Afacerea murdară a bonurilor de tezaur care a dus la prăbuşirea unui guvern. Cum a fost compromis definitiv mitul generalului Alexandru Averescu
0
Afacerea bonurilor de tezaur a însemnat un scandal imens care a dus la răsturnarea unui guvern ce părea stabil şi la doborârea lui Averescu de pe piedestalul pe care se afla. Totul a pornit de la folosirea de către ministrul de Finanţe Constantin Argetoianu a unor titluri de stat într-o afacere dubioasă.
Generalul Alexandru Averescu se bucura, după Primul Război Mondial, de o cotă uriaşă de încredere. El reprezenta cea mai mare speranţă a românilor. Curajul acestuia pe câmpul de luptă a fost un adevărat exemplu. La începutul anului 1920, generalul Averescu a primit din partea regelui mandatul de prim-ministru. Din acest moment, nivelul de încredere în generalul Averescu s-a diminuat din ce în ce mai mult.
Acesta s-a înconjurat de oameni care în spatele laudelor pe care le adresau generalului îşi urmăreau interesele personale. Cel mai nociv pentru cariera generalului a fost Constantin Argetoianu (foto jos). Acesta i-a propus generalului să dea o lovitură de stat şi să instaureze dictatura, însă Averescu l-a refuzat. Argetoianu a fost numit, în schimb, ministrul de finanţe, postură din care a făcut tot felul de combinaţii periculoase. Ministrul de Finanţe a descoperit, în urma unui inventar, existenţa a cinci bonuri de tezaur care fuseseră emise de statul român în perioada Primului Război Mondial, pentru a acoperi diferite materiale furnizate de Marea Britanie şi Franţa. Valoarea bonurilor era imensă, de câte 100.000 de lire sterline fiecare, adică de 125 milioane de lei.
Afaceri garantate cu bonuri de tezaur
Argetoianu a decis să profite de pe urma bonurilor, astfel că a apela la un apropiat. Este vorba de omul de faceri Aron Schuller. Acesta şi Argetoianu deţineau o parte importantă din Banca Ţărănescă.
„Prin această bancă, cei doi pornesc marea afacere. Schuller pleacă în Italia, la Milano, unde intră în tratative cu societatea «Granaria», angajându-se să livreze acesteia 3.000 de vagoane de porumb. Pe baza unui certificat de bonitate oferit de sociateta «Granaria» şi, depunând, drept garanţie, cele cinci bonuri de tezaur la Banca de Comerţ Italiană, a primit un împrumut de 20 de milioane lire italiene. Cu aceşti bani obţinuţi, Schuller s-a lansat în speculaţii pe piaţă, obţinând un profit de 22 milioane lei în doar o lună“, arată istoriul Anton Caragea.
O eroare, începutul sfârşitului
Afacerea a început să se clatine în momentul în care partea italiană a solicitat verificarea unui bon de tezaur, pe motiv că ar fi fost fals. Cererea a fost trimisă la legaţia României de la Roma, după care a ajuns la Ministerul de Finanţe, însă Argetoianu nu a băgat-o de seamă, aşa că un funcţionar s-a ocupat să răspundă cererii. Astfel, italienii au fost informaţi că bonul este fals şi că nu a fost semnat de Argetoianu. Biroul Datoriei Publice din Paris este anunţat despre această problemă. Bonul cu privina nu era fals, ci funcţionarul legaţiei trimisese greşit numărul bonului şi acesta nu a mai fost găsit.
Schuller a depus 20 milioane, în contul statului român, la Banca Marmorosch-Blank pentru a oficializa primirea primirea bonurilor. Argetoianu a reuşit să obţină o autorizaţie de scutire de plata taxelor vamale pentru exportul celor 3.000 de vagoane de porumb. Cu banii obţinuţi, Schuller a dat asigurări că va achiziţiona ţevi din oţel din Germania pentru industria petrolieră, însă acesta obţinea profit de două ori.
Averescu a demisonat
În final, afacerile făcute pe seama bonurilor de tezaur ajung în presă şi la tribunal Parlamentului.
„Economiştii liberali strâng cifre peste cifre şi se prezintă la tribunal Parlamentului cu suma totală realizată de Argetoianu@ Co: 22 milioane de lei obţinuţi prin speculaţie bursieră, 18 milioane de lei obţinuţi prin scutirea de taxe vamale la exportul de cereale şi 15 milioane de lei profit pentru vagoanele cu cereale vândute. Totalul afacerii ajungea la 55 de milioane, obţinută în doar o lună“,
mai arată istoricul Anton Caragea în volumului „Pagini de istorie ascunsă“.
În Parlament, Grigorie Iunian a depus o moţiune de încredere împotriva guvernului, dar aceasta nu a primit votul necesar. Generalul a convocat o conferinţă de presă pentru a arăta că stă bine pe poziţie. Acesta a făcut însă şi o declaraţie nefericită în care a spus că armata va interveni, dacă cineva ar încerca să-l dea jos. Generalul Averescu a ieşit slăbit din tot aceste scandal, mai ales că societatea era nemulţumită de viaţa grea. Într-un final, Averescu şi-a depus demisia.
Se încarcă comentariile...
