Departe de copiii lor. Cum resimt cei mici plecarea părinţilor la muncă în străinătate

Mii de copii din România cresc departe de părinţii lor care, din cauza dificultăţilor materiale, muncesc în străinătate. Copiii resimt puternic această separare care le poate marca în mod negativ copilăria. Psihologii atrag atenţia asupra importanţei pe care trebuie să o dea părinţii alegerii persoanelor în tutela căreia să rămână copiii lor.

Părinţii care pleacă la muncă în străinătate şi îi lasă pe cei mici în grija unor rude trebuie să notifice lucrul acesta la serviciul de asistenţă socială din cadrul administraţiilor locale. Din acest an există o procedură mult mai strict privind modul cum sunt îngrijiţi aceşti copii, iar cei care nu o respectă riscă amenzi contravenţionale sau chiar decăderea din drepturile părinteşti. 

Guvernul a aprobat  anul acesta noi reglementari privind îngrijirea copiilor cu părinţi plecati la muncă în străinătate. Unităţile şcolare vor trebui să trimită serviciului de asistenţă socială listele cu toţi copiii aflaţi în această situaţie, iar reprezentanţii acestui serviciu vor monitoriza cum sunt trataţi aceşti copii. 

"Pentru respectarea prevederilor legale este obligatoriu ca părinţii să notifice S.P.A.S şi de asemenea confirmarea acestei persoane să se facă de instanţa de tutelă cu 40 de zile înainte de plecarea în străinătate. Noi avem obligaţia de a efectua în primul semestru două vizite la domiciliu ca să verificăm situaţia acestor copii. Notificarea trebuie făcută în cel mult 48 de ore la serviciul de asistenţă socială. Există şi contravenţii în dacă nu se respectă prevederile legale. Cei care au plecat în străinătate înainte de apariţia prevederilor trebuie să se întoarcă acasă pentru a intra în legalitate", afirmă Adrian Bălaj, şeful Biroului de Prestaţii Sociale din cadrul S.P.A.S Satu Mare.  

Ulterior situaţiile acestor copii sunt centralizate la nivelul Centrelor Judeţene de Resurse şi Asistenţă Educaţională cu ajutorul unităţilor şcolare.

Părinte de la distanţă

Separarea copilului de un părinte sau chiar de ambii părinţi este întotdeauna un moment dureros pentru ambele părţi, însă pentru copii acest lucru este şi mai greu de înţeles, aceştia nefiind destul de maturi pentru a percepe schimbarea ca pe un lucru provizoriu. Întrebări de genul „când şi cum să-i spun copilului că plec?”, „să-i spun acum sau înainte de plecare?”, sunt doar câteva dintre frămîntările părinţilor puşi în faţa acestor situaţii.

Psihologii atrag însă atenţia că şi felul cum îii spunem copilului despre plecare sau în grija cui îl vom lăsa sunt aspecte foarte importante ce îl pot afecta emoţional pe o durată lungă de timp. De asemenea aceştia mai spun că este important să se păstreze legătura cu copii, părinţii se implce în activităţile pe care ei le desfăşoară chiar şi de la distanţă, iar din fericire azi şi mijloacele de comunicare permit acest lucru. din acest punct de vedere şi legea îi protejează într-un fel pe copii.

Părinţii nu îi pot lăsa chiar în grija oricui, a cunoştiinţelor sau a prietenilor de familie şi nu fără ca să fie respectate anumite condiţii. Din păcate nu toţi respectă legea, iar anchetele sociale scot la iveală anumite cazuri în care un copil rămâne teoretic în grija bunicilor, însă practic fraţii mai mari, care au împlinit vârsta adolescenţei le poartă de grijă.

"Au fost cazuri şi nu puţine când fratele mai mic rămâne n grija bunicilor sau a unor mătuşi care din cauza vârstei nu puteau să se ocupe de copii, aşa că fraţii mai mari preluau atribuţiile părinţilor sau în alte cayuri când rudele respective aveau la rândul lor trei sau patru copii şi în acel moment atenţia şi grija nu mai era distribuită în egală măsură, aşa cum ar fi făcut părinţii dacă ar fi rămas acasa ", spune psihologul Sânziana Cristea şi directorul Centrului Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Satu Mare. 

Separarea de părinţi

Traumele emoţionale se manifestă diferit de la un copil la altul, în funcţie de vârsta şi personalitatea fiecăruia.  Cei la care e numai tatăl plecat suferă mai puţin, pentru că găsesc în mama suportul căutat. Probleme mai mari apar atunci când sunt plecaţi ambii părinţi care de cele mai multe ori încearcă să compenseze lipsa lor cu achiziţionarea unor obiecte care de multe ori nu răspund nevoilor lor. 

"Mulţi dintre aceşti copii se confruntă cu depresii, problem emoţionale grave, dificultăţi de învăţare, cu lipsa controlului exercitat de părinţi, dificultăţi de relaţionare şi chiar manifestă un comportament de risc precum consumarea unor substanţe etnobotanice, a drogurilor, alcoolului. La nivel emotional, copiii se pot simti lipsiţi de speranţă, de certitudinea unui viitor împlinit şi fericit, fără susţinere în perioadele considerate a fi decisive pentru ei (examenul de capacitate, bacalaureat, alegerea unei facultati). De asemenea,  se vor retrage nesimţind nevoia de a comunica cu ceilalţi ", explică psihologul. 

În judeţul Satu Mare în 2012 au fost chiar şi două cazuri de sinuceri pe fondul unor depresii provocate de plecarea părinţilor. Un băieţel de 11 ani şi o fetiţă de 14 ani au ales să îşi pună capăt zilelor de dorul părinţilor. Băieţelul era din localitatea Târşolţ şi a fost găsit spânzurat în şura de unchiul lui . Comuna Târşolt se află în zona Oaşului, unde se înregistrează cei mai mulţi copii cu părinţi plecaţi în străinătate, la nivelul judeţului Satu Mare. Anul trecut statisticele au arătat că în judeţul Satu Mare se află peste 4.300 de copii cu părinţi plecaţi în străinătate.