Cultivatorii de mere din Voineşti, daţi ca exemplu pozitiv de Societatea Academică Română

Reducerea taxelor pentru cei cu venituri mici, implicarea băncilor în lupta împotriva evaziunii fiscale, eficientizarea achiziţiilor publice sau impunerea de termene clare pentru realizarea autostrăzilor sunt principalele măsuri recomandate într-un raport al Societăţii Academice Române (SAR) pentru dezvoltarea României.

România are nevoie de reducerea taxării pentru salariile mici, trecerea la o politică de colectare a taxelor axată pe stimulare, dar şi de eficientizarea sistemului de achiziţii publice şi dezvoltarea infrastructurii, potrivit unui raport lansat de Societatea Academică din România (SAR). Raportul, numit „Upgrade România: cum ne valorificăm potenţialul european?“, propune 12 soluţii pentru România, scrie Adevărul, printre care şi subvenţionarea producătorilor mici de energie, în special cei pe biomasă, dar şi un sistem flexibil de redevenţe, care să împace şi nevoile bugetului, dar şi necesarul de investiţii în domeniu. 

Securizarea recoltelor agricole de către stat prin asigurarea pazei împotriva furturilor    

Acest lucru ar fi uşor de făcut prin dotarea suplimentară a Poliţiei şi Jandarmeriei cu drone şi camere cu infraroşu. România are cele mai multe ferme din UE, respectiv 3,67 de milioane, adică 31,5% din total. 

Dacă în Occident este rentabil ca un lucrător cu o combină să cultive 100 de hectare, în statele cu populaţie rurală mare este mai fezabil ca lucrătorii să cultive suprafeţe mici  cu o serie de culturi de valoare mai ridicată.    

Astfel, soluţia ar fi trecerea la cultivarea de legume-fructe, raportul dând o serie de exemple de succes: deţinătorii de solarii din Matca (judeţul Galaţi), cultivatorii de mere din Voineşti (Dâmboviţa), producătorii de căpşune din Albeşti (Argeş) sau cei de pepeni din Dăbuleni (Dolj).   

Pentru acest lucru trebuie descurajată însă infracţionalitatea

Istoria Staţiunii Pomicole Voineşti

Staţiunea de Cercetare şi Producţie Pomicolă Voineşti a fost înfiinţată la 1 ianuarie 1950 şi amplasată în centrul Bazinului pomicol Dâmboviţa, având ca obiectiv principal stabilirea soluţiilor tehnco-organizatorice pentru refacerea patrimoniului pomicol şi de a pune bazele dezvoltării pomiculturii în cadrul acestei zone.

Activitatea statiunii a fost structurată pe trei direcţii prioritare: cercetarea ştiinţifică, producţia pomicolă şi valorificarea cercetărilor proprii în sectorul pomicol. Activitatea de cercetare ştiinţifică este organizată pe diferite domenii şi anume: genetică şi ameliorarea pomilor, agrotehnică pomicolă, înmulţirea pomilor, protecţia fitosanitară a livezilor.

La înfiinţare staţiunea a primit aproximativ 120 de hectare de teren pentru livezi experimentale, dar baza materială a continuat să se dezvolte anual, ajungând în 1974 să deţină 627 de hectare din care plantaţiile pomicole ocupau 335 de hectare.

Dacă în anul 1950, din totalul culturilor de pomi fructiferi, prunul deţinea 74% din suprafaţa pomicolă, mărul doar 18% şi părul 3%, situaţia s-a schimbat radical de-a lungul timpului, ajungându-se în anul 1980 la un procentaj de: 76% în favoarea mărului, 12% păr, 9% prun şi 3% alte specii precum gutuiul, cireşul sau vişinul.

După anul 1989 însă, suprafaţa staţiunii a fost redusă la 584 de hectare, iar începând cu anul 1999 suprafaţa de teren a fost redusă semnificativ la doar 114 hectare.