Averea impresionantă a baronului Samuel von Brukenthal, al cărui palat a devenit muzeu. De la bijuterii din aur şi briliante la ceasuri şi mobilier de lux
0
Legendarul baron care a lăsat moştenire unul din cele mai cunoscute muzee ale României a avut o avere impresionantă.
Cu siguranţă, cea mai cunoscută proprietate a baronului este palatul din inima Sibiului, care găzduieşte astăzi Muzeul Naţional Brukenthal. Potrivit www.brukenthalmuseum.ro, “colecţiile iniţiale ale baronului von Brukenthal (constând din pinacotecă, cabinet de stampe, bibliotecă şi o colecţie numismatică) au luat naştere cu precădere în intervalul de timp dintre anii 1759 şi 1774. Se cunosc puţine informaţii privind modul lor de constituire, primele înregistrări referitoare la achiziţii de tablouri în documentele familiei Brukenthal apărând în 1770, dată la care nucleul pinacotecii trebuie să fi fost deja format. Numit Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei, funcţie pe care a ocupat-o între anii1777 şi 1787, Samuel von Brukenthal construieşte la Sibiu un palat în stilul Barocului Târziu, după modelul palatelor vieneze.
Deoarece nu a avut descendenţi direcţi rămaşi în viaţă, baronul von Brukenthal lăsa moştenire prin testament palatul, colecţiile şi restul averii sale unui descendent în linie masculină dintre persoanele cu care se înrudea. În cazul în care urmaşii săi aveau să moară la rândul lor fără a avea copii, familia stingându-se, averea urma să fie preluată de Biserica Evanghelică, iar palatul să devină un muzeu deschis publicului larg, eveniment petrecut în anul 1817.
În anul 1948, muzeul a fost naţionalizat, devenind proprietatea statului comunist român. Tot în anul 1948, Societatea Transilvăneană pentru Ştiinţele Naturii din Sibiu îşi încetează activitatea, muzeul aflat sub patronajul acesteia fiind inclus în patrimoniul naţional. În anul 1957, Muzeul de Ştiinţele Naturii devenea parte a Muzeului Brukenthal. Muzeul de Vânătoare “August von Spiess” s-a deschis în anul 1966. 1972 este anul deschiderii Muzeului Farmaciei. În anul 1988 a fost inaugurată Secţia Istorie a Muzeului Naţional Brukenthal, în prezent Muzeul de Istorie, în Casa Altemberger. Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal este cea mai recentă locaţie (2006)”.
Bijuterii, ceasuri şi mobilier de lux
În palatul de la Sibiu baronul a avut piese deosebite de mobilier în fiecare dintre încăperi, bijuterii, ceasuri şi veselă de lux. Informaţii despre partea mai puţin cunoscută a averii apar într-un material intitulat ”Domestica und pretiosen. Inventarul din 1803 al Palatului Brukenthal” semnat de Daniela Dâmboiu şi publicat în ”Samuel von Brukenthal – model aufklarung (Bibliotheca Brukenthal VI, Sibiu 2007)”.
Potrivit sursei citate, în testamentul său întocmit în 3 ianuarie 1802 baronul Samuel von Brukenthal menţiona că averea sa cuprinde, pe lângă case, terenuri, grădini, colecţii de cărţi, tablouri, gravuri, monede, arme, antichităţi, minerale şi bijuterii, obiecte din aur şi argint, porţelanuri, cositoare, obiecte din aramă, mobilă sau bani.
”Piesele de mobilier din Palat, în a căror descriere se menţionează esenţa lemnului, motivele ornamentale, materialul şi culoarea tapiţeriei ne sugerează foarte plastic ambianţa saloanelor prin care îşi purta paşii mult preocupatul baron. Amenajarea încăperilor din corpul de clădire dinspre Piaţa Mare al Palatului a avut loc între anii 1779-1783, cele de la etajul I fiind destinate vizitelor oficiale şi recepţiilor. În salonaşul din dreapta se aflau o canapea, patru fotolii şi zece scaune cu picioare aurite, tapetate cu damasc roşu, o toaletă de damă din lemn de mahon cu oglindă, o măsuţă rotundă din mahon, două măsuţe dreptunghiulare şi un dulăpior chinezesc cu şase sertare şi ornamente metalice aurite”, se arată în material.
Baronul avea şi o colecţie impresionantă de bijuterii, ceasuri de lux şi obiecte de porţelan. “La 24 iunie 1803 s-a făcut inventarul bijuteriilor: două brăţări cu briliante şi un şirag de 36 de briliante, o pafta, lănţişoare, de aur, două brăţări din aur cu portretul şi monograma baronului, o cingătoare transilvăneană decorată cu perle, un inel cu briliante şi încă unul asemănător, alte câteva inele din aur, crucea Ordinului Sf. Ştefan, tacâmuri din aur, set de birou din aur.
În 9 lăzi mari îmbrăcate în piele era ţinută argintăria de masă, farfurii, castroane, tacâmuri franţuzeşti, sfeşnice de masă, o oglindă cu ramă de argint, cafetiere şi căni, 33 de sfeşnice şi câteva foarfece pentru lumânări, cupe de argint decorate cu monede încrustate şi 3 carabine aurite.
Inventarul continuă cu enumerarea pendulelor şi ceasurilor sub glob de sticlă, un ceas mare franţuzesc din bronz aurit, un ceas mare englezesc muzical ce mergea 8 zile, cânta 8 melodii şi indica ziua, un ceas pentru călătorie, din argint, un pendul franţuzesc şi alte două pendule astronomice. Ceasuri de buzunar: un ceas franţuzesc din aur cu briliante, un alt ceas din aur cu briliante, lanţ din aur şi cheiţă”, mai arată sursa citată.
Reşedinţa de vară de al Avrig
O altă proprietate foarte cunoscută a familiei este reşedinţa de vară de al Avrig, oraş aflat al aproximativ 30 de kilometri de Sibiu. Potrivit www.palatulbrukenthalavrig.ro, “pentru Brukenthal, care a cumpărat terenul în anul 1756, a fost un loc al frumuseţii, dar totodată şi un exemplu de gospodărie agricolă. Până în anul 1872 a rămas în stăpânirea familiei Brukenthal, a cărei ultim descendent a fost baroneasa Wilhelmine Mylius-Brukenthal. În anii următori s-au succedat în timp scurt mai mulţi proprietari. În anul 1908, imediat după cumpărare, în clădiri a fost deschis un sanatoriu, urmat nu peste mult timp de un stabiliment termal. După anul 1948 aşezământul a fost preluat de stat, care a menţinut sanatoriul. În secolul al XX-lea s-a mai păstrat doar foarte puţin din parcul original, nemaifiind păstrate varietăţile de plante. În această perioadă reşedinţa de vară a pierdut mult din farmecul de odinioară. Începând cu anul 1999 terenul intră în proprietatea fundaţiei Samuel von Brukenthal, iar în anul 2005 a fost desfiinţat sanatoriul. Astăzi, complexul este deschis publicului larg, vizitatorilor de pretutindeni, care vor să se bucure de atmosfera aparte la umbra Munţilor Carpaţi.
Situată idilic în mijlocul parcului Oranjeria este punctul de atracţie principal pentru vizitatorii ansamblului Brukenthal. Clădirea isorică a fost construită între anii 1770 şi 1779 după planurile lui Samuel von Brukenthal. Clădirea în sine este formată din două părţi, Oranjeria mică şi cea mare. Pe vremea lui Brukenthal aici găseau adăpost de iernile transilvănene plante exotice din toată lumea, cum ar fi lămâii sau portocalii de Sevilla, ananaşii, portocalii, pepenii şi caişii. O atracţie specială era Regina Nopţii, un cactus care infloreşte doar o dată pe an, moment celebrat printr-un eveniment de societate. Palatul baroc este clădirea dominantă a reşedinţei de vară. Este situat pe o terasă de 12 metri deasupra Văii Oltului, în punctul cel mai ridicat al oraşului Avrig. Ansamblul cuprinde o clădire principală cu trei aripi, de care sunt alipite două clădiri anexă fără etaj. Planul în formă de U este orientat, aşa cum se obişnuia în Transilvania, nu înspre stradă, ci înspre parc. Parcul reşedinţei de vară a lui Brukenthal a fost gândit iniţial ca un complex de grădini în stilul barocului târziu, care încă de pe vremea baronului şi chiar şi după dispariţia acestuia în anul 1803 a fost completat cu elemente contemporane de horticultură. Fiind probabil singura grădină-monument din Transilvania de Sud, parcul s-a păstrat în mare parte în conformitate cu structura iniţială”.
Vă mai recomandăm:
Savantul transilvănean născut la Sibiu a rămas cunoscut în istorie drept părintele navigaţiei spaţiale, cercetările sale în domeniu fiind recunoscute şi apreciate în întreaga lume.
Cârţişoreanul rămas şi azi o legendă a avut o viaţă plină de peripeţii în America. Cu banii strânşi a dezvoltat acasă afaceri bănoase şi a fost primar în satul lui timp de patru mandate.
Ultima nuntă în satul sibian Gherdeal a avut loc în 1987, iar ultimul copil s-a născut aici în 1988. Din comunitatea înfloritoare de altădată, care număra 300 de suflete de români şi de saşi, acum au mai rămas doar 12 locuitori, şi toţi trecuţi de 50 de ani. Amintirile lor au rămas închise în cutii cu fotografii alb-negru.
Se încarcă comentariile...
