FOTO Mai bine după gratii decât în libertate. Dezvăluirile unor deţinuţi recidivişti

Sărăcia şi singurătatea din  libertate îi determină unii deţinuţi să recidiveze. Puşcăriaşii susţin că în spatele gratiilor au amici, au învăţat să scrie şi să citească  şi primesc zilnic o masă caldă. Afară, cei mai mulţi dintre ei ar fi murit de foame.

Lui Ştefan Niculae i se spune „Ţambal“ pentru că le cântă manele colegilor de celulă. La fiecare chef organizat în spatele gratiilor el dă tonul petrecerii. Deţinutul recunoaşte că sărăcia l-a făcut să devină hoţ, tâlhar şi traficant de droguri.

„Am acasă cinci copiii pe care trebuie să îi cresc. Daia am făcut toate aceste fapte, ca să am ce sa dau la copii să mănânce“, recunoşate puşcăriaşul.

Originar din satul ţigănesc Bărbuleşti, judeţul Ialomiţa, „Ţambal“ a căzut pradă oamenilor legii prima dată, în anul 1993 . Ca să-şi intreţină familia numeroasă, alături de alţi localnici, dădea iama în TIR-urile încărcate cu haine, alimente sau electrocasnice care veneau de la Constanţa şi se îndreptau către Ploieşti. 

Stăteau ascunşi prin pomi sau după garduri, iar când maşinile intrau în comună, le părdau, asemeni unor hoarde înfometate. Deşi ceilalţi hoţi alături de care de care acţiona au scăpat nevinovaţi, el a fost prins şi băgat la închisoare pentru doi ani.

„Cum vedeam maşina cum săream pe ea şi luam tot ce găseam. Nu ne interesa. Aveam familii care trebuiau întreţinute şi nu ne păsa de ce zice poliţia“, spune puşcăriaşul.

Tâlhar şi traficat de droguri

Liber dar sărac, „Ţambal“ avea s-o apuce pe căi greşite din nou. În 2002 a primit alţi doi ani de închisoare, după ce a tâlhărit în tren o tânără căreia i-a furat geanta.Totuşi, după ce a fost eliberat, a încercat de nenumărate ori să îşi găsească un loc de muncă însă mereu a fost respins din cauza cazierului pătat.

În 2004, a luat drumul Bucureştiului şi s-a întovărăşit cu o gaşcă de traficanţi de droguri. Ziua vindea heroină pe străzile înguste din buricul Capitalei, iar noaptea consuma praful alb ca să uite de probleme.

„Vindeam câte 200, 300 de grame pe zi. Luam şi eu ca să mai uit de amărăciune. Mă simţeam foarte uşor şi parcă zburam. Era o senzaţie foarte ciudată“, descrie „Ţambal“ efectul pe care stupefiantele îl aveau asupra sa.
Afacerile din Bucureşti i-au mers până în 2008, când, în urma unui flagrant a fost prins şi condamnat la 13 ani de închisoare.

Viaţa la închisoare

Când nu are cântări, deţinutul joacă table şi tenis alături de colegii de celulă. Cel mai important lucuru pe care l-a făcut în puşcărie a fost faptul că a reuşit să se lase de droguri şi să-şi găseacă prietenii adevăraţi.
„Devenisem dependent de heroină, însă la puşcărie am reuşit să scap de droguri.

A fost chinuitor, dar oricum nu aveam de unde să fac rost, pentru că aici nu e cum vezi în filme că deţinuţii se droghează. Am întrebat în stânga în dreapta, nimeni nu mi-a dat apă la moară“, susţine puşcăriaşul.

Picky mână iute

Florin Ivan (29 de ani) a primit lecţii de viaţă de pe stradă. Până la 12 ani a fost crescut de o mătuşă, iar până să ajungă la închisoare şi-a făcut veacul prin canalele Bucureştiului şi gurile de metrou.

Fără să fie trecut în vreo evidenţă sau să aibă documente de identitate, ca să fie recunoscut prin canale, ceilaţi tovarăşi de suferinţă l-au numit „Micky“, din cauza staturii mici pe care o are. Ajuns în puşcărie, colegii de celulă l-au strigat „Picky“.

În 2005 a ajuns după gratii după ce a fost prins la furat. Ca să supraviţuiască mergea cu ceilaţi copii ai străzii şi puneau mâna pe te miri ce.

„Era greu pe stradă, foame mare, bani deloc. Nu tu familie, nu tu casă, dădeam în cap la oameni şi furam ca să am ce mânca. Furam orice, brichete, sticle de b ere, pufuleti, orice“, recunoaşte puşcăriaşul.

A primit o condamnare de una an şi jumătate după care a fost eliberat. S-a întors la închisoare în 2008, după ce a violat o fata din anturajul său.

Ea avea o bucată de pâine pe care nu a vrut să o împartă cu nimeni. De supărare, „Picky“ a supus-o mai multor perversiuni sexuale.

„Noi tot timpul ne certam şi ne furam de la unii la alţii mâncarea ca să avem din ce trăi. Cu ea mă certasem şi dacă nu a vrut să îmi dea şi mie de mâncare am violat-o“, spune deţinutul. Pentru fapta sa a fost condamnat a primit 18 ani de închisoare.

A descoperit scrisul şi cititul

Ajuns în spatele gratiilor, tânărului i-a fost dat în primul rând un nume oficial, cel pe care îl are acum şi pe care îl rosteşte cu mândrie, ori de câte ori este întrebat cum se cheamă. Mai mult, a mers la şcoala din penitenciar şi a învăţat să scrie şi să citească.

Ca să aibă o meserie când va ieşi din puşcărie s-a înscris chiar şi la cursurile de calificare profesională, unde a învăţat munca de lucrător în salubritate.

„E foare bine aici, chiar dacă mi se mai face dor de stat pe stradă. Am învăţat să scriu şi să citesc. Cunosc toate literele şi cifrele, sunt mândru de mine“, spune deţinutul.

Programe speciale pentru redicivişti

Potrivt datelor oferite de către reprezentanţii Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, la nivel naţional,  din peste 29.000 de persoane aflate în spatele gratiilor, peste 13.000 au mai fost închise cel puţin odată.

Tot la nivel naţional, au fost dezoltate două programe naţionale de asistenţă psiho-socială destinate deţinuţilor recidivişti.

„Pentru a reduce rata recidivei, am dezvoltat două programe întâlnite în toate penitenciarele din ţară. Unul dintre acestea se numeşte chiar «Reducerea riscului de recidivă» şi a fost implementat cu sprijinul Serviciilor de Probatoriu“, au explicat reprezentanţii Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.