Medicii şcolari, câţi au mai rămas, sunt îngroziţi de statisticile pe care le raportează anual, 27% dintre elevii evaluaţi, de la grădiniţă până la clasa a XII-a, prezentând tulburări de dezvoltare. Tendinţa spre plusul de greutate se manifestă acum încă de la clasa I, deşi cu numai un an - doi înainte se vorbea de un astfel de fenomen începând de la clasa a IV-a.

Doar aruncând un ochi în oricare clasă dintr-o şcoală din mediul urban observi că există cel puţin un copil cu greutate peste medie, medicii şcolari fiind îngrijoraţi de ce se întâmplă în ultimii ani. Pe acelaşi model de raportare, diferenţele sunt majore între datele culese în anul şcolar 2013-2014, faţă de cele din 2014-2015, tendinţa de greutate peste media vârstei coborând la vârste foarte mici.

„Acum câţiva ani aveam, din date, la tulburări de dezvoltare, un minus de greutate la elevii de vârstă mică. Din totalul celor «dizarmonici», pentru grădiniţe şi şcoala primară era specifică această greutate sub medie. Lucrurile s-au schimbat într-un singur an şcolar, din 2014-2015 evidenţiindu-se inversarea raportului, dezvoltarea fizică dizarmonică cu plus de greutate încă de la clasa I luând locul minusului de greutate“, declară medicul din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică Olt - Magdalena Stegaru.

Cu doi ani în urmă, în judeţul Olt, din 9.216 preşcolari şi şcolari evaluaţi, 2.487 prezentau tulburări de dezvoltare. Cel mai mult se abăteau de la medie elevii de liceu (32,65%), 57,4% dintre cei cu probleme cântărind peste media vârstei (pentru ceilalţi constatându-se minusul de greutate). Situaţia stătea chiar mai rău la clasa a VIII-a, unde dintre cei cu probleme de greutate, 61,39% cântăreau mult şi foarte mult peste ceea ce medicii consideră normal.

La elevii de clasa I situaţia indica un anumit echilibru între cei care cântăreau mai puţin decât media stabilită ca fiind „normalul“ şi cei cu greutate peste, „dizarmonicii“ reprezentând 21,8% din totalul elevilor evaluaţi. Peste numai un an situaţia se schimbă simţitor. 22,5% dintre elevii de şase ani au probleme de greutate, însă 65% dintre aceştia cântăresc prea mult pentru vârsta lor. „A fost anul în care s-a evidenţiat clar că tendinţa de suprapoderabilitate se manifestă de la vârste din ce în ce mai mici“, spune dr. Stegaru.

„Părinţilor le este mai uşor să le dea 5 lei să-şi cumpere ceva, decât să le vacă un sandvici“

Dacă din birou se constată cifric anomalii pe care, la câte am trăit în ultimii ani, tindem, încet-încet, să le adoptăm ca fiind firescul, în „câmpul muncii“ tabloul este cu adevărat îngrijorător.

„Obezi nu sunt foarte mulţi, deşi am câte unul pe generaţie în categoria de vârstă 6-11 ani, însă copii supraponderali avem la fiecare clasă. Dacă în 1993, când am început activitatea în şcoală, încadram câte un copil la „foarte mari“, ca înălţime şi greutate, acum am foarte mulţi din această categorie. Nu mai este unul, pe care, cu ani în urmă, îl luau în râs colegii, sunt mulţi, şi băieţi, şi fete, iar pentru aceste generaţii contează, mai mult decât cum arată, ce haine pun pe ei, cu ce telefon se pot lăuda la colegi. De-abia în clasa a VII-a – a VIII-a fetele încep să fie preocupate de greutate şi încearcă să slăbească“, spune medicul şcolar Hideg Lucaci, care are în evidenţă elevii de la trei şcoli din Slatina.

Cornurile cu ciocolată, chips-urile, snacks-urile, dozele cu băuturi carbogazoase sunt preferatele elevilor pentru gustarea de la şcoală şi, de multe ori, chiar şi pentru masa principală. „Alimentaţia cred că este principalul motiv pentru care s-a ajuns aici. Varietatea foarte mare de produse, graba în care ne trăim viaţa, presiunea grupului, copiii nemaiacceptând să vină cu pacheţelul de acasă, dacă ceilalţi îşi cumpără ceva, ne-au adus aici. De multe ori chiar părinţilor le este mai uşor să le dea 5 lei să-şi cumpere ceva, decât să le facă un sandvici pe care să-l pună în ghiozdan. Chiar mezelurile din comerţ, la care adăugăm o feliuţă de brânză, sunt o variantă mai bună decât chipsurile şi doza de Coca Cola.“, mai spune medicul.

„Prezentarea de scutiri medicale pentru ora de sport a devenit sport de masă“

Cât de des mănâncă elevii la fast-food se poate observa în orice zi obişnuită, astfel de localuri gemând de clientelă la orice oră. De multe ori însă, părinţii, care ar trebui să facă echipă cu medicul ce trage semnalul de alarmă, refuză să creadă că există o problemă.

„Mi-e greu s-o conving pe mama, care, şi ea, cântăreşte 100 de kilograme, că cel mic are peste greutatea optimă. Am cazuri de părinţi-cadre medicale dezinteresaţi de acest aspect. La orele de educaţie sanitară vezi interes din partea elevilor, în special a celor mici, însă în cazul lor depinde de părinţi ce le pun pe masă“, declară dr. Lucaci.

Alimentaţia total nesănătoasă nu concurează singură. Lipsa de mişcare este o altă boală instalată la generaţiile actuale de elevi. „Ştiţi câţi copii se prezintă la cabinet cu scutiri de la medic? A devenit un sport de masă. Am avut situaţia în care tatăl unui copil diagnosticat cu epilepsie a ţinut ca băiatul să participe la ora de educaţie fizică, iar alţi părinţi să vină cu scutiri pe motiv că are lipsă de calciu sau picior plat. De teama de medii mici nu mai participă la ora de sport. Am stat de vorbă şi cu profesorii de educaţie fizică, i-am întrebat cât de greu este de atins baremul acela, iar profesorii mi-au confirmat că sunt pur şi simplu prea comozi elevii“, mai spune medicul şcolar.

Mâncarea de la „after“ este o soluţie, dar nu şi-o permit toţi

O constatare directă a medicului de la cabinetul şcolar este de asemenea aceea că elevii îngrijiţi de bunici în marea parte a timpului tind să ia mai mult în greutate. Bunicii cedează uşor „mofturilor“ celor mici când vine vorba de dulciuri şi alte gustări nesănătoase, iar rezultatele se văd surprinzător de repede.

Ca o soluţie la problemele constatate, medicul Hideg Lucaci pledează pentru mai multă mişcare, pentru educarea obiceiurilor alimentare sănătoase inclusiv prin spoturi TV (altceva decât „evitaţi consumul excesiv de sare, zahăr şi grăsimi“), pentru ore de educaţie sanitară cuprinse ca atare în orar. „Eu merg să le vorbesc elevilor despre o serie de aspecte care ţin de sănătate la ora de desen, la ora de muzică sau pe unde mai reuşesc să-mi fac loc. Nici măcar acestea nu sunt însă suficiente dacă nu conştientizează şi părinţii riscul la care sunt supuşi copiii lor.“, spune dr. Lucaci.

„La noi la şcoală se închide poarta, să nu poată ieşi să-şi cumpere“

De la gogoşi până la prăjiturele şi chipsuri, toate se găsesc, deloc întâmplător, la poarta şcolii. „Noi am limitat la acele automate aprovizionarea cu tot felul de chipsuri nesănătoase şi biscuiţi cu cremă, însă le cumpără în drum spre şcoală de la chioşcurile de lângă. La noi la şcoală se închide poarta, să nu poată ieşi să-şi cumpere în pauze. Dar nu cred că e o soluţie. La cei de la „after school“ ne aduce firma de catering în fiecare săptămână meniul şi mi se pare în regulă. Doar că nu-şi permit toţi părinţii să dea 10 lei pe zi, aşa că ne întoarcem la problema noastră“, încheie medicul Hideg Lucaci.

Fără să existe date certe, în judeţul Olt medicii şcolari activând doar în mediul urban (şi aici fără să acopere toată populaţia şcolară) şi realizând studii şi statistici doar aici, constatarea cadrelor didactice este că în şcolile de la ţară copiii cu exces de greutate sunt mult mai puţini. Fac mai multă mişcare, nu şi-au creat reflexul de a cumpăra totul de la magazin, iar mâncarea făcută în casă rămâne principala sursă de hrană. 

Citişi şi: 

OMS: Obezitatea infantilă a devenit epidemie