FOTO VIDEO Al doilea cimitir „vesel” din România se găseşte în Olt. Crucile sunt colorate în culorii vii şi sunt acoperite cu „pălării“
0
În satul Pietriş din comuna Baldovineşti, judeţul Olt, se află de sute de ani un „frate“ al Cimitirului Vesel de la Săpânţa. Ineditul locului de veci oltenesc constă în faptul că mormintele celor înhumaţi au la căpătâi o cruce de lemn colorată, cu o „pălărie“ deasupra.
De sute de ani, în satul Pietriş din comuna Baldovineşti, judeţul Olt, există obiceiul ca, la mormintele morţilor, să se pună o cruce din lemn cu Sfântul Nicolae, Iisus Hristos, Sfântul Gheorghe sau Sfânta Fecioară Maria, în funcţie de cel la căpătâiul căruia era aşezată: bărbat, femeie sau copil. Aceste cruci, de multe ori vopsite în culori puternice, sunt numite de localnici „troiţe“ sau „cruci cu pălărie“. Din păcate, în ultimii ani, numărul celor care mai meşteresc asemenea veritabile piese de artă naivă au ajuns să fie tot mai puţini, iar numărul celor care le comandă este şi mai mic.
Dacă, înainte, în sat erau zeci de meşteri, acum mai sunt doar câţiva care pot fi număraţi pe degetele de la o mână, iar doi dintre ei sunt prea bătrâni ca să mai lucreze. Imaginea pe care o oferă în prezent cimitirul de troiţe ”cu pălărie” din Pietriş-Olt este una dezolantă: crucile vechi de sute de ani, tradiţionale, par a fi fost complet uitate, motiv pentru care multe prezintă elemente lipsă, culorile în care au fost vopsite au dispărut demult sau, pur şi simplu, zac prăbuşite la pământ. Buruienile completează imaginea. Pentru a ajunge de la o cruce la alta eşti nevoit să te strecori printre poteci unde abia îţi încape talpa piciorului. Vechile troiţe stau alături de noile modele de cruci: din marmură sau din beton, mult mai bine întreţinute, dar care nu respectă tradiţia.
„Acum se vrea o cruce rapid de făcut...“
Bătrânii satului Pietriş îşi amintesc că, până acum 20-30 de ani, încă se căutau crucile-troiţă, iar în sat erau destui meşteri de cruci. Cu timpul însă, numărul acestora a scăzut extrem de mult. Ce doare mai mult este că tocmai localnicii sunt cei care au lăsat ca tradiţia troiţelor să dispară de la un an la altul.
Dumitru Bratu, sau nea Ticu, cum mai este cunoscut de către cei din sat, ştie cel mai bine cum a decăzut tradiţia troiţelor în cimitirul lor atât de special.
„Eu sunt administratorul cimitirului şi vă daţi seama că am văzut multe. Mâine-poimâine fac 80 de ani şi pot să vă spun că oamenii s-au schimbat foarte mult. Au venit cu alte idei, aşa că nu ar trebui să fiţi miraţi că cimitirul arată cum se vede acum, ţi se rupe şi inima. Înainte, mai toate crucile erau făcute tradiţional, cu «pălărie» deasupra. Crucile erau diferite la femei, la bărbaţi, la copii. Acum nu se mai fac cruci din cele vechi, se fac din astea noi, unde e muncă mai uşoară şi mai rapidă. Înainte trebuia lemnul cioplit, o cruce cântărea mult -- vreo 20-30 de kile. La o singură cruce munceau mai multe persoane. Acum se vrea o cruce rapid de făcut. Păcat“, spune bărbatul (foto) privind cu tristeţe o cruce-troiţă veche, lăsată „pe-o rână“.
Unii localnici ai satului îşi amintesc că cimitirul lor ar data din vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Ioana Călina, profesoară de istorie, acum pensionară, se bucură când cineva o întreabă despre „rădăcinile“ satului ei şi despre cimitirul unic al localităţii.
„Fiecare cruce din cimitirul nostru era produsă dintr-o singură buturugă, de regulă din lemn de stejar, şi deasupra i se monta o «pălărie» din şindrilă, adică şipci tot din lemn, pentru protecţia desenului care se afla didijos (n.r. – sub pălăria de şipci). Se folosea lemn din pădure, se tăia şi se desenau pe ele modele diferite în funcţie de vârstă şi de sex. Şi desenele acestea erau colorate în culori vii, plăcute ochiului. Acum, dacă vă duceţi în cimitir, mai găsiţi foarte puţine asemenea cruci, la majoritatea au dispărut culorile, dar au rămas desenele. S-a aşternut timpul peste ele“, spune Ioana Călina.
A fost declarat „monument istoric“
Cimitirul ”crucilor cu pălărie” din Pietriş-Olt a fost inclus pe lista monumentelor istorice din anul 1991, dar, în ciuda dispoziţiilor legale ce prevăd anumite reguli în asemenea cazuri speciale, printre care se află şi protejarea obiectivelor astfel catalogate, nimeni nu pare să fii ţinut cont de lege. Una dintre aceste reguli se referă la faptul că, în cimitirul din satul Pietriş nu ar mai fi trebuit permisă amplasarea altor cruci decât cele tradiţionale, după modelul celor deja existente. Realitatea arată însă că aproape trei sferturi dintre cruci sunt fabricate din materiale moderne, în special din marmură şi beton.
Preotul care slujeşte la biserica din satul Pietriş, Cătălin Tulbea, spune că nu îi poate obliga pe oameni să continue tradiţia: „Este trist, e adevărat, să vezi vechile cruci-troiţă alături de cele moderne, fabricate din marmură sau din ce mai sunt ele făcute, dar nu poţi să le impui oamenilor cum să-şi facă crucea. Fiecare face după posibilităţi, după cum consideră de cuviinţă“.
Cu camera video pe cruci
Pentru a proteja cât de cât comoara troiţelor cu pălărie din cimitirul satului Pietriş, autorităţile locale au montat o cameră video în incinta obiectivului. Viceprimarul comunei Baldovineşti, Florin Popa, el însuşi provenind dintr-o veche familie de meşteri de cruci, afirmă că satul Pietriş a fost unul alcătuit iniţial numai din persoane care se ocupau cu meşteritul crucilor, căruţe întregi plecând constant spre toate zonele Olteniei şi nu numai. Pentru a obţine culoarea dorită pentru desenele de pe „crucile cu pălărie“, localnicii foloseau tot felul de produse care mai de care mai inedite: ouă, clei de oase etc.
„Meşterii care se ocupau cu confecţionarea crucilor foloseau clei de oase, gălbenuşul de ouă ca să nu se ia culoarea etc. Acum se folosesc alte produse, mult mai ieftine şi mai uşor de executat. Noi, primăria, am încercat să păstrăm întreg cimitirul din satul Pietriş, de-aia am şi montat o cameră video acolo. Ştim că şi cei de la judeţ au făcut un proiect pentru acest cimitir, dar am înţeles că nu ar fi fost aprobat“, afirmă viceprimarul.
„Am învăţat de la părinţii mei cum să meşteresc cruci-troiţă“
Dacă înainte, aproape întreg satul se ocupa cu confecţionarea de cruci, acum 50-60 de ani se mai ocupau cu acest meşteşug doar 40 de persoane. În prezent, numărul meşterilor de cruci din Pietriş-Olt a ajuns la patru, dintre care doar doi mai lucrează efectiv, restul fiind prea bătrâni pentru a mai putea munci. Printre cei care mai meşteresc astfel de obiecte rare se află şi Liliana Călăraşu (foto), singura femeie-meşter de cruci din satul Pietriş, care a moştenit tradiţia din familie.
„Eu am învăţat de la părinţii mei cum să meşteresc cruci-troiţă. Mi-a plăcut mult să învăţ această tradiţie şi am ajuns să duc mai departe acest obicei. Îmi place ce fac, chiar dacă nu e o muncă de femeie. Să meştereşti o asemenea cruce-troiţă nu este atât de complicat, dar necesită mai mult timp decât cele obişnuite, simple. Ca să vă explic cum se face, vă pot spune că etapele fabricării unei cruci tradiţionale ar fi: mai întâi se pregăteşte lemnul pentru cruce, lemn care trebuie să fie unul sănătos şi frumos – fără noduri. Apoi se pregătesc «accesoriile», ce vor fi montate pe cruce, adică mici piese de lemn care se pun de-o parte şi de alta a crucii, în completare. După aceea, se asamblează toate piesele crucii, atât cele mari, dar şi cele mai micuţe, apoi urmează vopsitul sau desenatul. Dacă persoana care a murit a fost bărbat, se desenează cu albastru un bărbat călare pe un cal ce îl reprezintă pe Sfântu Gheorghe. La femeie se colorează cu verde şi desenăm pe Maica Domnului, iar la copii îl avem pe Iisus Hristos“.
Liliana Călăraşu recunoaşte că numărul comenzilor pentru ”crucile cu pălărie” a ajuns să fie tot mai redus de la un an la altul, iar motivele ar fi diverse: crucile tradiţionale necesită mai mult timp şi costă mai mult, preţul variind între 50 şi 400 de lei, iar celelalte tipuri de cruci tot din lemn, dar fără motivele tradiţionale, se fabrică rapid şi costă mai puţin.
Ministerul Culturii, dezinteresat de Cimitirul Troiţelor de la Pietriş
Crucile executate la Pietriş-Olt au făcut obiectul mai multor expoziţii şi dezbateri unde s-au făcut tot felul de propuneri pentru ca tradiţia şi cimitirul satului să nu dispară. Autorităţile judeţene în domeniul culturii, respectiv Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Protejarea Culturii Tradiţionale (CJCPCT) Olt, încearcă de trei ani să atragă atenţia Ministerului Culturii asupra unicităţii ”crucilor cu pălărie” din cimitirul Pietriş pebntru a fi protejate şi restaurate, dar în zadar. Astfel, proiectul depus de autorităţile oltene, dar neglijat constant ani la rândul de Ministerul Culturii, îşi propunea ca, odată cu înţelegerea necesităţii conservării tradiţiei şi a cimitirului de la Pietriş din comuna Baldovineşti, să se facă demersurile necesare pentru ca satul respectiv să fie înscris ca unul dintre traseele culturale ale judeţului în lucrările de specialitate şi de prezentare a localităţilor din Olt pentru ca în felul acesta meşteşugul să fie cunoscut, iar ansamblul să poată fi pus în valoare. Proiectul a fost mereu respins pe motiv că nu există finanţare. Din acest motiv, cei de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Protejarea Culturii Tradiţionale Olt au venit cu o altă idee, doar-doar vor reuşi să atragă atenţia mai-marilor de la Bucureşti asupra unciităţii Cimitirului de Troiţe de la Pietriş.
”Noi am depus continuu, din anul 2012, proiecte pentru revitalizarea Cimitirului cu Troiţe de la Pietriş şi declarat monument istoric, dar, din păcate, Ministerul Culturii nu a dat niciodată un răspuns pozitiv cererilor noastre. Anul aceasta am depus încă o dată un proiect, dar nu acelaşi proiect, ci unul care vrea să facă ce se mai poate face pentru acest obiectiv pentru că am înţeles că - pentru noi, cei din judeţul Olt, nu sunt fonduri şi spun asta deoarece de fiecare dată când am depus proiecte pentru acţiuni importante la nivel naţional, nu am primit finanţare sau măcar un răspuns: <Ne cerem scuze, nu avem bani sau nu sunt bani pentru ce solicitaţi dvs., poate la anul, poate peste 2-3 ani, peste 10 ani> – nimic, niciun răspuns! Aşa că, de data aceasta, noi ne-am gândit să facem măcar un album foto care să cuprindă modelele de troiţe care se făceau la Pietriş pentru ca tradiţia să fie perpetuată”, afirmă Valeru Ciurea, referent la CJCPCT Olt.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
