Medicul care îi tratează pe romi de peste 30 de ani: „Nu mă interesează culoarea pielii“
0
De peste 30 de ani este medicul a sute de slătineni de etnie romă şi i-a văzut pe aceştia şi când stăteau în case fără geamuri, şi acum, când au, unii, mai multe maşini la poartă. Schimbări în viaţa lor au fost şi bune şi rele, dar drumul e încă lung, spune medicul.
Valerică Păunescu, medic de familie în Slatina, are astăzi peste 3.000 de pacienţi pe lista sa, în majoritate copii, iar aproximativ 800 sunt de etnie romă. Pe copiii romilor îi vede la cabinetul său, iar pe părinţi, dacă au nevoie de consultaţii, la centrul medical care funcţionează din 2014 chiar în comunitatea lor, pus la punct cu fonduri ale unei asociaţii şi preluat în primăvara trecută de Primăria Slatina, în cadrul Direcţiei de Protecţie şi Asistenţă Socială.
Tratează membrii comunităţi rome din anii ’80, ani în care trăiau într-o sărăcie şi mai mare decât cea de astăzi. Spune că nu există o patologie deosebită la romi, însă problemele cu care se confruntă sunt mai mari. Pentru a-i trata i-a lămurit, însă, că nu va renunţa la condiţiile pe care le-a impus părinţilor tuturor copiilor din lista sa de pacienţi. „Le-am pus două condiţii: să vină la vaccin în primul rând, şi să vină curaţi“
„Îi tratez din 1985. Suntem cinci medici în comunitate, la mine reprezintă cam 25% din lista de pacienţi. Le pun nişte condiţii când vin la mine, tuturor pacienţilor, iar dacă nu le convine, sunt liberi să plece: să vină la vaccin, în primul rând, şi să vină curaţi. Dacă te interesează, la fel ca şi pe mine, să-i fie bine copilului tău, bine, dacă nu, nu vii la mine“, este foarte categoric medicul, altfel o fire deschisă, motiv pentru care cei care au nevoie de ajutor nu ezită să-l ceară la centrul din comunitate, deşi, e adevărat, de aici nu obţin nici reţete compensate şi, din păcate, nici nu li se poate administra tratamentul, pentru că centrul nu este pentru moment acreditat pentru servicii medico-sociale.
Tratează copii din toată Slatina, „şi din afară“, povesteşte medicul, făcând referire la obiceiul romilor de a pleca sezonier. „Au făcut 18 ani, vreau să plece, pentru că mint. Mint ei şi mai devreme, dar când se fac mari au pretenţia să-i şi crezi“, glumeşte medicul.
„Dacă e nevoie de ceva injectabil, nu-i face nimeni lui“
S-a obişnuit cu felul lor de a fi, iar pacienţii au înţeles, la rândul lor, că nu e de glumă cu regulile stricte. Din păcate, mitul că membrii comunităţii rome ar fi mai rezistenţi la boli exact asta este, un mit, dă de înţeles medicul. Se îmbolnăvesc la fel de des, în plus, sunt obligaţi să se trateze mai mult în spital decât majoritarii. „Problemele lor sunt problemele pe care şi ceilalţi le au. Dar ei nu-şi pot permite să-şi trateze copiii acasă pentru că sunt cheltuieli în plus. Dacă e nevoie de ceva injectabil, nu-i face nimeni lui, acolo (la spital – n.r.) trebuie să se ducă, plus investigaţiile... Ceilalţi îşi pot permite. Dar nu trebuie deloc subestimaţi, pentru că îşi cunosc foarte bine drepturile, şi obligaţiile, la educaţie mai trebuie intervenit. Educaţia se face la şcoală, dacă nu mai ai şcoală, nu mai ai educaţie. Dar asta nu e numai problema lor, e jumăte-jumăte“, explică medicul, iar de aici discuţia - la care participă şi colegele medicului din centrul de consultanţă medico-socială, asistente medicale şi consiliere pe probleme de romi - capătă altă turnură.
Alături de echipa centrului de asistenţă comunitară, preluat de Primăria Slatina
Valerică Păunescu face o scurtă radiografie a schimbărilor la care comunitatea a fost supusă în cei peste 30 de ani de când o cunoaşte bine: „Nivelul lor de trai este mult mai bun faţă de ’85, în sensul că săracii au nişte haine pe ei, au încălţăminte, au o cameră bine închisă şi încălzită, chiar şi o alimentaţie mai bună decât atunci. Au evoluat, sunt mai multe maşini acum la ei în curte... În sensul rău, educaţia. Atunci şcoala era obligatorie, şcoala era şcoală pentru toată lumea. Ţiganii de aici făceau opt clase şi mai mult, acum, de la patru clase, maxim clasa a V-a, sau a VI-a, fetele abandonează şcoala şi devin mămici. Nu e numai tradiţia, pentru că în comunism toţi mergeau la şcoală, ia-le pe cele de 37-40 de ani şi întreabă-le câte clase au.
Garantat au mai multe clase decât generaţiile de acum. Aveau metode să te constrângă. Alocaţia nu mai e de mult o sursă de venit. Pleacă pentru 2-3 luni în Spania, în Franţa, la muncă, în agricultură, au strâns 3.000 de euro, se întorc acasă şi mai trăiesc 5-6 luni, iar pleacă.... Nu-i întreabă nimeni, acolo, câte clase au, cine să le culeagă străinilor căpşunile, portocalele, merele, salata!“ .
„Mamele au un simţ ancestral mult mai bine dezvoltat“
Dacă problemele romilor sunt, până la urmă, cele specifice tuturor românilor din categoriile defavorizate, medicul a observat, în practică, o diferenţă majoră şi un atu, spune, al mamelor rome. „Există o singură mare-mare diferenţă şi un atu pentru ei: mamele au simţ ancestral mult mai bine dezvoltat, subliniez asta. Simt foarte repede când copilul este bolnav şi comunică foarte bine cu acesta. Vorbim de cel care nu vorbeşte, copilul mic. Au simţăminte materne mult mai bine dezvoltate. Poate, în timp, prin conservarea speciei, prin neajunsurile pe care le-au avut, au ajuns la asta. Ştiu să simtă foarte bine, descriu foarte frumos semnele bolii, mai greu este când trebuie să aplice tratamentul şi n-au bani. Primesc tratament dar e falsă şi chestia cu gratuitatea. Nu există reţetă la care părintele să nu mai contribuie cu ceva, habar n-am ce, poate sticla, eticheta, blazonul, la farmacie. Eu îi scriu pe reţetă 100% gratuit, dar diferenţe sunt şi de la o farmacie la alta, foarte mari. La farmacia de lângă noi mai dă 10 lei, la alta 15 lei. Am descoperit, în cazul unui vaccin, o difrenţă uriaşă de la o farmacie la alta, era 245 lei la una şi 370 lei alta“, explică medicul.
„Cea mai scumpă e sănătatea, nu mai merge pe gratuit“
Standardele medicului, foarte stricte, dau de foarte multe ori bătăi de cap părinţilor cu posibilităţi reduse. Medicul Valerică Păunescu spune însă că în momentul consultului şi în stabilirea tratamentului primează interesul copilului. „Nu mă interesează culoarea pielii. Eu am luat decizia în momentul ăla a bolii şi a tratamentului pe care îl dau. Îl dau pe cel mai bun şi cu asta am încheiat, nu fac diferenţe. Nu am variantă, la copil, nu! Boala n-are preţ, bine?! Românii n-au învăţat ceva, după Revoluţie: cea mai scumpă e sănătatea, nu mai merge pe gratuit. De unde să dea atât şi statul ăsta? Le-am spus, pentru cei săraci, da, trebuie să existe solidaritate. Dar vă spun eu cum se-ntâmplă: vin cu maşini de lux şi vin să-i dau eu trimitere după ce l-a internat, să-l trateze la Med Life, că el e şmecher, e bogat, cine e el, dar până e nevoie să scoată bani din buzunar. Şi colegii mei mai închid ochii, dar eu n-o fac, nu sunt de acord cu asta. Îţi permiţi, mergi acolo! Ăştia sunt milionarii noştri!“, spune medicul.
„Pe Olivia Steer aş băga-o în puşcărie“
Sistemul medical, în ansamblu, funcţionează anapoda, pentru că libertatea mult-visată a dus la derapaje de necontrolat, ar fi concluzia discuţiei. Profilaxia exista cu adevărat în comunism, spune medicul, astăzi tratezi, având la dispoziţie medicamente de altă generaţie, e drept, dar când lucrurile s-au complicat. „De la nivelul DSP-ului mă suna: «Ai focar de hepatită!» şi eu ştiam ce am de făcut. Astăzi sună, te roagă... Nu mai suntem noi cei de atunci. Nu mai avem niciun pic de conştiinţă, nu mai avem nimic. Aşteptăm să ne facă alţii treaba, de-aia râd străinii de noi. (...) Refuzăm democratic vaccinul, până când am ajuns la mii de cazuri de rujeolă, cu decedaţi. Pe Olivia Steer eu aş băga-o în puşcărie, direct, pentru instigare la nesupunere. Efectele adverse de care vorbesc aceşti propagatori sunt doar în capul lor. În fabricarea acestor vaccinuri a fost o evoluţie. Vaccinul ăla era vaccin viu atenuat, simula că faci boala. Sigur că era primitiv, dar n-am murit de la el, şi reacţiile adverse erau pe măsură, n-au fost mortale însă. Astăzi sunt vaccinuri acelulare, reacţii adverse sunt în capul unor oameni bolnavi, bolnavi mintal. Sunt reacţii minime minimorum posibile, nu se justifică nimic, iar lansarea legăturii dintre autism şi vaccinarea antirujeolică este falsă. Cel care a lansat această idee este un medic englez căruia i s-a ridicat dreptul de a profesa pe toată viaţa. Dacă am şti foarte clar din ce cauză e autismul, ar fi foarte bine. Un singur lucru pot să vă spun: mamele bătrâne fac copii autişti. Toate au o vârstă, şi copiii se fac la o vârstă, şi şcoala, şi toate. Este o cauză descoperită de mine, în timp, statistic. Copilul din momentul ăsta ţi-l faci că vrei tu. Este o vârstă optimă, fără riscuri, până în 30 de ani. Dar în momentul când te-ai hotărât să-l faci trebuie să-ţi cauţi sănătatea ta, inclusiv mentală“, spune medicul.
Experienţa din Libia
Medicul care spune pe şleau o grămadă de lucruri are la activ nu doar experienţa din România. În perioada 1989-1991 a fost detaşat pentru a lucra în Libia şi i-a văzut pe musulmani la ei acasă. „A fost o experienţă de viaţă pentru mine. Aveau o patologie diferită, dar nu foarte diferită de ce avem noi. Diferenţa o face mai mult modul lor de a privi viaţa. Acolo viaţa este a lui Allah, în momentul în care sunt bolnavi, e supărat Allah pe ei, când i-a luat, sunt fericiţi, aşa a vrut Allah. De-asta sunt şi atâţia kamikaze. I-am cunoscut la ei în casă, şi în grote, şi în palate“, povesteşte medicul, oprindu-se asupra unui caz anume.
A tratat, la un moment dat, un tânăr otrăvit de scorpion. „Destul de tardiv s-a prezentat, credeam că-l pierd până dimineaţă, i-am pregătit inclusiv sânge proaspăt pentru etapele ce urmau în evoluţie. Mi-a reuşit până la urmă, am reuşit să-l scot din starea critică. Tatăl mă întreba dacă e bine. Dimineaţă, pe la 5-6, i-am spus că e OK, că nu se mai întâmplă nimic rău. Mi-a întins o carte de vizită, mi-a spus că el conduce garda lui Gadaffi, şi mi-a spus că mă va ajuta, cât voi fi eu în Libia, aşa cum eu i-am salvat viaţa fiului său. N-a fost nevoie“, spune medicul, deconspirând secretul care l-a ajutat şi într-o altă parte a lumii: „Limbajul universal în medicină este şcoala pe care am făcut-o noi, nu aparatele. Ăştia sunt învăţaţi numai pe aparate. Dacă le-ai luat curentul şi aparatele, nu mai ştiu nimic, serios, e grav! Ei nu se bagă, pentru că încalcă protocolul, parcă eu stau să citesc protocolul când îl văd pe ăla că moare. Pentru ce se întâmplă astăzi eu n-am nicio speranţă. Să ne rugăm să n-avem nevoie de doctori, asta-i speranţa! În ciuda intervenţiilor tuturor medicilor, bolnavul se încăpăţănează şi trăieşte, cam ăsta e tabloul!“, mai spune medicul.
Acreditarea centrului, speranţa a mii de locuitori săraci
Dacă la cabinetul propriu vin doar pacienţii din lista medicului, la centrul preluat de primărie uşa este deschisă oricărui doritor din comunitate. „Sunt zile când ne vin trei, sunt altele când nu facem faţă. La acest moment, cel mai important aspect este că aceşti oameni au parte de o a doua părere, foarte importantă în medicină, în mod gratuit. Domnul doctor îi consultă, nu refuză pe nimeni, noi realizăm consilierea. Din păcate, nu putem face mai mult, pentru că nu ne permite legislaţia. Sperăm să reuşim acreditarea centrului şi atunci eu, ca asistent medical, am să pot să şi administrez tratament, ar însemna să ne lărgim paleta de servicii, atât de necesare membrilor acestei comunităţi“, declară asistenul medical Adriana Chiper.
Profesorul pensionar care-i învaţă şah pe copii: „Nu am timp nici să dorm la vârsta mea“. A înfiinţat un campionat de şah derulat într-un sat
Se încarcă comentariile...
