Fostul şef al IPJ Gorj: „Scandalurile politice au influenţat tot mai puţin activitatea Poliţiei, pentru că DNA şi-a intrat în rol”

Primul şi ultimul interviu acordat de comisarul-şef de Poliţie Marius Costinel Dascălu, care a condus până zilele trecute Poliţia Gorj, a fost acordat publicaţiei ”Adevărul”, pentru campania ”România infractorilor necunoscuţi”. Acesta a vorbit despre modul în care trebuie să se comporte un poliţist atunci când îşi termină serviciul şi despre cum au afectat scandalurile din fruntea Ministerului de Interne imaginea Poliţiei Române.

Marius – Costinel Dascălu, în vârstă de 54 de ani,  a fost până luni, 17 octombrie, inspectorul şef al Poliţiei Gorj. El a ieşit la pensie, pentru că legea specială de care se bucură poliţiştii le oferă dreptul de a se pensiona după 25 de ani de activitatea, deşi, în mod normal, abia după două decenii de activitate se poate considera că o persoană capătă o experienţă vastă pentru a cunoaşte toată problematica din sistemul în care lucrează. În ultimele zile de activitate ca poliţist, comisarul şef a acordat un interviu pentru ziarul Adevărul, cu toate că iniţial refuzase să poarte o discuţie.

La solicitarea noastră, răspunsul primit a fost: „aviz negativ“. Nu am renunţat şi am mers în audienţă, ca orice cetăţean, pentru a-l întreba pe şeful Poliţiei Gorj din ce motive nu poate fi realizat interviul. A recunoscut că răspunsul a fost dat „în doi peri“, dar asta şi pentru că nu a avut de-a face cu jurnaliştii. Cum lucrurile s-au lămurit, am căzut de acord să realizăm interviul. Surpriza a fost că şeful de atunci al Poliţiei Gorj a avut puterea să răspundă şi la întrebările mai dificile cu privire la imaginea miniştrilor de Interne care au probleme cu legea. A răspuns pentru că urma să se retragă din activitate sau pentru că a avut curajul şi demnitate pe care trebuie să le aibă orice poliţist? A fost întrebarea la care m-am gândit imediat după ce am aflat că s-a pensionat. 

În evidenţele Poliţiei Gorj figurează peste 6300 de dosare cu autor necunoscut. Este o situaţie alarmantă?

Marius – Costinel Dascălu: Analizând complexitatea faptelor sesizate, nu mi se pare o situaţie foarte alarmantă. Marea majoritate a infracţiunilor sesizate sunt cele contra patrimoniului, furturile în general, care, de cele mai multe ori sunt comise din curţile locuinţelor, din scara blocului. Furturile cu mod de operare sunt relativ reduse şi acestora li se acordă cea mai mare atenţie. Mă refer aici la efracţie, la intrarea prin anularea alarmelor sau ruperea butucului, fapte care, de obicei, sunt comise de persoane calificate, iar modul lor de operare devine cunoscut şi se fac demersurile pentru identificarea lor. Celălalte infracţiuni, cărora le spunem furturi mărunte, sunt cele care rămân, de obicei, cu autor necunoscut ca urmare a lipsei probaţiunii în cauză. Nu există posibilitatea să găsim urme la faţa locului.

 Avem martori, dar nu avem alte elemente de care ne putem apropia. De multe ori, în faptele cu autori necunoscut în care se reuşeşte stabilirea unei persoane care ar fi pretabilă să săvârşească această faptă se lovesc de imposibilitatea administrării de probe. De asemenea, de foarte multe ori după sesizare părţile vătămate renunţă să mai solicite urmărirea, fie pentru că prejudiciul este mic, fie pentru că sunt suspiciuni că infracţiunile sunt comise de un membru al familiei sau de către un minor din vecinătate ş.a.m.d. O altă categorie cu autor necunoscut sunt cele de lovire sau de ameninţare, comise, de obicei, pe fondul consumului de alcool sau ca urmare a unor conflicte spontane. Infracţiunile cărora le acordăm o atenţie deosebită sunt cele care se petrec între grupuri de persoane, între membrii cunoscuţi între ceea ce s-a denumnit generic „lumea interlopă“. Sunt fapte pentru care se desfăşoară activităţi complexe, care conduc fie la probarea punctuală a infracţiunii respective, fie la documentarea pe o perioadă mai lungă şi constituirea unui dosar care se materializează la sfârşit într-un dosar complex. 

Trebuie sporite acţiunile de prevenire şi de educare, pentru ca populaţia să aibă bunurile în siguranţă?
 

Atunci când am sesizat că sunt aspecte de acest gen am încercat, prin furnizarea de materiale în mass media, precum şi printr-o campanie de prevenire făcută la nivelul asociaţiilor de locatari sau la nivelul şcolilor, să facem o educare a populaţiei. Aş exemplifica problematica apărută prin  înşelăciunea comisă de cetăţeni care identifică persoane în vârstă şi, prin folosirea unor pretexte de genul cumpărării unor produse din gospodărie, verificarea instalaţiei de gaze sau electrice sau prin metoda „Pomană pentru regele Cioabă“ intră în locuinţă, găsesc un motiv de a solicita gazdei să schimbe o sumă de bani şi văd unde îşi ţine economiile. De cele mai multe ori, naivitatea bătrânilor ne împiedică să găsim multe elemente după plecarea autorilor. Au fost cauze în care am reuşit identificarea grupului de persoane care fusese în zona respectivă şi care  erau pretabile de producerea infracţiunilor, dar nu au putut fi recunoscute de păgubiţi.

Permisivitatea noului Cod Penal şi de Procedură Penală conduce şi la renunţarea urmăririi penale atunci când autorii sunt identificaţi şi, de cele mai multe ori, unul dintre membrii familiei acestora procedează la restituirea integrală a prejudiciului către partea vătămată. În proporţie de 95% intervine împăcarea. Omul nu mai este dispus să urmeze procedura lungă de prezentare la poliţie sau la procuror pentru audieri, de prezentare în instanţă pentru susţinerea plângerii lui, ci preferă să îşi recupereze suma de bani sau să îşi preia bunul sustras şi să renunţe la plângere. Din punctul nostru de vedere problema este alta. Pe lângă partea vătămată căreia i s-a rezolvat problema, în spate poate că mai există şi alte persoane care au fost înşelate. Unele dintre ele poate au depus plângeri penale, iar altele pur şi simplu nu au mai făcut astfel de sesizări. În cazul în care avem cunoştinţă de fapte similare, începem să luăm legătura cu colegii noştri din alte localităţi sau din alte judeţe. Asta înseamnă timp, persoanele respective părăsesc zona şi atâta timp cât asupra lor nu mai există un dosar penal nu mai poate fi trase la răspundere. 

Totuşi este vorba de peste 6.000 de potenţiali infractori în libertate... 
 

Este vorba de 6.300 de dosare penale înregistrate de-a lungul timpului. În aceste dosare intră şi infracţiunile de fals, care rezultă ca urmare a cercetărilor în dosare în care nu se poate stabili persoana care a consemnat în fals anumite chestiuni. Mă refer la infracţiunile economice, unde erau cazuri de înşelăciune cu CEC-uri fără acoperire în care se făcea cercetarea, se stabilea cine a fost beneficiarul sumelor încasate din banca, dar nu se putea stabili cine a făcut consemnarea în documentele respective. Consemnarea datelor de pe CEC este obligatorie să fie făcută de o persoană autorizată. De cele mai multe ori, motivarea pe care o dădea beneficiarul CEC-ului era că nu el a completat şi nu ştia cine a făcut acest lucru. În acel moment apărea disjungerea, transmiterea dosarului pentru infracţiunea de înşelăciune către instanţă şi rămânea separat un dosart pentru fals în înscrisuri şi uz de fals.

O altă faptă care generează foarte multe înregistrări de acest gen sunt constatările din zona forestieră. În urma unor controale efectuate cu organele silvice se identifică arbori tăiaţi. Pentru că nu se poate stabili cine a făcut tăierile respective, se procedează la ridicarea materialului, dacă mai este găsit la faţa locului şi consemnarea într-un dosar cu autor necunoscut. Este greu de stabilit autorii după o perioadă de timp, pentru că urmele de la faţa locului au fost compromise. Ne dorim ca printr-o campanie de conştientizarea a oamenilor, mai ales a celor din mediul rural, care au fost obişnuiţi să taie câteva crengi din pădure sau au fost puşi în posesie cu terenuri forestiere şi consideră că e normal să taie, pentru că pădurea le aparţine. Legea nu e aşa şi îl obligă să anunţe organele silvice, să procedeze la marcare şi să primească un document care să-i permită transportul materialului lemnos la domiciliu.

Faptul că de-a lungul timpului au fost formate multe dosare penale în acest domeniu a îngreunat activitatea poliţistului şi procurorului, pentru că fiecare dosar penal, indiferent cât de simplu pare la prima vedere, necesită zile de cercetare, de documentare, iar soluţia finală este o clasare care până la urmă nu se mai evidenţiază decât într-o statistică a poliţiei. Este de reţinut că prin modificările la codul silvic, foarte multe din faptele de încălcare a regimului silvic se transformă în contravenţii care înseamnă confiscarea materialului lemnos şi sancţiunea pecuniară. Acest lucru poate că-i afectează mai mult decât un dosar penal în care procurorul consideră că nu există un pericol social deosebit. 

Sărăcia din mediul rural a dus la o creştere a infracţionalităţii 

Care sunt factorii care au dus la înregistrarea acestui număr de dosare penale cu autor necunoscut? Lipsa de personal sau de dotare?

Pot fi aceştia nişte factori, dar nu cred că un stat poate să-şi permită să încadreze poliţişti până când la fiecare cetăţean care săvârşeşte o faptă penală să existe în preajmă un lucrător de poliţie în preajmă. Factorii sunt diverşi, pornind de la sărăcia din mediul rural, pentru că multe din furturile din mediul rural sunt furturi fie ale unor materiale care se valorifică sub formă de deşeuri la firmele de reciclare şi pe care obţine mai nimic, fie produse alimentare. Sunt multe furturi de pe rafturile magazinelor. Pentru sesizarea unui furt de pe raft se implică o echipă de poliţişti care merge la faţa locului şi identifică persoana şi bunurile aflate asupra acesteia, persoanele care au asistat la prinderea în flagrant, pentru că de cele mai multe ori nu poliţiştii îi găsesc, ci agenţii de pază sau personalul de la magazinul respectiv. Pentru fiecare din aceste persoane se întocmesc nişte documente şi trec câteva zile pentru a înregistra, audia persoanele, a întocmi procesele verbale de constatare şi a prezenta materialul procurorului şi pentru a primi de cele mai multe ori o adresă din partea magazinului care nu se mai constituie parte civilă, pentru că şi-au recuperat bunurile. Activităţile acestea care trebuie parcurse pot să greveze alte acţiuni pe care poliţiştii respectivi le-ar putea desfăşura.
 

 Fiecare post de poliţie din mediul rural are prevăzute între 3 şi 5 funcţii pe care, de obicei, le avem ocupate. A existat un deficit, dar nu mai există acum. La nivelul întregului judeţ, deficitul nu este semnificativ, fiind undeva la 40 de locuri disponibile, care vin de cele mai multe ori din dinamica de personal. Sunt oameni care solicită să se mute la alte structuri, care se pensionează, care vor să plece din judeţ. Gorjul este o pepinieră pentru şcolile de poliţie. Dacă am face o centralizare a poliţiştilor aflaţi în alte judeţe ale ţării cred că am ajunge la 200-300. Doar anul acesta, la şcolile de poliţie au luat examenul peste 75 de tineri absolvenţi. Dotarea poliţiei s-a îmbunătăţit în ultimii ani. Nu avem posturi de poliţie care să nu aibă în dotare un autoturism. Aceste autoturisme care beneficiază de combustibilul necesar şi marea majoritate parcurg între 800 şi 1500 de kilometri pe lună. Combustibil pentru asigurarea patrulării, participarea la evenimentele de la 112 sau la celălalte activităţi pe care le desfăşoară există. Niciun post de poliţie nu mai are veo problemă legată de partea informatică. Au cel puţin un calculator conectat la reţea. Nu cred că mai există post la care redactarea documentelor din dosarele penale să se facă altfel decât prin redactare computerizată. 

„Cred că rezultatele bune se datorează oamenilor“

Câte dosare cu autor necunoscut au fost rezolvate de la venirea d-voastră în funcţie? 

 Am o situaţie a dosarelor soluţionate pe primele nouă luni. Eu am venit în funcţie la începutul lunii februarie. Sunt peste 1300 de dosare soluţionate şi aproximativ 1000 de dosare noi înregistrate. Dosare cu autor necunoscut se soluţionează în fiecare zi. 

Cum vă apreciaţi activitatea? Vă consideraţi eficient?

Cred că rezultatele au fost bune şi sunt mulţumit că partea de comunicare, atât în interiorul inspectoratului, cât şi cu societatea civilă, incluzând aici şi presa, a fost în primul rând civilizată, în limitele regulamentelor pe care le avem. Furnizarea de informaţii am făcut-o atât cât ne-a permis funcţia, şi aici este şi meritul purtătorilor de cuvânt. Cred că rezultatele bune se datorează oamenilor, iar eşecurile ar trebui să ni le asumăm.

Propuneri pentru îmbunătăţirea activităţii 

Ce propuneri aveţi de făcut pentru îmbunătăţirea activităţii poliţiei?

 Sunt multe lucruri care pot fi fi puse la punct, plecând de la asigurarea pregătirii personalului şi până la modernizarea cadrului instituţional, al structurilor. Am încercat şi am reuşit într-o mare propunere să fac nişte modificări în structurile Inspectoratului, astfel încât acestea să funcţioneze într-un mod mai eficient. 

Vă referiţi la reorganizarea compartimentelor?

De reorganizarea compartimentelor, de aducere a unor funcţii dintr-o parte în alta. Aş menţiona doar domeniul silvic, unde există diferenţe de la un judeţ la altul. Unii au structuri care monitorizează dosarele mai complexe. Aici structura e compusă din doi oameni care monitorizează acest domeniu şi am făcut propuneri pentru aducerea într-un birou care să aibă cel puţin şase oameni şi să se poată ocupa şi de partea de relaţionare cu persoanele fizice şi de constatare a dosarelor şi a infracţiunilor din acel domeniu mai complexe şi de pregătire a personalului. Fiecare domeniu are un specific şi se întocmesc anumite documente, se efectuează anumite măsurători şi trebuie avute în vedere respectarea normelor legale pentru a nu ajunge la anularea în instanţă a documentelor întocmite de noi. Toate acestea se fac în timp. Unele dintre măsuri intră în competenţa inspectorului şef, iar altele au fost transmise ca propuneri. Chiar de curând am întocmit un set de propuneri care urmează să fie analizate în contextul în care Ministerul de Interne urmăreşte întocmirea pe o perioadă mai lungă de timp a unui program de modernizare a structurilor şi de eficientizare a acestora. 

Rep.: Au fost cazuri de poliţişti sancţionaţi pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu sau îndeplinirea într-un mod defectuos a acestora?

 Din păcate au fost şi astfel de cazuri. Au fost cazuri în care s-au făcut verificări cu privire la modul de îndeplinire al sarcinilor de serviciu, iar multe dintre acestea au venit ca urmare a sesizărilor din presă sau a sesizării cetăţenilor. Unele sesizări au fost întemeiate, iar altele mai puţin întemeiate. Acolo unde abaterile nu au fost aşa de grave au fost date atenţionări lucrătorilor respectivi pentru îndreptarea lor. Au existat şi cercetări disciplinări declanşate ca urmare a unor abateri mai grave, care sunt în curs de documentare, iar altele s-au soluţionat. Cred că sunt două sancţiuni cu reducere a salariului lucrătorului, atunci când faptele au fost mai deosebite. (...) E de menţionat că noi vorbim de partea strict disciplinară. Pe lângă aceste fapte care au intrat în competenţa de cercetare a Inspectoratului sunt şi sesizările cu privire la săvârşirea unor fapte penale de către lucătorii de poliţie. Pentru aceste fapte, obligaţia noastră este ca din momentul ce luăm la cunoştinţă de astfel de plângeri să sesizăm parchetul. Sunt şi astfel de cazuri. Mai sunt şi cazuri în care lucrători de poliţie sunt suspecţi în anumite dosare. În momentul în care se ajunge la trimiterea în judecată a lucrătorului de poliţie avem obligaţia să procedăm la suspendarea lor şi să-i dăm posibilitatea să-şi desfăşoară activitatea într-o altă structură până la definitivarea procesului penal. 

Sedii de poliţie pe terenurile altor proprietari

Vă rog să spuneţi cinci probleme de la nivelul poliţiei şi cum ar putea fi rezolvate?

Orice structură are probleme şi orice structură poate să-şi îmbunătăţească activitatea. Aş pleca de la resursa umană, de la modul de pregătire şi chiar de la momentul recrutării, al admiterii în şcoli şi până la perfecţionarea continuă a lucrătorilor, astfel încât să fie tot timpul capabili profesional şi fizic să facă faţă cerinţelor. O altă problemă ţine de modernizarea în permanenţă a dotărilor. E normal să beneficiezi de dotări care să-ţi permită să penetrezi cercurile infracţionale. Mă refer aici la faptul că, dacă avem infracţiuni informatice care se săvârşesc în foarte multe locuri, este normal să avem şi personal şi tehnică pentru a identifica în timp real aceste fapte. Din punct de vedere al logisticii, sediile poliţilor merită o atenţie în plus şi e nevoie de alocarea unor fonduri mai mari pentru punerea lor la punct. De-a lungul anului, în măsura în care am avut fonduri alocate pentru reparaţii, am căutat să punem la punct câteva sedii de poliţie, pentru a îmbunătăţi condiţiile de muncă ale colegilor. Banii vin în tranşe şi există în unele cazuri condiţionalităţi impuse de proprietatea asupra unor imobile şi asupra terenurilor pe care se află imobilele. Noi venim dintr-un sistem în care fie clădirile nu ne aparţin şi nu putem face multe lucrări asupra lor, fie am fost puşi în postura să găsim clădiri în care funcţionează structurile de poliţie sunt date în administrare Inspectoratului Judeţean de Poliţei, dar terenul pe care sunt amplasate aparţine autorităţilor locale. De aici apare imposibilitatea obţinerii unor fonduri europene pentru modernizare. Se fac demersuri în acest sens, că să ajungem la un consens cu autorităţile locale, să putem merge mai departe. 
 

Care este diferenţa dintre angajaţii Poliţiie Gorj care fac muncă de birou şi cei care sunt angrenaţi în sistemul operativ?

Am putea să facem procentual o astfel de statistică, dar numărul personalului din Inspectoratul de Poliţie, cu alocarea pe structuri nu ştiu dacă este o informaţie publică. Marea majoritate o reprezintă poliţiştii care lucrează în stradă.  Aş pleca aici de la numărul de poliţişti care sunt vizaţi cu calitate de poliţişti judiciari, pentru că toţi aceşti poliţişti au dreptul să întocmească documente în dosarele penale. Cu toţii sunt oameni care acţionează în stradă. Şi lucrătorii de poliţie economică acţionează în stradă şi sunt lucrători operativi. Pot să vă spun că şi pentru cei neoperativi, activităţile sunt de multe ori la fel de complexe sau uneori presiunea este mai mare asupra lor.

Pot să vă dau exemplul, structurilor de resurse umane care în acest an trebuit să se ocupe de partea de organizare a încadrării în funcţiie de ofiţer a agenţilor, iar la concurs a fost un număr mare de candidaţi. Apoi,  încadrarea din viaţa civilă a agenţilor de poliţie din mediul rural. Încadrarea din sursă externă, Gorjul a înregistrat nişte recorduri. Am avut peste 600 de persoane înscrise la concurs. Pasul următor a fost întocmirea dosarelor pentru cei care candidau la Academia de Poliţie. A venit perioada pentru care au trebuit întocmite documentele pentru înaintarea în grad (...), iar acum suntem în faza în care s-a declanşat încadrarea din sursă externe. (...) De-a lungul timpului am lucrat în cea mai mare parte în structurile operative, iar tendinţa celui din operativ este să spună că birocratul stă într-un birou şi nu face nimic a existat şi va mai exista. E bine să ai puţin imaginea şi a ceea ce face celălalt. Lucrările sunt relative. Contează foarte mult cât se implică.

Cele mai vechi maşini din dotarea poliţiei au 20 de ani

Cum se poate face munca de poliţist cu maşini care au sute de mii de kilometri şi cote de benzină limitate? Este suficient bugetul alocat sau există un deficit?

Maşinile cele mai vechi care sunt în Inspectoratul de Poliţie sunt două autoturisme VW Vento aduse în dotarea poliţiei în 1996 sau 1997. Maşinile respective de care toată lumea a fost încântată pentru că au fost primele maşini străine care au intrat în dotarea poliţiei sunt alocate structurilor neoperative şi se deplasează în chestiuni nepunctuale. În rest, majoritatea Daciilor de la posturile de poliţie sunt din 2006. Ele sunt funcţionale şi poate faptul că Dacia Logan e una dintre cele mai uzuale pe drumurile ţării ne-a permis să asigurăm piese de schimb la preţuri convenabile.  Beneficiem de faptul că avem un atelier autor şi lucrători de specialitate care ne asigură o mare parte din întreţinere.

Am încercat să ne dotăm ca să cheltuim cât mai puţin din bani în exterior. Anul acesta acesta a fost dotat atelierul cu instalaţie dejantare, cu partea de echilibrare a roţilor. Nu am avut probleme legate de combustibil. Nu am avut probleme în ultimii ani să nu ne ajungă combustibilul alocat. Niciodată banii nu sunt suficienţi şi mereu e loc de mai bine pentru lucrări modernizare a spaţiilor şi îmbunătăţirea condiţiilor de lucru din birouri, insuficienţa spaţiilor, pentru că avem în continuare structuri în care se lucrează cu 3-4 oameni în birou, iar o extindere ar fi bine venită. Clădirile inspectoratului sunt construcţii din anii 1970, ca peste tot în ţară. Ele au fost proiectate şi construite pentru necesităţile acelor vremuri. Între timp, numărul de lucrători au crescut, solicitările pe reţeaua electrică şi informatică au crescut. A apărut un program european de modernizare pe exterior al clădirilor, de asigurare a confortului termic. 

„Orice imaginea negativă poate afecta încrederea populaţiei în poliţie“

Cum au  afectat scandalurile din MAI cu dosarele penale în care au fost implicaţi foştii miniştrii Blaga, David şi Oprea, imaginea poliţiei?

M.C.D.: În mod normal, orice imaginea negativă, indiferent de unde, se propagă la nivelul structurilor din poliţie şi poate afecta încrederea populaţiei în poliţie. Important este că la nivel local oamenii trebuie să înţeleagă că fiecare faptă pe care o fac în societate este monitorizată . Atunci când eşti în uniformă reprezinţi o instituţie. Dacă mergi pe stradă şi faci orice lucru care nu e în regulă, vizibilitatea ta este mult mai mare decât a oricărui alt cetăţean care face acest lucru şi este privit de multe ori ca o chestiune de normalitate. Am avut multe discuţii pe această temă şi sper că au înţeles mesajul pe care am dorit să-l transmit. 
 

Partea cealalaltă care ţine de minister sunt lucruri pe care nu le putem influenţa şi controla. Până la urmă este lumea politică şi a celor care sunt profesionişti şi trebuie să-şi facă treaba indiferent de culoarea politică sau de o anumită direcţie. Sunt de părere că în ultimii ani, scandalurile de presă sau politice au influenţat din ce ce în mai puţin activitatea poliţie, asta pentru că parchetele şi DNA şi-au intrat în rol. 
 

Rep: Cum au ajuns aceste persoane care s-au dovedit a fi controversate să conducă un minister?

Nu am o imagine cu privire la modul în care se poartă discuţiile şi cum se stabilesc persoanele care sunt numite în astfel de posturi, în funcţie de politică sau de programe. Este o întrebare la care cu greu aş putea răspunde.