Viaţa la Bruxelles după atentate. Cât de liberi se simt oamenii în capitala Belgiei: „Încă ne doare ceea ce s-a întâmplat“

La mai bine de trei luni de la atentatele teroriste din 22 martie 2016, Bruxelles-ul respiră bine. Exploziile care au semănat groază nu le-au furat însă oamenilor pofta de viaţă şi dorinţa de a se simţi liberi. Capitala Belgiei te învăluie cu libertate ca şi înainte de odioasele atacuri.

După două ore şi jumătate de zbor din Bucureşti, avionul aterizează pe aeroportul din Bruxelles. Cerul de deasupra capitalei Belgiei este îmbufnat şi plouă mărunt. Pasagerii coboară şi se îndreaptă către zona de unde-şi pot ridica bagajele.

Câţiva soldaţi îi urmăresc cu privirea pe toţi cei care intră în aeroport. Cu puştile strâns lipite de piept, ochii lor cercetează fiecare persoană. Chiar dacă imaginea este una incomodă, oamenilor pare să nu le pese prea mult de vigilenţa afişată de soldaţii înarmaţi. Sunt liniştiţi ca şi când cu trei luni în urmă nimic nu s-ar fi întâmplat. Cei care se află pentru prima dată pe aeroport încep să-şi facă selfie-uri.

 În ciuda degajării afişate de pasagerii proaspăt sosiţi, regulile sunt destul de stricte în incinta aeroportului. O voce calmă se aude din nişte boxe negre, agăţate pe pereţi: „Pasagerii care sunt din Uniunea Europeană sunt rugaţi să meargă în faţă. Cei din afara spaţiului comunitar trebuie să meargă la dreapta, pentru control suplimentar“. 

Furnicarul de oameni este supravegheat de o angajată care le explică încă o dată tuturor mesajul sonor şi-i îndeamnă pe toţi călătorii să rămână calmi. În zona bagajelor, un grup de poliţişti vorbesc repede prin staţiile de emisie-recepţie.

Dintr-o dată, din rândurile oamenilor strânşi să-şi ridice bagajele, aceştia iau pe sus un bărbat cu fizionomie arabă, îl încătuşează şi dispar cu el după o uşă de termopan. Gestul nu ridică însă niciun fel de rumoare în grupul de oameni care au asistat amuţiţi la întreaga scenă. Fiecare îşi vede liniştit de drum către ieşire. 

Afară, ploaia măruntă se înteţeşte şi alte grupuri de soldaţi înarmaţi supraveghează grupurile de călători care părăsesc aeroportul. Autobuzele sunt pregătite să-i ducă pe toţi către centrul oraşului sau spre gară. Şoferii sunt binevoitori, zâmbesc şi le răspund politicos la salut tuturor. Vorbesc fluent engleză şi franceză, aşa că te poţi înţelege foarte bine cu ei. 

Frank Arnaud (58 de ani) face de trei ori pe zi cursa dintre centrul Bruxelles-ului şi aeroport. În ciuda tragediei de pe 22 martie, bărbatul susţine că simte Bruxelles-ul la fel de liniştit ca înainte de atentatele teroriste.

„A fost ceva şocant pentru toţi oamenii de aici. Încă ne doare ceea ce s-a întâmplat, însă viaţa merge înainte. Trebuie să rămânem calmi şi liniştiţi şi să nu ne panicăm“, susţine şoferul de autobuz. Încărcată de pasageri, maşina înaintează pe principalele artere ale oraşului către destinaţie. În ciuda ploii mohorâte, peisajul este idilic.

La balcoanele fiecărei case pe lângă care trece autobuzul se zăresc glastre cu flori multicolore sau oameni care-şi beau cafeaua la prima oră a dimineţii. Paradoxal, calmul domină şi traficul aglomerat al capitalei Belgiei. În Bruxelles, deşi maşinile circulă bară la bară şi câte un şofer încearcă să le taie faţa celorlalţi, nu se claxonează şi nu se înjură. 

„TREBUIE SĂ RĂMÂNEM UN POPOR TOLERANT“

Aproape de orele amiezii, soarele învăluie întreg centrul Bruxelles-ului. Lumina invadează străzile şi parcă totul în jur se trezeşte la viaţă. Oamenii forfotesc în toate părţile fără să uite să zâmbească. Se opresc, se salută, îşi fac fotografii şi-ţi explică politicos pe unde trebuie să mergi ca să ajungi la hotel. Pentru ei contează prea puţin faptul că eşti străin. Sunt amabili şi respectuoşi cu oricine le cere ajutorul. 

Anne Boll (25 de ani) locuieşte cu părinţii într-un cartier foarte apropiat de staţia de metrou Maelbeek, acolo unde teroriştii au dezamorsat, în martie, prima bombă. În acea dimineaţă, Anne se pregătea să iasă pe uşă şi să pornească spre universitate, când a auzit la radio despre atentate. După trei luni de la tragedie, tânăra belgiancă susţine că se simte în siguranţă în oraşul său. „În ciuda a tot ceea ce s-a întâmplat, noi trebuie să rămânem un popor tolerant. E regretabilă moartea oamenilor nevinovaţi, însă trebuie să învăţăm să mergem mai departe.“ 

Ascuns în spatele unei clădiri mari de birouri, hotelul în care s-a cazat reporterul „Weekend Adevărul“ musteşte de oameni. Angajaţii, majoritatea belgieni, sunt amabili cu toţi străinii care le trec pragul, indiferent de culoarea pielii sau de naţionalitate. 

UNIFORME ZÂMBITOARE 

Din centrul oraşului, o stradă pietonală duce direct către Grand Place, principalul punct de atracţie din Bruxelles, sau centrul istoric al oraşului. La fiecare intersecţie a drumului, grupuri de soldaţi supraveghează, de lângă maşinile lor blindate, toţi oamenii care trec prin zonă. Îşi poartă regulamentar armele pe umăr, dar sunt mai zâmbitori decât colegii lor cantonaţi pe aeroport.

Chiar dacă sunt greu de abordat pentru o discuţie despre viaţa în capitala Belgiei după atentate, militarii sunt binevoitori şi explică principalele puncte de atracţie din zona Grand Place. Primul dintre ele este biserica „Notre-Dame du Finistère“,o bijuterie arhiteconică ridicată în jurul secolului al XVIII-lea, o îmbinare armonioasă între baroc şi clasic. 

Monumentul a fost ridicat pe un alt edificiu mai vechi din această zonă a Bruxelles-ului. La câţiva paşi mai în faţă, se află sediul Teatrului Regal, o altă minune arhitectonică frumos ornată cu coloane exterioare.

Strada lungă adună împreună toate limbile pământului. Trecătorii vorbesc franceză, flamandă, engleză, germană, arabă, română şi chineză. Toţi admiră vitrinele magazinelor cu ciocolată sau pe cele ale centrelor comerciale. Printre turişti şi localnici într-o repriză de shopping, îşi fac loc şi cerşetorii, care sunt priviţi cu toleranţă şi amabilitate, primind din partea trecătorilor monede de 50 de eurocenţi. „Merci beaucoup“, iar apoi îşi numără fiecare ban primit. 

MANNEKEN PIS, UN OBIECTIV DE NERATAT 

Impresionantele clădiri din Grand Place, construite în jurul anului 1600, par să taie răsuflarea dacă eşti un fanatic al arhitecturii şi istoriei. Într-una dintre ele funcţionează în prezent Primăria Generală a Bruxelles-ului. Piaţa mare e plină de oameni cu capul lăsat pe spate în admiraţie: turnurile înalte ale clădirilor faimoase de aici par să străpungă cerul.

La câţiva metri distanţă de sediul primăriei, se află statuia curajosului Manneken Pis, copilul-legendă al capitalei Belgiei, care a salvat oraşul de la un incendiu devastator, pus la cale de o mână criminală cândva în secolul al XVII-lea. În semn de respect pentru băiat, la Bruxelles a fost construită o statuetă din bronz, care astăzi a devenit principalul punct de atracţie al oraşului. 

Aproape de zona unde există statueta se află şi bazarul cu suvenire al lui Jammal Hussein (35 de ani), un comerciant turc. Bărbatul susţine că în ciuda a ceea ce s-a întâmplat în luna martie la Bruxelles, nu s-a simţit discriminat pentru faptul că este musulman de prietenii lui din Bruxelles sau de clienţii care-i trec pragul bazarului cu de toate. „Cei care au comis atentatele sunt minţi rătăcite. Altceva ne învaţă credinţa noastră. La Bruxelles oamenii sunt buni şi înţelegători“, susţine comerciantul. ;

Bruxelles de ciocolată 

Dincolo de frumuseţea arhitectonică din centrul istoric, marea atracţie pentru orice turist venit la Bruxelles sunt magazinele care vând ciocolată şi praline. La tot pasul în zona Grand Place există aşezate unul lângă altul magazine care comercializează astfel de produse. Nu de pomană se spune că Belgia este patria ciocolatei. În majoritatea magazinelor, pralinele se vând în calupuri de câte şase cutii, la preţul de 10 euro.

Cele mai pretenţioase ca formă, gust şi arome costă aproximativ 26 de euro pentru o jumătate de kilogram. Unele dintre aceste buticuri unde ciocolata este la loc de cinste ascund în interior adevărate poveşti de viaţă. Una dintre ele este a Sarei Sanchez (foto), de 28 de ani, o tânără care a lăsat vremea frumoasă din Ecuador pentru a vinde ciocolată la Bruxelles. „Am venit aici pentru studii şi am decis să rămân. Mi-am deschis acum propriul meu magazin şi pot să spun că afacerile chiar merg. Oamenii iubesc ciocolata pe care o vând“, se mândreşte tânăra. 

City break la un preţ convenabil

Dacă vrei să călătoreşti la Bruxelles, e bine să ştii că un sejur de un weekend îţi permite să vezi întreg oraşul. Cel mai uşor de ajuns este, evident, cu avionul. În funcţie de perioada anului în care-ţi planifici zborul, preţul unui bilet cu o companie low cost poate fi de-a dreptul chilipir: 50 de euro dus-întors, fără taxele suplimentare pentru bagaj. Evident, cu condiţia să le cumperi din timp. În funcţie de hotelul ales, preţul unei nopţi de cazare porneşte de la 50 de euro şi poate depăşi 100 de euro.

În zona Grand Place, există o alee plină cu terase şi restaurante, cu meniuri din bucătăriile mediteraneene sau cu specific belgian. Preţul unui meniu care include şi o băutură este de aproximativ 22 de euro. Amadeus este printre cele mai populare restaurante din zona Grand Place. Cei care-i trec pragul sunt invitaţi să guste din specialitatea casei: coaste de porc la grătar cu sos de ciocolată. În funcţie de desertul ales, spumă de ciocolată sau irish coffee, preţul unui meniu variază între 22 şi 25 de euro.

Transportul cu metroul din Bruxelles costă 2,1 euro per călătorie, iar taximetriştii se vor încumeta să te transporte oriunde cu 25 de euro.