Superstiţii de pe vremuri: de ce era bucurie în casă atunci când se năştea un băiat şi jale când venea pe lume o fată

Ursitoarele erau considerate a fi trei zâne care hotărau soarta copilului

Naşterea era un eveniment foarte important în familiile ţăranilor români. Din acest motiv existau ritualuri şi superstiţii atât pentru femeile gravide, cât şi pentru nou-născuţi.

Naşterea unui băiat era preferată de români, decât cea a unei fete. „La poporul nostru, acest lucru, această preferinţă reiese cu destulă claritate din adagiul popular: «că la naşterea unui băiat râd şi cheotorile de la casă» şi «plâng când s-a născut o fată». În Oltenia se obişnuieşte a se zice că «voinicul e cruce (întreagă)», iar muierea este «jumătate de cruce». În Oltenia, i se zice femeii măritate «coadă» şi bărbatului «cap» - cap al femeii. (...) Românii zic despre femei «poale lungi, dar minte scurtă»; «tulpanul femeii când cade, se umple şi nu-l mai poate lua; dar voinicului dacă-i cade căciula, o ia, o scutură, şi o pune iar în cap»“, arată Gheorghe Ciauşanu, în volumul „Superstiţiile poporului român“.

Superstiţii pentru femeia însărcinată

După ce rămânea însărcinată, femeia trebuia să respecte o serie de rânduieli. „Îngreunata nu trebuie să mănânce fructe îngemânate, că va avea gemeni. (...) În Vâlcea este oprit ca femeia îngreunată să mănânce colacii care s-au lipit în cuptor. La aromâni, se crede că femeia care a mâncat fructe îngemănate - prune, cireşe, alune cu doi sâmburi - va face gemeni. Femeia «grea» nu trebuie să-şi uite peste noapte cămaşa ei pe gard, la uscat, căci vreo vecină pizmuitoare poate să taie cu un cuţit umbra mânecilor ei proiectată pe pământ. Copilul ce se va naşte în cazul acesta va avea mâinile tăiate. Dacă o femeie însărcinată «pofteşte» ceva pe care nu-l poate avea îndată, nu e bine să-şi pună mâna pe trup, ca nu cumva copilul să fie aidoma însemnat, în locul în care a pus mâna, cu obiectul dorit. (...) Din măr început să nu mănânce cea însărcinată, că va face copilul cu semn, ca şi când ar fi muşcat de câine. Poame crude dacă mănâncă, poate să nască fără de timp“, se mai arată în cartea „Superstiţiile poporului român“.

De ce i se dă femeii o cheie în timpul naşterii

La o naştere grea se punea în practică un ritual, care includea descântecul şi un obiect nelipsit din orice gospodărie. „Când naşterea era grea, se crede că femeii care se «prăseşte» i s-a făcut «pe ursită». Una din femeile de faţă care se pricepe în ale descântecului, ia un topor, merge la colţul de răsărit al casei, către icoane, şi descântă făcând cruce cu toporul; apoi merge şi la celelalte colţuri şi face tot aşa. În urmă, se duce la «Meşter-grindă, împlântă toporul, repezindu-l din toate puterile, şi acolo îl lasă toată noaptea următoare. (...) În judeţul Vâlcea, şi poate şi prin alte ţinuturi româneşti, este obiceiul ca să-i dea celei ce naşte o cheie pe care ea o ţine în mână. Aceasta pentru a-i uşura, zice-se, facerea. În acelaşi timp, se descuie toate lacătele  şi încuietorile de la uşile caselor“, menţionează Gheorghe Ciauşanu. 

Cum erau ţinute la distanţă spiritele rele

Imediat după naştere, aveau loc o serie de rânduieli pentru a ţine departe spiritele rele de nou-născut. Pentru a fi feriţi de vrăji sau de spiritele rele, se făcea în jurul copilului un cerc cu un obiect de fier, pentru că se credea că în acest fel se delimita o graniţă peste care nu puteau trece spriritele rele. În acelaşi sens erau bătute în pragul uşii cuie scoase de prin mausolee. Pisicile, care erau condiderate purtătoare de spirite rele, nu era lăsate în casă cu copilul. De asemenea, nou-născutului i se punea sare pe limbă pentru nu putea fi deocheat sau fermecat. 

Oltenia se credea că nou-născuţii care veneau pe lume cu o pieliţă pe cap, care se numea „tichie“, se vor face strigoi, dar în Moldova exista credinţa că sunt oameni cu noroc. Imediat după naştere, femeia avea mai multe interdicţii: nu-i este îngăduit la fântână sau la izvor pentru că vor seca, nu trebuie să frământe pâine şi nu are voie să mulgă vacile pentru că acestea vor fi înţărcate.  

Ursitoarele 

Ursitorile, care sunt trei zâne, hotărăsc destinul copilului. „Ca toate celelalte duhuri, Ursitoarele iubesc noaptea, întunericul. (...) Ursitoarelor le place ca în casa în care s-a născut copilul şi unde vin ele să ursească să se afle şi o lumină şi casa trebuie să fie măturată. (...) Ursitorile sunt aşteptate în a treia seară de la naştere. Sunt aşteptate cu masa întinsă, că casa scuturată, cu lumină şi cu veselie din partea părinţilor. Zânele acestea sunt cu toate. Moaşa pune masa pe locul unde a născut nepoată-sa , aşează pe ea o azimă de pâine unsă cu miere, care are trei cruci făcute cu cuţitul. În fiecare cruce se pune câte un argint pentru sănătatea şi norocul copilului. Pe azimă, ea mai pune un pahar cu apă şi altul cu vin. Moaşa pleacă acasă, iar lehuza trebuie să stea deşteaptă şi în cea mai mare linişte cu copilul ei. Dimineaţa, vine moaşa iarăşi la nepoată-a şi îşi povestesc la un loc visurile ce le-au visat. După ele îi vestesc nou-născutului o soartă bună sau rea. Ursitoarele sunt zâne cu inimi neînduplecate. Din ele, cea mai mică se crede că hotărăşte soarta copilului“, se arată în „Superstiţiile poporului român“.