FOTO Ţinutul de poveste din călcâiul cizmei italiene. Oraşe medievale uluitoare, plaje de vis, străduţe romantice

Regiunea Puglia din sudul Italiei, de pe coasta Mării Adriatice, este în mare parte necunoscută şi pe nedrept ignorată de turiştii români. Este şi foarte puţin promovată, în detrimentul altor destinaţii turistice pe care le oferă Italia. Vă propunem o călătorie prin locurile desprinse parcă din poveşti ale regiunii Puglia.

Dacă ne uităm pe harta Italiei, regiunea Puglia o găsim în cea mai sudică parte a cizmei. Este chiar călcâiul ei. I se mai poate zice „tocul“ sau „pintenul“ cizmei. Este mărginită de Marea Adriatică şi de Marea Ionică şi are capitala la Bari. Astăzi, se poate zbura lejer la Bari cu avionele companiei WizzAir, de la Bucureşti, Cluj-Napoca (în mai puţin de două ore) sau Timişoara (aflată la doar o oră distanţă).
 

Însă nicidecum turismul nu se rezumă doar la Bari. Oraşul poate fi vizitat în regim de city break într-o singură zi. E bine să vă pregătiţi însă de o excursie în orăşelele medievale, aflate la distanţe relativ scurte de Bari, care vă duc într-o adevărată lume de poveşti. Alberobello, Ostuni, Matera, Martina Franca, Otranto, Polignano a Mare, Monopoli, Altamura sunt câteva destinaţii magice pe care nu trebuie să le pierdeţi din vedere când ajungeţi în Puglia.

ÎN BARI, TOTUL SE ÎNVÂRTEŞTE ÎN JURUL LUI SAN NICOLA

Să începem totuşi cu Bari, un oraş cu aproximativ 320.000 de locuitori. Aeroporul poartă numele „Karol Wojtyla“ (numele de naştere al Papei Ioan Paul al II-lea) şi se află la opt kilometri de oraş. Infrastructura Italiei este foarte bine pusă la punct şi, de cum ieşi din aerogară, poţi lua fie un autobuz (un bilet costă un euro), fie un tren (la 4,5 euro), cu ambele ajungând foarte repede în staţia Bari Centrale.

Bari a devenit cunoscut pentru mulţi români din timpul Campionatului Mondial de Fotbal din anul 1990. Şi asta pentru că pe stadionul „San Nicola“ avea să dispute naţionala României două partide, cea cu URSS (câştigată de tricolori cu 2-0) şi cu Camerunul lui Roger Milla (pierdută cu 1-2). După acel Mondial, echipa locală AC Bari avea să-l regimenteze pe atacantul Florin Răducioiu. Astăzi echipa din Bari evoluează în liga secundă, cu mari probleme financiare.
 

Aşa cum am spus la început, Bari poate fi vizitată într-o zi. Este al doilea oraş ca mărime din sud, după Napoli.

Principala atracţie este centrul vechi, Barivecchia, care este pe o peninsulă mărginită de porturile (cel vechi şi cel nou) oraşului. 

San Nicola (Sfântul Nicolae) este părintele spiritual al oraşului Bari. Totul se învârteşte în jurul acestui sfânt. De altfel, Basilica San Nicola, construcţie terminată în anul 1197, cel mai impresionant monument al oraşului, adăposteşte moaştele sfântului ierarh. 

Este un cartier tipic pentru sudul Italiei, în care te poţi pierde în voie în labirintul format de străduţe înguste, unde localnicii îşi întind rufele la vedere, unde veţi auzi obişnuitele vociferări ale sudicilor, o să auziţi televizorul din casă dat la volum maxim, pe unde scuterele roiesc neîncetat.
 

LA ORA 13.00, VIAŢA SE OPREŞTE

Zona se animează seara, când se deschid pizzeriile, restaurantele şi cafenelele. Dacă ajungeţi după-masă în Bari, nu vă speriaţi, oraşul nu este abandonat. Doar că italienii respectă cu sfinţenie siesta. La ora 13.00, viaţa se opreşte, totul este închis. Localnicii revin cu forţe proaspete după ora 18.00, iar viaţa revine la normal. 

Puteţi admira Piazza del Ferrarese, Piaţa San Nicola, basilica, catedrala San Sabino, celelalte numeroase biserici, cetatea Svevo, promenada Lungomare, portul.  

Nu ezitaţi să încercaţi mâncarea tradiţională. Sunt specialişti în pizza, focaccia, paste, brânzeturi şi mâncare de peşte. Pastele numite orecchiette sunt o specialitate locală. Bari nu este un oraş scump. O pizza şi o bere ajung la cinci euro. Dacă doriţi să mergeţi la plajă în Bari, se poate. Plaja oraşului se numeşte Pane e Pomodoro (în traducere, Pâine şi Roşie) şi se află la 15 minute de mers pe jos din centru. Găsiţi nisip, apa e suficient de mică să puteţi trece în mers până pe stâncile aflate în larg, pe care puteţi să vă întindeţi şi să vă bronzaţi.

PIATRĂ ŞI MĂSLINE

Pentru toate destinaţiile pe care le alegeţi cu plecare din Bari, cel mai bine este să folosiţi trenul. Trenurile circulă mai des şi mai bine ca tramvaiele la noi. Compania naţională Trenitalia şi alte două companii private operează pe Bari Centrale. Biletele le puteţi cumpăra doar de la automate. Pentru o distanţă de circa 60 de kilometri biletul costă 5 euro.

În timpul unei călătorii cu trenul, veţi vedea culturi interminabile de măslini. Puglia este cel mai mare producător de ulei de măsline din Italia. Nu întâmplător, stema regiunii este un măslin. Zona mai este recunoscută pentru culturile de migdale şi pentru producţia de vin. În rest, Puglia stă pe piatră, calcar şi stâncă.  

CĂSUŢELE „TRULLI“ DIN ALBEROBELLO

Poate cea mai importantă destinaţie pugliană este Alberobello, oraşul aflat pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Se află la 60 de kilometri de Bari şi se poate ajunge cu trenul. Localitatea este renumită pentru casele sale „Trulli“.

Căsuţele „Trulli“ seamănă cu căsuţele de pitici din poveşti. Toate sunt construite din piatră, după acelaşi stil, în formă de con, cu vârf ţuguiat, şi zugrăvite în alb. Interesant este că nu s-a folosit ciment, mortar sau alte materiale adezive, ci doar piatră, printr-o metodă inedită, locală. Pe acoperişuri sunt desenate diverse simboluri, cele mai multe fiind religioase sau magice.

Ele au fost construite de agricultori începând din anii 1600. Ideea a aparţinut grofului Giangirolamo II Acquaviva, care i-a îndemnat pe ţărani să construiască doar case pentru care nu trebuia să plătească dări şi care puteau fi demontate cu uşurinţă oricând.

O OAZĂ DE RĂCOARE ÎN CĂLDURA DOGORITOARE

Vă puteţi plimba până obosiţi pe străduţele din zona turistică, cu ale sale căsuţe „Trulli“, puteţi intra în ele, gazdele sunt foarte primitoare, nu vă cer taxă, dar dacă doriţi, puteţi lăsa ceva mărunţiş pe masă. Sunt peste 1.600 de căsuţe, multe dintre ele fiind încă locuite în permanenţă. Altele s-au transformat în restaurante, magazine de suvenire, vinoteci şi altele. 

„Nel blu dipinto di blu“

Regiunea Puglia este recunoscută pentru plajele şi superba coastă de pe Adriatică. Pe ţărmul mării se află localităţi pescăreşti de toată splendoarea, golfuri liniştite şi izolate, grote şi peşteri, orăşele portuare.

La Polignano a Mare se află poate cea mai spectaculoasă plajă din Italia. Oraşul a fost construit pe stâncă, chiar deasupra apei. Nu este departe de Bari, la 30 de kilometri, în direcţia Lecce. Biletul de tren costă doar 2,5 euro. La Polignano s-a născut celebrul cantautor Domenico Modugno, cel care a încântat inimile multora cu melodia „Volare“ („Nel blu dipinto di blu“). Nu întâmplător cântăreţul are o statuie de bronz în piaţa care îi şi poartă numele.  

PLAJE CA ÎN PICTURI

Turişti din toată lumea aleg Polignano a Mare pentru fascinanta ei plajă Cala Paura, aflată între două stânci înalte de calcar. Panorama spre mare din oraşul vechi merită toţi banii. Practic, pentru a ajunge pe plajă trebuie să coborâţi într-un golfuleţ. Plaja este amenajată pe pietricele, nu există nisip. De jos, oraşul de pe stâncă se dezvăluie într-o perspectivă inedită. 

De altfel, locul este vizitat şi de amatorii de senzaţii tari, care pot plonja în apă de pe stânci. Este un adevărat spectacol să-i priveşti. Cei de pe margine fac galerie, îi încurajează pe temerari, iar apoi, după ce au sărit în apă, îi recompensează cu aplauze. 

Grotele săpate de mare pot fi vizitate cu bărcile. Într-una dintre aceste grote se află un restaurant faimos, numit Grotta Palazzesi, de unde perspectiva spre mare este uimitoare.  

Romantism pe străzile înguste din Monopoli

O excursie la Polignano a Mare poate fi legată cu vizitarea unui alt oraş de coastă, Monopoli, aflat la 45 de kilometri de Bari. Vechiul port parcă ar fi opera unor pictori.

Pot fi văzuţi pescarii care se întorc cu prada de pe mare şi vând peştele proaspăt direct de pe vapoare. Şi aici pot fi întâlnite aceleaşi străduţe înguste, cu atmosfera lor romantică.

La Monopoli găsiţi şi plaje de toate felurile, cu nisip, cu pietricele sau cu stânci.

OSTUNI, ORAŞUL ALB

Ostuni este un oraş aflat la 85 de kilometri de Bari şi cam la o distanţă de 8 kilometri faţă de coasta Mării Adriatice. Obiectivul său principal atunci când vizitaţi Ostuni este oraşul vechi. Acesta este numit şi „Oraşul alb“ sau „La Città Bianca“.

Şi asta pentru că toate casele sunt zugrăvite în alb. Se află într-o regiune plină de păduri de măslini, vechi de peste 2.000 de ani. Oraşul medieval este înconjurat de ziduri de apărare.

Din Piazza della Libertà începe urcarea, prin labirintul de străzi pavate cu piatră, pline de cafenele, restaurante şi gelaterii şi se ajunge la catedrala papală, care se află la cel mai înalt punct din oraşul vechi, construită în secolul al XV-lea. 

MATERA, CAPITALA CULTURALĂ EUROPEANĂ  ÎN 2019

La 66 de kilometri de Bari se află Matera – unul dintre cele mai fascinante locuri din lume, şi acesta aflat în patromoniul universal UNESCO. Matera nu mai e în Puglia, ci în regiunea vecină, Basilicata, lângă râul Gravina di Matera. 

Oraşul este cunoscut pentru Sassi di Matera (pietrele din Matera), un complex de locuinţe-grotă. Complexul este alcătuit din trei zone: Civita (centrul istoric), Sasso Caveoso şi Sasso Barisano. Este considerat al doilea cel mai vechi oraş locuit încontinuu din lume, după Petra. A existat o aşezare umană şi în urmă cu 15.000 de ani înainte de Hristos. 
 

În aceste grote, prin anii ’50, încă locuiau oameni fără curent şi fără apă (alături de animalele lor), în condiţii de igienă precară. A fost cea mai mare zonă de cocioabe din Italia. În secolul XX, 70% din populaţie trăia în „sassi“.  

Cartea „Cristos s-a oprit la Eboli“, scrisă de Carlo Levi, în 1945, avea să aducă în faţa opiniei publice realitatea de la Matera. Guvernul italian a decretat atunci ca toţi cei care locuiau în grote să fie mutaţi, iar grotele să fie zidite ca oamenii să nu se întoarcă acolo. 

UN MUZEU ÎN AER LIBER

Dar să aruncăm un ochi şi asupra istoriei acestui oraş fabulos. Prima atestare a oraşului actual este în anul

662, fiind construit de către longobarzi, iar mai târziu a aparţinut Principatului de Salerno. În 1082 s-a construit prima biserică de către Ordinul Benedictin, vizitat şi de Papa Urban al II-lea, în 1092.

În secolul al XIII-lea au fost construite mai multe biserici, printre care şi catedrala din Matera. Biserica San Pietro este din 1300, biserica San Giovani e din 1233, dar bisericile din grote sunt din secolele VIII-XI.

La începutul anilor 1500 au fost construite palatele Palazzo Ferraù, Palazzo Malvinni Malvezzi şi Palazzo Santoro.

În secolul al XVII-lea s-a ridicat cartierul Recinto, iar nobilii şi-au ridicat locuinţele în preajma catedralei, în contrast cu cocioabele din Sasso Caveoso şi Civita. Din 1965, statul italian a emis legile de conservare pentru casele din grote.

O plimbare pe străzile din Matera este o experienţă deosebită. Nu pare să existe o logică după care s-au construit casele şi străzile, unele trepte te urcă, altele te coboară, casele sunt construite parcă una peste alta.

Doar câteva străzi pot fi folosite de maşini, în rest se merge pe jos. Parcă ar fi un mare muzeu în aer liber. 

Aici s-a filmat pelicula nominalizată la Oscar „Patimile lui Hristos“, al lui Mel Gibson, dar şi filmul „Ben-Hur“ (2016), cu Morgan Freeman în distribuţie.

Şi poate nu întâmplător, în anul 2019, Matera va fi Capitală Culturală Europeană.