Cum au putut să funcţioneze în paralel, vreme de 60 de ani, primăriile germană şi sârbească din Timişoara
0Primăria Germană a avut autoritatea dată de populaţia majoritară a oraşului, iar cea sârbă acţiona în chestiuni care priveau populaţia sârbă şi greco-ortodoxă, printre care şi cea românească.
După eliberarea Banatului de sub ocupaţia otomană care a durat 164 de ani, habsburgii au început reorganizarea acestui ţinut aflat la marginea împeriului. Primul guvernator militar a fost numit contele Claude Florimund Mercy d’Argenteau, un militar francez, aflat în serviciul Habsburgilor. Lui i-a revenit sarcina să să construiască un sistem de fortificaţii în jurul oraşului, să pună pe picioare industria manufacturieră, să asigure colonizarea acestei zone înaoiate cu german şi alte naţionalităţi catolice.
Primăria Germană
În 4 ianuarie 1718, a fost creată Primăria Germană (Magistratul German-Deutcher Magistrat), care avea autoritate asupra majorităţii oraşului şi, în particular, asupra noilor cetăţeni germani. Magistratul era ales de primii 50 de burghezi germani, recunoscuţi ca cetăţeni ai urbei.
Primul magistrat germa a fost Thobias Balthasar Hold – de profesie medic (1718-1719), urmat de Florian Blum (1719-1720), din nou Hold (1720-1721), Peter Solderer (1722-1741), Andreas Pfann (1742-1745), Peter Mayer (1745-1749), Joseph Leibnitzer (1749-1754), Michael Auer (1754-1756), Anton Klang (1756-1758), Peter Anton Delpondio (1758-1761), Adam Ebelshausner (1761-1762), Josef Anton Kulterer (1762-1771), Bartolomaus Lederer (1771-1774) şi Peter Anton Delpondio (1774-1780).
Aşadar, cel mai proeminent primar german a fost Peter Solderer, care o ocupat această funcţie timp de 20 de ani. În perioada mandatului său a început reconstrucţia oraşului pe coordonate moderne. El a condus oraşul şi în timpul epidemiei de ciumă care a devastat Timişoara între 1738-1739.

Primăria Veche din Piaţa Libertăţii
În anul 1731 a început construcţia clădirii Primăriei Vechi (din Piaţa Libertăţii de azi), care a devenit sediul magistratului german. Şedinţele magistratului aveau loc de două ori pe săptămână, luni şi vineri.
Cum se împărţeau sarcinile între cele două magistrate
Primăria germană acoperea aproape toată partea înconjurată de ziduri a cetăţii în care autoritatea sârbă avea doar o mică suprafaţă, în zona bisericii Sârbeşti din actuala Piaţa Unirii. A împărţit autoritatea însă şi în zona Fabric (cea de nord era destinată sârbilor, în timp ce sudul a devenit german). La fel, cele două magistrate se împărţeau şi în Elisabetin, care a fost la origine o colonie rurală locuită de germani şi de numeroşi români.
Adminsitraţia sârbă avea autoritate şi în satul Mehala (astăzi cartier în Timişoara).
Primăria Sârbească
Aproape în acelaş timp a fost creată Primăria Sârbă (Magistratura sârbă – Rajzicher Magistrat –germanii îi numeau pe sârbi „ratzen”). Ea avea o autoritate mai limitată şi acţiona în special în chestiuni care priveau populaţia sârbă şi greco-ortodoxă. Pentru că românii nu aveau o organizaţie oficială în oraş şi erau în majoritate de religie greco-ortodoxă, ei erau sub Magistratura Sârbă.
În atribuţiile primăriei intra menţinerea ordinii, liniştii şi siguranţei cetăţenilor, precum şi obligaţia de a menţine curăţenia în spaţiul aflat sub administrarea sa. Tot în atribuţiile sale intra acordarea dreptului de şedere în oraş, a dreptului de a presta o meserie sau de a face comerţ pentru membri confesiunii ortodoxe. Se ocupa şi de evidenţa populaţiei arondate lui, administrarea bunurilor orfanilor, stabilirea şi colectarea impozitelor sau luarea de măsuri pentru prevenirea incendiilor.

Pe locul vechii primării sârbeşti s-a construit Liceul "Nikolaus Lenau"
Primul lider al Magistratul Ilir a fost Nikola Mundzija, care a condus comunitatea rasciană în administraţia otomană. Au urmat Ivan Debeli (1717), Stojan Varşlija (1718), Jovan Raşkovici (1719), Jossim Stamorac (1720-1721), Sava Abadzija (1722-1723), Jossim Stamorac (1724), Hadji Neja Mundzija (1725-1726), Jossim Stamorac (1727-1728), Stojan Varşlija (1729-1730), Jovan Raşkovici (1731-1732), Petko Debeli (1733-1734), Jovan Raşkovici (1735), Jossim Malenica (1736-1739), Marko Muzul (1740-1741), Jossim Malenica (1742-1747), Jovica Stajici (1748-1749), Jossim Malenica (1750-1767), Georgije Kalinovici de Dorjan (1768-1773), Zivan Duricko de Modoş (1774-1777).
Şase primari sârbi au murit de ciumă
Iniţial Magistratul rascian se afla în cartierul Palanca Mare, apoi a cerut să construiască un sediu nou, în Cetate. Edificiul a fost construit pe locul în care se află astăzi Liceul „Nikolaus Lenau”, între 1759-1765). Acesta avea o sală pentru şedinţe, un spaţiu pentru arhivă, un spaţiu pentru obiecte preţioase şi un spaţiu pentru arest. După unificarea celor două magistraturi, clădirea a fost utilizată ca sediu al teatrului.
Interesant este că şase dintre primarii rascieni au murit în urma epidemiei de ciumă.
Unirea celor două primării din 1780
În 1751 a urmat o nouă reorganizare, când de la Viena a fost numit un administrator civil, sistemul cu două magistraturi, egale ca autoritate, şi-au continuat existenţa.

Primăria Timişoarei a funcţionat în clădirea din Piaţa Libertăţii până în anul 1949
Această formă de organizare a fost menţinută până în 1781, când Banatul a fost încorporat în Regatul Ungariei şi s-a trecut la administraţia maghiară. Timişoara a fost declarat oraş liber regesc, iar urbea avea să aibă din acel moment un singur for conducător, care îşi avea sediul în clădirea Primăriei Vechi din actuala Piaţa Libertăţii.

Primarii vizionari ai Timişoarei. Oamenii care au pus oraşul pe harta Europei Occidentale
Imagini de o frumuseţe rară cu Piaţa Libertăţii, surprinse din dronă VIDEO