Cum i-a obligat stăpânirea habsburgică pe olteni să renunţe la bordeie şi să-şi ridice case

Locuitorii din Oltenia locuiau îi bordeie la începutul secolului al XVIII-lea

Ofiţerul Schwanz von Springfels, care a realizat harta Olteniei, în primii ani după anexarea provinciei la Imperiul Habsburgic, a descris viaţa ţăranilor din Oltenia din prima jumătate a secolului al XVIII-lea.

Ocupaţiile de bază ale locuitorilor sunt plugăria, îngrijirea viilor, creşterea vitelor şi a albinelor, precum şi negoţul cu cai, oi, vite, miere, ceară, unt, vin, lână, peşte şi porci cu locuitorii din Transilvania. 

„Ca meseriaşi, găseşti doar puţini cizmari şi croitori, cât şi blănari. Maiştri meşteşugari nu sunt deloc, decât doar dacă am vrea să socotim astfel pe ţiganii care îndestulează toată ţara cu munca lor de fierari şi lăcătuşi“.

„La gătit nu se pricep“

Căpitanul Schwanz von Springfels arată în descrierea sa că oltenii nu se pricep la gătit, iar în loc de pâine consumă mai mult mămăligă:

„Ei nu sunt greu de mulţumit cu mâncarea, grâu, carne, peşte, vânat se pot avea din belşug, dar la gătit nu se pricep. Apoi şi multele posturi condamnă pe bieţii români, de cele mai multe ori, la usturoi, ceapă şi supă de varză, pâine se mănâncă de asemenea puţin, căci boierii înşişi şi toţi cei care sunt mai de seamă, întrebuinţează în locul ei azimă, adică un aluat de făină de grâu cea mai bună şi cea mai albă, copt în spuză, iar cei de rând un aluat din făină de mei sau chiar mămăligă, adică o fiertură vârtoasă de făină de păpuşoi fiartă cu apă într-o tingire, putând apoi fi tăiat cu cuţitul. Dar pe de altă parte, vinul bun şi mult trebuie să suplinească într-o oarecare măsură acest cusurׅ“.

Cum se îmbrăcau ţăranii

Ofiţerul prezintă şi portul oltenilor, pe care îl aseamănă cu cel al polonezilor. Astfel, bărbaţii poartă o cămaşă largă şi sunt încălţaţi cu opinci:

„Portul şi îmbrăcămintea celor mai de seamă este asemănător cu acela al polonilor, dar nu în ceea ce priveşte pe al femeilor […]. Ţăranii merg vara îmbrăcaţi cu o cămaşă pe care ei o lasă să atârne peste iţari; îşi încing trupul cu o cingătoare îngustă, iar în locul cizmelor polone poartă opinci croite din piele netăbăcită de porc sau de vită, pe care ei le leagă meşteşugit de picior cu nojiţe şi le numesc opinci „Opintsch“. Iarna îşi acoperă capul cu căciuli păroase de blană de miel şi trupul cu cojoace lungi de blană de oaie care au blana pe dinafară şi care atârnă până la glezne; îşi înfăşoară picioarele cu multe obiele, pe care ei le leagă cu multe nojiţe împletite până deasupra piciorului“.

Locuitorii din Oltenia trăiau îi bordeie

Ofiţerul mai prezentat şi situaţia locuinţelor din Oltenia. Astfel, înainte de stăpânirea habsburgică, locuitorii din Oltenia trăiau în bordeie, însă noua conducere a impus construirea de case deasupra pământului:

„Locuinţele lor erau odinioară mai mult sub pământ, pe acestea ei le numesc bordeie, dar după ce Excelenţa sa domnul general comandant a poruncit să fie clădite case, ei au început să locuiască în case deasupra pământului. Printre mănăstirile lor se află unele mari şi destul de bine clădite; odăile de sus ca şi cele de jos sunt boltite. Dintre casele stăpânirii sau ale boierilor se găsesc puţine bune afară de hanul de la Craiova şi de palatul domnului Constantin la Brâncoveni, unde se află casa lui de baştină“.