Mărturii cutremurătoare despre Armata Română în Basarabia: „Cadavrele de bătrâni şi femei înşirate pe drum îmi vorbesc de păcătoşenia noastră“

Armata Română a intervenit în Basarabia pentru a apăra ţara vecină

Căpitanul Constantin Sănătescu a fost participant activ la Primul Război Mondial şi la cel de-Al Doilea Război Mondial. Acesta a ţinut un jurnal în care a însemnat acţiunile la care a participat, precum şi impresiile din Primul Război Mondial, dar şi cu privire la intervenţia Armatei Române în Transilvania şi în Basarabia.

Constantin Sănătescu provine dintr-o veche familie boierească din satul Sănăteşti, judeţul Gorj. Tatăl său, Gheorghe Sănătescu, militar de carieră, a luptat ca voluntar în Războiul de Independenţă, în Regimentul 2 Gorj, şi a fost general de divizie în Primul Război Mondial, alături de fiul său.

Constantin, fiul cel mai mare al generalului Gheorghe Sănătescu, s-a născut în 1885 la Craiova. A urmat cursurile gimnaziale şi primele clase la Liceul „Carol I“, din Craiova.

După mutarea tatălui său, în 1900, la Regimentul 17 Mehedinţi din Turnu-Severin, a fost trimis să-şi continue studiile la Şcoala Fiilor de Militari din Iaşi. A urmat, apoi, Şcoala Militară de Infanterie şi Cavalerie din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1907, cu gradul de sublocotenent. „Sănătescu este un element eminent. Dotat de la natură cu multe calităţi bune“, se menţiona în foaia matricolă de comandantul şcolii.

În 1908, Constantin Sănătăescu urmează cursurile şcolii speciale de Cavalerie din Târgovişte, iar în anul 1910, a devenit instructor, cu gradul de locotenent, la Şcoala Specială de Cavalerie din Târgovişte. „În 1913, a luat parte la campania din Bulgaria. Ca ofiţer, comandant de escadron la Regimentul 10 Călăraşi din garnizoana Tulcea din 1914, Constantin Sănătescu va lua parte la luptele pentru apărarea ţării în Primul Război Mondial, dând dovadă de mult curaj în fruntea escadronului său, fiind avansat la excepţional şi decorat cu ordinul «Coroana României» cu spade în grad de cavaler, «Steaua României» cls. V-a precum şi cu ordinul rus «Sfânta Ana» cls. II-a, iar la sfârâitul războiului cu «Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918», cu baretele Dobrogea, Mărăşti şi Mărăşeşti, cu medalia «Victoria» şi cu «Crucea de Război» franceză“, arată Otilia Gherghe şi Camelia Slabu, de la Muzeul Olteniei din Craiova în lucrarea „Consemnări despre acţiunile Armatei Române în Basarabia în jurnalul inedit al căpitanului Constantin Sănătescu (1918)“, apărut în volumul Litua. 

Armata Română a intervenit în Basarabia pentru restabilirea ordinii

Cei doi autori ai lucrării prezintă contextul desfăşurării faptelor: „La 20 octombrie 1917, la Chişinău, în cadrul primului Congres al tuturor moldovenilor din Rusia, s-a hotărât constituirea Sfatului ţării, pentru administrarea «treburilor Basarabiei autonome». La 2/15 decembrie Sfatul Ţării prezintă Declaraţia prin care se proclamă Republica Democratică Moldovenească.

Această hotărâre reprezintă primul pas în lupta românilor basarabeni pentru autodeterminare. Declaraţia prevedea încredinţarea puterii executive Consiliului Directorilor Generali, iar Sfatul Ţării, ca organ suprem în republică, urma să adopte un program de reforme democratice, economice, politice şi social-culturale.

În toamna anului 1917, Basarabia era cuprinsă tot mai mult de anarhia bolşevică, de bandele de soldaţi ruşi care se retrăgeau de pe frontul român provocând mari dezordini, jafuri şi asasinate prin satele moldoveneşti. Partea de nord şi de sud fiind lăsate pradă armatelor ruseşti bolşevizate.

La 6 ianuarie 1918, guvernul basarabean solicită guvernului român ajutor militar pentru apărarea ordinii în ţară. În aceste condiţii, guvernul român, sub preşedinţia lui Ion I.C. Brătianu, a luat hotărârea de a trimite trupe române în Basarabia pentru apărarea liniilor ferate şi a dispozitivelor de aprovizionare. Marele Cartier Român trimite ordinile de operaţii trupelor române.

Două divizii de infanterie şi două de cavalerie vor începe imediat mişcările spre a trece Prutul. Divizia a 2-a trebuia să pătrundă în Basarabia între Ungheni şi Leova şi să înainteze în direcţia Chişinău. Divizia a 13-a urma să treacă pe la Cahul, spre  ocupa Basarabia de sud. Între cele două divizii, legătura o va face Divizia a 2-a de cavalerie ( din care făcea parte şi escadronul ofiţerului Constantin Sănătescu). În sectorul Basarabiei de Nord, Divizia I-a de cavalerie va opera în direcţia Bălţi-Soroca, până la marginea regiunii ocupate de austrieci, în judeţul Hotin.

„Mă simt liniştit şi ca la mine în ţară“

Însemnările lui Constantin Sănătescu  sunt pitoreşti, căpitanul arătând că se simte ca acasă pentru că se vorbea în limba română: „Am plecat să mă plimb pe malul Prutului, privind lunca Moldovei, iar gândurile mele merg mai departe de zona unde ochii se opresc. Ce ne-o mai fi dat să trăim. Deocamdată aş dori să mai stăm în acest sat basarabean, unde mă simt liniştit şi ca la mine în ţară fiindcă aud în jurul meu vorbindu-se româneşte…. Mă distrez uitându-mă la copii ce joacă «mija» şi-mi creşte inima când văd joc românesc şi mai ales cum grăiesc numai româneşte“.

Lupta de la Bender

Căpitanul Sănătescu prezintă modul în care a fost atacată localitatea Bender şi imaginile îngrozitoare nelipsite dintr-un război: „25 ian.1918. Ne-a venit şi ordinul de operaţie ca să atacăm Benderul. Artileria a început bombardamentul pe întuneric, iar în faptul zilei vine şi Reg. 6 R. şi împreună pornim spre Bender. La ieşirea din Liţca, ne-am masat, apoi ne-am desfăşurat şi am pornit nebuni spre Bender intrând pe la nord, iar infanteria pe la est. O goană pe străzi, focuri trase de prin case, morţi întinşi pe uliţe, case dărâmate, altele în flăcări, lume îngrozită care ţipă; este îngrozitor o luptă de localitate. Brigada a descălecat, numai Escadronul meu a rămas în Bender să păzească caii la mână, iar trăgătorii noştri în goană au trecut Nistrul. Escadronul 3 din Reg. 7 R. este prima trupă română care a trecut Nistrul“.

Ororile războiului

Căpitanul Sănătescu se arată dezgustat de caracterul uman în momentele dificile. Acesta descrie jafurile care se petreceau, dar şi uciderea femeilor şi bătrânilor:

„Benderul era în plină devastare de trupele noastre şi de populaţia civilă. Jalea te apucă să vezi cum într-o clipă se spărgeau uşile şi geamurile şi cum se îndesau cu toţii la jaf. Câţi oameni nu or rămâne pe drumuri în urma acestor jafuri săvârşite de bestia omenească… Am trecut prin Bender copleşit de gânduri urâte, căci eu nu am visat aşa războiul. Cadavrele de bătrâni şi femei înşirate pe drum îmi vorbesc de păcătoşenia noastră“.

Trecerea Nistrului 

Căpitanul Sănătescu trece Nistrul cu mare emoţie în suflet, aducându-şi aminte de faptul că şi Ştefan cel Mare a luptat în aceste locuri: „Am trecut şi noi Nistrul cu caii la mână pe un pod frumos şi solid. Văd cetatea Benderului şi cuget în urmă la vremurile lui Ştefan cel Mare şi Ioan Vodă cel Cumplit, care şi ei au luptat aici. Toate le-aş fi crezut, dar ca să trec cu armata peste Nistru, asta niciodată.“