Fabrica de avocaţi de la Târgovişte. Cum a plătit Alexandru Vlahuţă 120 de franci pentru a ajunge în Barou cu acte în regulă

La Târgovişte a existat o Şcoală de Avocaţi neconvenţională care emitea dimplome pentru cei care doreau să urmeze această profesie. Nume grele, precum Alexandru Vlahuţă, Duiliu Zamfirescu, Ioan Alexandru Brătescu Voineşti sau George Cair au urmat această şcoală care funcţiona în cadrul Baroului Dâmboviţa, unul din cele mai vechi barouri înfiinţate sub imperiul legislaţiei din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza.

Alexandru Vlahuţă a fost posesorul unei diplome de vocat eliberată de “fabrica e avocaţi” de la Târgovişte, a introdus în literatură această expresie. În epocă s-a acreditat ideea unei şcoli de avocaţi, care a funcţionat în ultimele decenii  ale secolului al XIX-lea, în casele avocatului N.G. Chirculescu, primul preşedinte al Baroului de Avocaţi Dâmboviţa, din strada Rodnei, nr.16, sau după tradiţia locală, în fosta sucursală CEC, din strada Primăverii, nr. 9.

În realitate, nu a existat o şcoală în sensul unui învăţământ organizat, dar se practica eliberarea cărţilor de avocat (diplome) de către Consiliul de disciplină al avocaţilor judeţului Dâmboviţa şi semnate de decanul baroului N.G. Chirculescu.

Vlahuţă a plătit 120 de franci pentru o diplomă de vocat

Însuşi Vlahuţă a plătit 120 de franci pentru diploma sa de avocat, iar învestirea cu titlul nemeritat se făcea de baroul de Dâmboviţa.  Scriitorul a afirmat că în Târgoviştea contemporană lui se eliberau cu uşurinţă diplome de avocaţi „nu pe bază de studii, ci cu plată (...) astfel că, în vremea sa, oricine putea ajunge la bara instanţelor de judecată, aşa cum făcuse eroul schiţei sale Dincă C. Buleandră”, menţionează publicistul Dorin Eliescu, jurist.  

„Această situaţie, a învestirii cu titlul de avocat a unor persoane ce nu îndeplineau condiţiile legii, era făcută de către baroul de Dâmboviţa, în special de către decanul său din ultimele decenii ale secolului XIX, Nicolae G. Chirculescu”. Însuşi Al. Valhuţă poseda o asemenea diplomă de avocat pe care a „plătit şaizeci de franci în nacht şi şaizeci în chitanţă”.

Potrivit Enciclopediei oraşului Târgovişte, cărţile de avocat se acordau în baza legii din 1864, referitoare la statutului avocatului, paragrafele 25 şi 28. În conformitate cu aceste paragrafe se înscriau în tabloul avocaţilor stagiari sau definitivi, persoane fără studii de specialitate dar care trebuia să aibă o practică anterioară în domeniu şi cărora trebuia să li se verifice cunoştinţele.

Ca urmare a acestei legi, eliberarea cărţilor de avocaşi de către Baroul Dâmboviţa, a devenit o practică uzuală, la fel ca şi în celelalte barouri din ţară, la nivel naţional fiind nevoie de practicieni ai dreptului.

Despre Baroul Dâmboviţa 

În fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti există şi funcţionează, în temeiul Legii, un singur barou, persoană juridică de interes public. Baroul este constituit din toţi avocaţii înscrişi pe Tabloul avocaţilor, care au sediul profesional principal în localităţile de pe rază acestuia. 

Toate barourile din România, constituite potrivit legilor privind profesia de avocat, sunt membre de drept ale Uniunii Naţionale a Barourilor din România, denumită în continuare U.N.B.R. 

U.N.B.R. este persoană juridică de interes public, înfiinţată prin Lege. U.N.B.R. este unică succesoare a Uniunii Avocaţilor din România. 

Constituirea şi funcţionarea de barouri în afară U.N.B.R. sunt interzise. Actele de constituire şi de înregistrare ale barourilor în afară U.N.B.R. sunt nule de drept. Nulitatea poate fi oricând constatată la cererea U.N.B.R., a barourilor membre, a Ministerului Public şi poate fi constatată de instanţa din oficiu. 

De-a lungul timpului în acest barou au funcţionat că avocaţi personalităţi importante ale culturii române aşa cum au fost scriitorii Alexandru Vlahuţă, Duiliu Zamfirescu, Ioan Alexandru Brătescu Voineşti sau George Cair.