mită, investigatorul a avut o discuţie cu şeful de tură S.C. Acesta i-a explicat despre felul cum va vorbi cu P.A., astfel încât acesta să îşi dea seama că trebuie să respecte regulile în privinţa împărţirii banilor obţinuţi din mită.
Mai trebuie precizat că la intrarea în tură, fiecare poliţist de frontieră trebuie să menţioneze într-un registru special sumele de bani cu care au intrat în tură. Ulterior, pe parcursul turei de serviciu sau la final, pot fi efectuate controale inopinate, care au ca scop de a se constata dacă poliţiştii de frontieră deţin asupra lor, în tonetă sau în dulapurile personale sume de bani pe care nu le pot justifica legal. Aceasta cu atât mai mult cu cât se primesc ca mită sume de bani în diferite valute (euro, dinari), pe care nu îi poţi anticipa la intrarea în tură, pentru a-i menţiona în registru.
Nu în ultimul rând, se mai impune precizat un aspect deosebit de important, pentru a evidenţa totala înstrăinare a poliţiştilor de frontieră de orice îndeplinire normală a sarcinilor de serviciu. Pentru a reuşi evitarea unor investigaţii penale aprofundate, cu privire la acte sau fapte de corupţie, ori de serviciu sau în legătură cu serviciul, o parte a poliţiştilor de frontieră care lucrează în cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Moraviţa – Punctul de Trecere a Frontierei Stamora Moraviţa, au dezvoltat, în cadrul grupului infracţional organizat, un mod de operare aplicat acestei nevoi de a „controla” şi a reuşi, în cel mai rău caz, minimalizarea oricărei anchete, fie disciplinară, fie penală, care să vizeze pe vreun membru al grupului.
Din acest punct de vedere, grupul infracţional este organizat, conform nevoilor de acces la informaţii despre anchete şi posibilităţilor de influenţare a acestora. În acest scop, agenţii şi ofiţerii poliţiei de frontieră au dezvoltat un adevărat sistem destinat protejării eficiente a intereselor grupului în faţa unor investigaţii penale. „Astfel, periodic sau ori de câte ori unul dintre membrii grupului este cercetat disciplinar, administrativ sau penal, pentru fapte în legătură cu serviciul sau fapte de corupţie sau asimilate acestora, suspectul vizat sau un apropiat al acestuia, membru al grupului, fac în aşa fel încât să obţină informaţii despre faptele cercetate de şefii ierarhici superiori ori de către organele judiciare şi mai ales despre cine este vizat de aceste cercetări”, au explicat sursele judiciare.
Poliţiştii folosesc două metode:
1. Dezvoltă relaţii de durată cu ofiţeri de informaţii din cadrul structurilor M.A.I., care sunt însărcinate cu investigarea şi cercetarea faptelor de corupţie.
„În momentul în care au nevoie de informaţii despre anchetele aflate în desfăşurare sau despre domenii asupra cărora ofiţerii de informaţii îşi concentrează atenţia, îi contactează pe aceştia sub pretextul oferirii unor date şi informaţii de interes pentru anchetele lor. În realitate, informaţiile pe care le oferă sunt generale, vagi şi cu posibilităţi reduse de a fi dezvoltate în cadrul unei anchete penale, iar din discuţiile purtate, află despre domeniile vizate în investigaţii de către structurile de combatere a corupţiei. Adică urmăreşte cu atenţie care este subiectul despre care îl întreabă ofiţerul de informaţii şi în acest fel deduce care este domeniul de interes”, au explicat cum funcţionează sistemul.
2. Fac rapoarte verbale sau scrise către şefii ierarhici superiori.
„În aceste rapoarte, informează despre săvârşirea unor fapte de corupţie de către alţi colegi, inclusiv de către colegi din grupul lor. În acest fel, cel care face raportul, observă interesul pe care îl manifestă şefii ierarhici faţă de aspectele legate de corupţie semnalate dar şi faţă de membrii grupului din care face parte. Însă, întotdeauna, aceste informaţii şi aspecte semnalate sunt incomplete, parţiale, în amestec cu fapte şi aspecte neadevărate şi care nu pot fi susţinute cu nici un fel de probe. În acest fel, au siguranţa că o eventuală investigaţie serioasă este imposibilă fără cooperarea şi implicarea directă a celui care face sesizarea. Mai precis, tot ceea ce sesizează, se limitează la bârfe şi vorbe, fără fapte care să poată fi dovedite în lipsa susţinerii celui care sesizează”, au explicat sursele judiciare.
Acţiunea procurorilor DIICOT
Peste 40 de percheziţii au loc, marţi dimineaţă, în judeţele Timiş, Caraş- Severin şi Hunedoara, la locuinţele unor poliţişti de frontieră şi ale unor persoane suspectate de contrabandă cu ţigări, precum şi la Punctul de Trecere al Frontierei de la Moraviţa. În acest caz sunt vizaţi şi şeful Vămii Moraviţa, precum şi mai mulţi şefi de tură.
Potrivit unor surse din rândul anchetatorilor, percheziţiile au început imediat după schimbul de tură.
Procurorii DIICOT şi jandarmii de la Brigada Specială de Intervenţie au descins la Punctul de Trecere al Frontierei de la Moraviţa din judeţul Timiş, blocând vama şi scoţându-i din birouri pe poliţiştii de frontieră pentru a-i percheziţiona.
În paralel, în mai multe localităţi din judeţul Timiş, respectiv Deta, Moraviţa, Jebel, Timişoara, precum şi în judeţele Caraş- Severin şi Hunedoara au loc percheziţii la persoane suspectate în acest dosar - poliţişti de frontieră şi contrabandişti de ţigări.
Acţiunea DNA din 2011
Acţiunea de marţi de la Punctul de Trecere a Frontierei de la Moraviţa are loc după mai mult de cinci ani de când peste o sută de vameşi şi poliţiştii de frontieră au fost ridicaţi şi duşi cu elicopterul la audieri în cea mai amplă operaţiune anticorupţie de până atunci.
În 8 februarie 2011, peste 2.000 de poliţişti, jandarmi, luptători de la trupele de intervenţie rapidă şi ofiţeri DGA au descins în vămile Moraviţa (judeţul Timiş) şi Naidăş (judeţul Caraş- Severin) de unde au ridicat peste o sută de vameşi şi poliţişti acuzaţi de corupţie. În urma acestei operaţiuni, 68 de poliţişti de frontieră, vameşi şi contrabandişti au fost condamnaţi cu suspendare, 17 au fost condamnaţi la închisoare cu executare, iar trei au fost achitaţi.
Se încarcă comentariile...
