Marea frustrare istorică a caracalenilor, pretinşi „stăpâni“ culturali ai Oltului: „Există Romanaţiul, e orb cine nu vede!“
0
La Caracal, lucrurile se întâmplă întotdeauna altfel decât la Slatina. Prietenii se sărbătoresc în cadru festiv, se merge săptămânal la teatru, cu bani puţini se face cultură, dar rămâne un mare of: „Romanaţiul este Basarabia Olteniei, ne-au ciopârţit!“
Pare că respiri alt aer, că ai ajuns în altă epocă. Le recunosc şi preţuiesc istoria şi cultura şi copiii de şcoală, deşi astăzi vin din ce în ce mai rar de acasă cu dorul de ce a fost odată. Găsesc, în schimb, la şcoală, profesori cu har şi cu dragoste de locurile în care s-au născut şi află că ei sunt urmaşii lui Matei Basarab şi ai lui Constantin Brâncoveanu, născuţi în Romanaţi.
De aproape 50 de ani, caracalenii trăiesc mâhnirea de a li se fi luat statutul de reşedinţă de judeţ, de a fi fost obligaţi să „împrumute“ istoria lor celor de dincolo de Olt, pe care nu-i recunosc nicicum ca fiind olteni: „Judeţul Olt de astăzi este un hibrid, este ceva aproape împotriva firii. Ce-aveţi dumneavoastră, de dincolo de Olt, cu Oltenia, care istoric este formată din Dolj, Gorj, Mehedinţi, Vâlcea şi Romanaţi?! Ce caută Oltul, ce treabă are? Sunteţi olteni doar pentru că Slatina e pe malul Oltului, dar istoric Oltul a făcut parte din Muntenia“, spune istoricul Dumitru Botar.
“Sunt mândru că m-am născut la Caracal şi nu la Slatina!“
Caracalul găzduieşte poate cea mai frumoasă clădire de patrimoniu din judeţul Olt. Un teatru rarisim, cum spune istoricul Botar, în care anual vin cele mai mari nume ale scenei româneşti şi joacă într-o sală plină, spectatorii rezervându-şi abonamente din vreme. Prin comparaţie, la Slatina se anulează, uneori, spectacole de teatru pentru că nu se vând bilete pentru spectacole de clasă ale teatrelor bucureştene. E drept, nici teatru nu există, nici trupă, şi, deşi eforturi se fac în mod constant, lucrurile nu se leagă.
În oraşul din câmpia Romanaţiului e vorba de tradiţie, spun caracalenii. Lansări de carte, expoziţii, spectacole, întâlniri, cercuri pentru elevi – de actorie, de pictură, de pian, artă plastică, dans popular etc. Te întâlneşti cu istoria pe orice stradă din Caracal, deşi, pe alocuri, istoria se mai şi dărâmă, din lipsa fondurilor clădiri întregi de patrimoniu fiind sortite pieirii.
Fostă reşedinţă domnească, Mihai Viteazul gândind aici campanii antiotomane, judecând pricini şi împărţind dreptatea, Caracalul se mândreşte cu istoria de aproape 580 de ani. Fiecare epocă a lăsat în oraş obiective de valoare, marile familii caracalene, cu reşedinţe în Europa, construind aici adevărate minuni, nu cele care, pe nedrept, fac şi astăzi deliciul celor de pe Internet.
Şi totuşi, caracaleni care să spună cu subiect şi predicat că ar vrea în mod clar altceva, că simt nevoia să nu meargă la Slatina cu căciula-n mână, găseşti mai rar printre cei care n-au trăit pe pielea lor decimarea fostului judeţ Romanaţi.
„Mie mi-e greu să spun astăzi cum ar fi mai bine, sau cât de oportună ar fi revenirea la vechiul judeţ Romanaţi. Altfel, sentimental vorbind, nu cred că e caracalean care să nu-şi dorească asta. Mi-aş dori să ne putem rezolva treburile pe plan local, pur şi simplu. Lucrurile nu se pot compara, pentru că Slatina este oraş industrializat, are altă putere financiară, poate asta s-a şi vrut. Dar avem istorici care au revendicat, în toţi aceşti ani, revenirea la vechiul judeţ Romanaţi. Un lucru e clar, sunt mândru că m-am născut la Caracal, şi nu la Slatina“, spune Liviu Radu, căruia funcţia de manager al spitalului din Caracal nu se poate spune că-i permite să se ia la trântă cu şefii judeţului.
„Am crescut spunându-ni-se că Ceauşescu ne-a furat judeţul“
Deşi în 1968, când judeţul Romanaţi a fost desfiinţat şi alipit celor trei judeţe vecine – Olt, Dolj şi Teleorman, populaţia Caracalului o depăşea pe cea a Slatinei, astăzi capitala Oltului numără de două ori mai mulţi locuitori decât Caracalul. Se estima că în 2002 numai la studii erau plecaţi din Caracal aproximativ 2000 de tineri, mulţi rămânând prin ţară (lucru care, de altfel, se întâmplă şi cu tinerii Slatinei).
„Să vorbeşti astăzi de revenirea la vechile judeţe e o chestie anacronică. Suntem în secolul XXI, acest obiectiv a rămas mai mult o dorinţă de suflet. Dar adevărul este că am crescut spunându-ni-se că Ceauşescu ne-a furat judeţul. Nea Gici Donciu, ziaristul, era cel mai supărat. Nu suporta să vadă slătinenii, îi numea numai venetici. Sunt oameni care niciodată nu s-au împăcat cu asta“, spune Dragoş Ostroveanu, născut în Caracal, dar care astăzi şi-a „găsit rostul“ la Slatina.
„La Slatina sunt banii“
Pentru că, de-a lungul timpului, au văzut cum demersurile le sunt zădărnicite, fiii Romanaţiului s-au concentrat acum pe conservarea patriotismului local. Există Asociaţia „Fiii şi prietenii Caracalului“, care are grijă ca evenimentele importate să fie marcate cum se cuvine, care-şi preţuieşte oamenii de valoare, rămaşi în oraş sau răspândiţi prin lume, dar cu sufletul aici. Pentru că tinerii trebuie să ştie că Romanaţiul, nu Oltul, i-a dat pe Matei Basarab, pe Constantin Brâncoveanu, pe Virgil Carianopol, pe Radu Şerban...
„Istoricul Dumitru Botar (dreapta) spune că ar fi o reparaţie morală ca judeţul să se numească Olt-Romanaţi FOTO site-ul www.afpc.ro“
„La Caracal se face cultură, adevărată, cu bani puţini, foarte puţini. Am fost invitat la Slatina, la o lansare, în urmă cu ani de zile, pentru că nu merg decât atunci când sunt nevoit, îmi face rău, noi stăm sub umbrela Craiovei, şi-am văzut la Biblioteca Judeţeană dotări, calculatoare... I-am şi spus directorului de atunci, Paul Matiu: «Ăia de la Caracal n-au un calculator şi ia uite ce e la tine!». Adevărul este că la Slatina sunt banii. Slatina nu era nimic, era un oraş sărac şi atât, dar acolo s-a hotărât să se facă uzina de aluminiu şi toate celelalte.
Pentru orice banii vin de la Slatina, iar asta se vede. Facem şi noi investiţii în şcoli şi în instituţii de cultură, dar puterea financiară nu e comparabilă. Mor când văd că se prăbuşeşte Casa Titulescu, eu, care am scris cărţi despre poveştile acestor case. Am văzut oameni căzând din picioare, murind, dar case n-am văzut până acum. Am primit la un moment dat asigurări că şase case de patrimoniu vor fi restaurate, dar nu s-a-ntâmplat asta. Bani sunt pentru campanii electorale, pentru alegători, nu pentru cultură“, spune istoricul Caracalului, Dumitru Botar.
De unde vine supărarea
În 1968, prin reorganizare administrativă, judeţul Romanaţi, alături de alte 20 de judeţe, dispărea, intrând în componenţa judeţelor vecine. „Pe noi atunci ne-au decimat. Noi suntem Basarabia Olteniei, care aştepată reîntoarcerea la patria mamă! Oltul a primit 80%, fără să aibă vreodată vreo legătură cu noi, iar restul s-a împărţit între Dolj şi Teleorman. Ni s-a luat Islazul, bucăţica noastră de istorie, unde s-a aprins flacăra Revoluţiei de la 1848. Cu ce drept, oare, au rescris istoria şi geografia?!
După 1990 am colindat toate comunele. Cei din Teleorman mi-au spus că s-au obişnuit cu Turnu-Măgurele, că merg acolo, cei din Dolj, că sunt legaţi acum de Craiova. Ne-ar susţine Corabia, deşi la acel moment primarul lor ne-a trădat, convins că va merge la Dolj. E din ce în ce mai greu să obţinem reorganizarea, dar ne-am mulţumi ca măcar numele judeţului să fie Olt-Romanaţi, pe principiul Bistriţa-Năsăud, sau Caraş-Severin. Ar fi o reparaţie morală. Pentru că Romanaţiul există, e orb cine nu-l vede! Oricum voi pleca de aici cu regretul că m-am născut în judeţul Romanaţi şi mor în judeţul Olt, un lucru absolut nedrept. Stau cu harta judeţului Romanaţi în casă. Dacă ar fi să-mi zică cineva că se reface judeţul dacă-mi dau ochii, le-aş spune că dau unul, să pot vedea cu celălalt minunea, dacă mi-ar cere mâinile amândouă, le-aş spune că pot da una, cu cealaltă să pot pipăi pământul acestui glorios judeţ“, a încheiat istoricul Dumitru Botar.
Citiţi şi:
FOTO Teatrul Naţional din Caracal, operă monumentală unică în România. Cum a rezistat tumultului istoriei imobilul ridicat la începutul anilor 1900
Poveştile celor mai bune vinuri din Olt. De la podgoriile din Caracal, menţionate pe harta lui Cantacuzino, la premiatele vinuri de Sâmbureşti
Se încarcă comentariile...
